ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1469/2015

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta

Z. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S., anularea notificărilor

din data de 5 mai 2012 și 2 august 2012, în conformitate cu prevederile O.U.G.

nr. 77/2011, privind valoarea vânzărilor de medicamente pentru trimestrele I și

II ale anului 2012, invocând ca temei legal dispozițiile art. 9 alin. (4) și

(5) din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

nr. 3.181 din 22 octombrie 2013, a admis acțiunea formulată de reclamanta Z. SA

și a anulat notificările transmise de C.N.A.S. reclamantei, prin e-mail la data

de 5 mai 2012 și 2 august 2012, conform O.U.G. nr. 77/2011, privind valoarea

vânzărilor de medicamente pentru trimestrele I și II ale anului 2012, reținând

că sunt nelegale, în speță, fiind incidentă Decizia Curții Constituționale nr.

39/2013.

exercitată

2.1. Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs C.N.A.S., invocând prevederile art. 488

alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

În motivarea căii de

atac, recurenta a arătat, în esență, că, în mod greșit, prima instanță a

apreciat incidența în cauză a Deciziei nr. 39 din 5 februarie 2013, prin care

Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 3

1

alin. (5) al O.U.G. nr. 77/2011 privind

stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul

sănătății și a statuat că sintagma "care include și taxa pe valoarea

adăugată" din cuprinsul prevederilor sus-menționate, este

neconstituțională, întrucât la data emiterii notificărilor avea obligația legală

de a face aplicarea prevederilor legale în vigoare, astfel că în baza art. 3

1

alin. (5) al O.U.G. nr. 77/2011 a procedat la includerea taxei pe valoare

adăugată în valoarea medicamentelor.

Totodată, a susținut

că obligația de stabilire, calculare și declarare a contribuției trimestriale

nu incumbă în sarcina sa, ci în sarcina persoanelor care au obligația plății

ei, conform art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și

completările ulterioare.

Ca urmare a

raportărilor electronice transmise de furnizori caselor de asigurări de

sănătate în sistemul informatic unic integrat, prin Ordinul președintelui

C.N.A.S. nr. 380 din 30 iulie 2012, la art. 1 alin. (1) s-a aprobat valoarea

vânzărilor trimestriale de medicamente suportate din Fondul național unic de

asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății pentru

trimestrul I al anului 2012, în sumă de 1.864.384.031,64 RON, și pentru

trimestrul II al anului 2012, în sumă de 1.839.769.174,37 RON.

De asemenea, a

susținut că datele transmise de C.N.A.S. sunt conforme cu realitatea, iar

veniturile realizate ca urmare a aplicării contribuției trimestriale potrivit

art. 7 din O.U.G. nr. 77/2011, respectiv pentru trimestrul I și II 2012,

constituie venituri la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de

sănătate și sunt folosite pentru medicamente incluse în programele naționale de

sănătate, pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală și pentru

servicii medicale.

În concluzie, a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe fond

respingerea cererii de anulare a Notificării nr. DG/1971 din 31 iulie 2012,

aferentă trimestrului II al anului 2012, transmise de pârâtă în format

electronic la data de 2 august 2012 și Notificării "Date clawback",

transmise prin e-mail la data de 5 mai 2012, aferentă trimestrului I/2012,

emise de C.N.A.S.

2.2.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, în termen legal, prin care a

solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate.

În esență, a arătat

că obiectul cauzei privește nelegalitatea notificărilor emise de recurentă în

legătură cu baza de impunere a contribuției clawback aferente trimestrelor I și

II/2012, din perspectiva includerii TVA în baza de impunere.

Notificările în cauză

au fost emise în executarea și aplicarea unei dispoziții legale declarate

neconstituționale, respectiv art. 3

1

alin. (5) din O.U.G nr.

77/2011.

Prin urmare, față de

constatarea neconstituționalității prevederii privind includerea TVA în baza de

calcul, calea pentru remedierea vătămării produse prin dispoziția declarată

neconstituțională rămasă în situația dată este cea a acțiunii în anulare, cu

care instanța a fost învestită în temeiul art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr.

554/2004.

