ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2635/2017

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 01 martie 2013 sub nr. x/2013, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, anularea actului administrativ nr. x/30.08.2012 emis de CNAS, dată în soluționarea plângerii nr. 1343/11.05.2012 formulată împotriva notificării din 05 mai 2012, anularea acestei notificări, obligarea pârâtei să determine în condițiile de legalitate și să recomunice către S.C. A. S.A., valorile aferente consumurilor trimestrului I 2012, după revizuirea metodologiei de determinare a valorii consumului de medicamente, fără cheltuieli de judecată

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 147 din data de 16 decembrie 2014 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată și precizată de către reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a anulat Notificarea transmisă pe cale electronică reclamantei de către CNAS la data de 05.05.2012 prin care i-au fost transmise datele necesare în vederea stabilirii și achitării contribuției clwback aferente trimestrului I al anului 2012, anulând și adresa x/30.08.2012 emisă de către pârâtă.

Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Casa Națională De Asigurări de Sănătate, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Recurenta a criticat hotărârea primei instanțe, arătând că nu au fost respectate prevederile art. 425 alin. (3) din Noul C. proc. civ., întrucât în sentința recurată nu se face precizarea cu privire la instanța la care trebuie depusă cererea de recurs. S-a susținut de către recurenta - pârâtă că deciziile pronunțate de Curtea Constituțională sunt generale și obligatorii de la data publicării în Monitorul Oficial, principiu în raport cu care Decizia nr. 39/2013 a Curții Constituționale produce efecte începând cu data de 5 februarie 2013, iar Decizia Curții Constituționale se aplică doar pentru viitor. S-a învederat că CNAS avea obligația de a comunica reclamantei valoarea vânzărilor de medicamente individuale de referință suportate FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății (care include și TVA) și nu există obligația legala a CNAS de a deduce TVA-ul. De asemenea, s-a arătat că în mod greșit prima instanță a reținut faptul că notificarea comunicată reclamantei cuprinde medicamente care nu au autorizație de punere pe piață, indicând mai multe coduri care4 nu au putut fi identificate în nomenclatorul electronic disponibil online. Totodată, recurenta a susținut că în mod eronat a reținut prima instanță că medicamentele care au fost deja impozitate, conform reglementării art. 363 1 alin. (1) din Legea nr. 95/2006mai sunt încă o data impozitate, cu aceeași taxă la momentul utilizării lor în spitale sau vânzării lor în farmacii, moment în care ia naștere obligația CNAS de a le compensa. S-a susținut că, in condițiile neefectuării plății ar rezulta o pagubă pentru Fondul național unic de asigurări sociale și sănătate, care ar conduce la îngrădirea accesului la medicamente al asiguraților. In drept recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.