2.3. În cauză a fost

întocmit raport potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc.

civ., republicat, care a fost analizat în completul de filtru și comunicat

părților în baza Încheierii de Ședință din data de 20 octombrie 2014, potrivit

art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul

de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C.

proc. civ., sens în care a fost pronunțată Încheierea de ședință din 19

noiembrie 2014, prin care a fost admis în principiu recursul declarat de

C.N.A.S. și fixat termen pentru judecata pe fond a acestuia la 12 martie 2015,

cu citarea părților.

soluția Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte,

analizând recursul formulat apreciază că acesta este fondat în limitele și

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel cum s-a

reținut la pct. 1 al prezentei decizii, reclamanta SC Z. SA a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta C.N.A.S., anularea notificărilor din data de 5 mai

2012 și 2 august 2012, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 77/2011,

privind valoarea vânzărilor de medicamente pentru trimestrele I și II ale

anului 2012, invocând ca temei legal dispozițiile art. 9 alin. (4) și (5) din

Legea nr. 554/2004.

Notificările au vizat

taxa/contribuția clawback pentru trimestrul I și II ale anului 2012, fiind

necontestat că taxa pe valoare adăugată a fost avută în vedere la stabilirea

contribuției menționată.

Contribuția clawback

a fost calculată în conformitate cu prevederile art. 3

1

alin. (5)

din O.U.G. nr. 77/2011, dispoziții ce au fost declarate neconstituționale prin

Decizia nr. 39/2013 a Curții Constituționale.

Legea nr. 554/2004

modificată și completată, a instituit procedura prevăzută de dispozițiile art.

9 alin. (4) care permite ca acțiunea în contencios administrativ prin care se

solicită anularea unui act administrativ nelegal emis în baza unei ordonanțe

sau dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale să fie introdusă

într-un termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei

Curții Constituționale în M. Of. al României, Partea I.

Cererea formulată de

reclamantă a fost analizată în raport de această procedură, astfel că prima

instanță avea obligația să țină seama de Decizia Curții Constituționale și să

analizeze dacă se impune anularea parțială sau totală a actului administrativ

atacat.

Este adevărat că

deciziile Curții Constituționale au putere numai pentru viitor, dar

interpretarea corectă a prevederii este aceea conform căreia decizia se aplică

în toate cazurile în care nu s-a hotărât definitiv/irevocabil cu privire la

actele administrative a căror anulare s-a cerut și care au fost întemeiate

tocmai pe acele dispoziții legale care au fost constatate ca fiind

neconstituționale.

În cauză, astfel cum

rezultă din atitudinea procesuală a părților, se pune problema contribuției

clawback, impusă intimatei-reclamante, la stabilirea căreia s-a avut în vedere

taxa pe valoare adăugată inclusă în baza de impunere.

Decizia Curții

Constituționale nr. 39/2013, astfel cum s-a reținut anterior, are efect direct

în cauza de față întemeiată pe dispozițiile art. 9 alin. (4) și (5) din Legea

nr. 554/2004, în ceea ce privește legalitatea actelor administrative emise în

baza dispozițiilor legale declarate neconstituționale.

Însă, instanța de

fond, în mod eronat, a anulat în integralitate notificările contestate vizând

contribuția clawback pentru trimestrele I și II din 2012, fără a ține seama că

a fost contestată această contribuție doar în ceea ce privește cuantumul

acesteia, din perspectiva includerii nelegale a taxei pe valoare adăugată în

valoarea medicamentelor/valoarea vânzărilor/baza de impunere.

Din această

perspectivă, se impune casarea sentinței atacate și analiza acțiunii formulată

de reclamantă, respectiv stabilirea contribuției clawback fără a fi inclusă TVA

în valoarea medicamentelor, în raport și de prevederile Deciziei nr. 39/2013 a

Curții Constituționale.

În consecință, Înalta

Curte, față de toate aceste considerente, în temeiul art. 496 și 497 C. proc.

civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și

completată, va admite recursul declarat, va casa sentința recurată și va

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de C.N.A.S. împotriva Sentinței nr. 3.181 din 22 octombrie 2013 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată.

Trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 martie 2015.

Procesat de GGC - N