Procedura în fața instanței de recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18 mai 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 18 mai 2017 s-a admis în principiu recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței nr. 147/2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Considerentele și soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea formulată de intimata - reclamantă la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum și în conformitate cu art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este fondat în parte și îl va admite, în considerarea celor în continuare arătate. 6.1 Argumentele relevante În fapt, reclamanta a contestat notificarea nr. x/30.08.2012 emisă de CNAS, dată în soluționarea plângerii nr. x/11.05.2012 formulată împotriva notificării din 05 mai 2012, anularea acestei notificări, obligarea pârâtei să determine în condițiile de legalitate și să recomunice către S.C. A. S.A., valorile aferente consumurilor trimestrului I 2012, după revizuirea metodologiei de determinare a valorii consumului de medicamente, fără cheltuieli de judecată. Înalta Curte constată că prima instanță a anulat Notificarea transmisă pe cale electronică reclamantei de către CNAS la data de 05.05.2012 prin care i-au fost transmise datele necesare în vederea stabilirii și achitării contribuției clwback aferente trimestrului I al anului 2012, anulând și adresa x/30.08.2012 emisă de către pârâtă. Sentința este legală în ce privește includerea valorii TVA în valoarea vânzărilor totale de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății. În ceea ce privește criticile recurentei referitoare la nerespectarea dispozițiilor art. 425, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, întrucât hotărârea recurată, cuprinde în mod evident argumentele pertinente pe care se întemeiază soluția de admitere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat, iar neindicarea instanței la care trebuie depusă cererea de recurs nu se sancționează cu anularea hotărârii. Pe fondul cauzei, într-adevăr, adresa în discuție este conformă cu dispozițiile art. 3 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, declarate neconstituționale prin decizia Curții Constituționale nr. 39/2013. Or, potrivit art. 11 alin. (3) teza finală din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, decizia este general obligatorie și are putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că produce efecte asupra tuturor situațiilor juridice în curs, inclusiv în toate litigiile care nu au fost definitiv soluționate, așa cum este cel din prezenta cauză. Doar trecutul scapă puterii hotărârilor și deciziilor Curții Constituționale, respectiv raporturile juridice care și-au epuizat efectele și situațiile juridice definitiv judecate (în acest din urmă caz se opune autoritatea de lucru judecat, cu excepția situațiilor deciziilor pronunțate în litigiile în care s-a invocat cu succes excepția de neconstituționalitate, supuse revizuirii). Este adevărat că pârâta a aplicat corect legea în vigoare la data emiterii adreselor contestate - ceea ce era obligată să facă, neputându-i-se imputa nicio culpă - dar această chestiune este lipsită de relevanță în condițiile în care legalitatea actelor administrative se examinează de instanță prin raportare la actele normative cu forță juridică superioară, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Interpretarea propusă de pârâta recurentă, potrivit căreia deciziile Curții Constituționale produc efecte doar asupra situațiilor juridice născute ulterior publicării acestora în Monitorul Oficial, este contrară principiului legalității și, printre altele, lipsește de efecte textele legale care reglementează excepția de neconstituționalitate. Așadar, decizia Curții Constituționale nr. 39/2013 produce efecte în prezenta cauză așa cum corect a reținut și Curtea de apel București. Or, prin această decizie s-a arătat că în virtutea principiului general valabil în materie fiscală, impozitele și taxele se aplică asupra materiei impozabile (venituri sau bunuri), iar nu și asupra altor taxe și că "(...) aplicarea taxei de clawback la o altă taxă este contrară prevederilor constituționale referitoare la așezarea justă a sarcinilor fiscale, motiv pentru care includerea taxei pe valoarea adăugată în valoarea totală a vânzărilor de medicamente în raport cu care se calculează taxa de clawback este neconstituțională (...)" motiv pentru care sintagma "care include și taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul art. 3 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 a fost declarată neconstituțională. În consecință, dincolo de orice alte considerente (spre exemplu, legate de deductibilitatea taxei) critica recurentei va fi respinsă ca neîntemeiată deoarece adresa se întemeiază pe un text neconstituțional. Din această perspectivă, se impune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, analizarea acțiunii formulată de reclamantă, respectiv stabilirea contribuției clawback fără a fi inclusă TVA în valoarea medicamentelor, în raport și de prevederile Deciziei nr. 39/2013 a Curții Constituționale. Înalta Curte constată că temeiul legal al emiterii actului notificării a fost un temei legal multiplu, iar nu unul singular, iar prin declararea ca neconstituțională a sintagmei "care include și taxa pe valoare adăugată", nu a fost declarată neconstituțională întreaga O.U.G. nr. 77/2013, nici întregul art. 31 ce fusese introdus în această ordonanță de urgență și nici instituirea contribuției clawback la bugetul de stat consolidat, ci a fost declarată neconstituțională modalitatea de constituire a bazei de impozitare/a bazei de calcul care, prin includerea TVA aferentă valorii medicamentelor avea ca rezultat ca taxa/contribuția să fie, în parte, o taxă aplicabilă, printre altele, asupra unei alte taxe. Deci, altfel spus, actul administrativ atacat în cauza de față este nul parțial, în ceea ce privește cuantumul contribuției clawback și anume calcularea acesteia prin raportare la o bază impozabilă care cuprindea și TVA, notificarea rămânând legală în ceea ce privește cuantumul contribuției aferente valorii medicamentelor care nu mai include TVA. În raport cu dispozițiile art. 3 1 din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, comunicarea valorii vânzărilor totale trimestriale și a vânzărilor individuale era absolut necesară pentru ca societatea să aibă posibilitatea să-și calculeze contribuția datorată, în raport și cu celelalte elemente ale formulei de calcul prevăzută de lege, însă aceasta nu reprezintă o cauză de nulitate a Notificării. În ceea ce privește criticile privind determinarea valorii consumului se reține că prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 instituie o formulă de calcul fundamentată pe valoarea consumului de medicamente suportate, potrivit legii din bugetul FNUASS și din BMS, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție. Valoarea consumului de medicamente aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție, adică a medicamentelor suportate din bugetul FNUASS și din BMS, este valoarea finală la care medicamentele ajung la pacienți prin farmacii, spitale și centre de dializă. Acest lucru rezultă din modul de centralizare a datelor prevăzut de art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011, care prevede că farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamente raportează consumul de medicamente, casele de asigurări de sănătate raportând mai departe la CNAS consumurile astfel centralizate, iar CNAS centralizează consumul de medicamente și îl comunică Deținătorilor de Autorizații de Punere pe Piață-DAPP. În plus față de consumurile individuale, CNAS determină și valoarea consumului total trimestrial în vederea determinării valorii procentului "p". Față de sintagma din textul de lege mai sus enunțat, respectiv de "consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție", aceasta trebuie interpretată în înțelesul reglementării generale a O.U.G. nr. 77/2011, respectiv prin raportare la art. 15 și art. 5 alin. (4) și (76) din acest act normativ care prevăd că, consumul aferent vânzărilor portofoliului fiecărui DAPP vizează consumul centralizat de medicamente suportat din FNUASS și din BMS înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, respectiv consumul raportat de farmacii, unitățile sanitare cu paturi și centre de dializă care include, adaosuri comerciale și TVA. Valoarea consumului de medicamente se determină în funcție de valoarea de compensare a medicamentelor și nu în funcție de prețul de vânzare practicat de DAPP în lanțul de distribuție, în acest context este de menționat faptul că existența intermediarilor în lanțul de distribuție al medicamentelor este reglementată legal, farmaciile și distribuitorii fiind intermediari în circuitul medicamentelor de la DAPP la pacienți. 6.2 Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. În conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 488 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de CNAS în limita celor mai sus arătate, cu consecința casării sentinței atacate. Rejudecând cauza, acțiunea va fi admisă în parte, iar actele administrative vor fi modificate în sensul că, din baza de calcul a contribuției va fi exclusă taxa pe valoarea adăugată.