ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1469/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Z. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S., anularea notificărilor din data de 5 mai 2012 și 2 august 2012, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 77/2011, privind valoarea vânzărilor de medicamente pentru trimestrele I și II ale anului 2012, invocând ca temei legal dispozițiile art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 554/2004. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 3.181 din 22 octombrie 2013, a admis acțiunea formulată de reclamanta Z. SA și a anulat notificările transmise de C.N.A.S.

reclamantei, prin e-mail la data de 5 mai 2012 și 2 august 2012, conform O.U.G. nr. 77/2011, privind valoarea vânzărilor de medicamente pentru trimestrele I și II ale anului 2012, reținând că sunt nelegale, în speță, fiind incidentă Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013. 2. Calea de atac exercitată 2.1. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C.N.A.S., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat. În motivarea căii de atac, recurenta a arătat, în esență, că, în mod greșit, prima instanță a apreciat incidența în cauză a Deciziei nr. 39 din 5 februarie 2013, prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 1 alin. (5) al O.U.G.

nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății și a statuat că sintagma "care include și taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul prevederilor sus-menționate, este neconstituțională, întrucât la data emiterii notificărilor avea obligația legală de a face aplicarea prevederilor legale în vigoare, astfel că în baza art. 3 1 alin. (5) al O.U.G. nr. 77/2011 a procedat la includerea taxei pe valoare adăugată în valoarea medicamentelor. Totodată, a susținut că obligația de stabilire, calculare și declarare a contribuției trimestriale nu incumbă în sarcina sa, ci în sarcina persoanelor care au obligația plății ei, conform art. 5 alin. (3) din O.U.G.

nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare. Ca urmare a raportărilor electronice transmise de furnizori caselor de asigurări de sănătate în sistemul informatic unic integrat, prin Ordinul președintelui C.N.A.S. nr. 380 din 30 iulie 2012, la art. 1 alin. (1) s-a aprobat valoarea vânzărilor trimestriale de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății pentru trimestrul I al anului 2012, în sumă de 1.864.384.031,64 RON, și pentru trimestrul II al anului 2012, în sumă de 1.839.769.174,37 RON. De asemenea, a susținut că datele transmise de C.N.A.S. sunt conforme cu realitatea, iar veniturile realizate ca urmare a aplicării contribuției trimestriale potrivit art. 7 din O.U.G.

nr. 77/2011, respectiv pentru trimestrul I și II 2012, constituie venituri la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și sunt folosite pentru medicamente incluse în programele naționale de sănătate, pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală și pentru servicii medicale. În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe fond respingerea cererii de anulare a Notificării nr. DG/1971 din 31 iulie 2012, aferentă trimestrului II al anului 2012, transmise de pârâtă în format electronic la data de 2 august 2012 și Notificării "Date clawback", transmise prin e-mail la data de 5 mai 2012, aferentă trimestrului I/2012, emise de C.N.A.S. 2.2.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, în termen legal, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate. În esență, a arătat că obiectul cauzei privește nelegalitatea notificărilor emise de recurentă în legătură cu baza de impunere a contribuției clawback aferente trimestrelor I și II/2012, din perspectiva includerii TVA în baza de impunere. Notificările în cauză au fost emise în executarea și aplicarea unei dispoziții legale declarate neconstituționale, respectiv art. 3 1 alin. (5) din O.U.G nr. 77/2011. Prin urmare, față de constatarea neconstituționalității prevederii privind includerea TVA în baza de calcul, calea pentru remedierea vătămării produse prin dispoziția declarată neconstituțională rămasă în situația dată este cea a acțiunii în anulare, cu care instanța a fost învestită în temeiul art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 554/2004.

2.3. În cauză a fost întocmit raport potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, care a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de Ședință din data de 20 octombrie 2014, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., sens în care a fost pronunțată Încheierea de ședință din 19 noiembrie 2014, prin care a fost admis în principiu recursul declarat de C.N.A.S. și fixat termen pentru judecata pe fond a acestuia la 12 martie 2015, cu citarea părților. 3. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului Înalta Curte, analizând recursul formulat apreciază că acesta este fondat în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel cum s-a reținut la pct. 1 al prezentei decizii, reclamanta SC Z. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S., anularea notificărilor din data de 5 mai 2012 și 2 august 2012, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 77/2011, privind valoarea vânzărilor de medicamente pentru trimestrele I și II ale anului 2012, invocând ca temei legal dispozițiile art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 554/2004. Notificările au vizat taxa/contribuția clawback pentru trimestrul I și II ale anului 2012, fiind necontestat că taxa pe valoare adăugată a fost avută în vedere la stabilirea contribuției menționată. Contribuția clawback a fost calculată în conformitate cu prevederile art. 3 1 alin. (5) din O.U.G.

nr. 77/2011, dispoziții ce au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 39/2013 a Curții Constituționale. Legea nr. 554/2004 modificată și completată, a instituit procedura prevăzută de dispozițiile art. 9 alin. (4) care permite ca acțiunea în contencios administrativ prin care se solicită anularea unui act administrativ nelegal emis în baza unei ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale să fie introdusă într-un termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of. al României, Partea I. Cererea formulată de reclamantă a fost analizată în raport de această procedură, astfel că prima instanță avea obligația să țină seama de Decizia Curții Constituționale și să analizeze dacă se impune anularea parțială sau totală a actului administrativ atacat.

Este adevărat că deciziile Curții Constituționale au putere numai pentru viitor, dar interpretarea corectă a prevederii este aceea conform căreia decizia se aplică în toate cazurile în care nu s-a hotărât definitiv/irevocabil cu privire la actele administrative a căror anulare s-a cerut și care au fost întemeiate tocmai pe acele dispoziții legale care au fost constatate ca fiind neconstituționale. În cauză, astfel cum rezultă din atitudinea procesuală a părților, se pune problema contribuției clawback, impusă intimatei-reclamante, la stabilirea căreia s-a avut în vedere taxa pe valoare adăugată inclusă în baza de impunere. Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013, astfel cum s-a reținut anterior, are efect direct în cauza de față întemeiată pe dispozițiile art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește legalitatea actelor administrative emise în baza dispozițiilor legale declarate neconstituționale.

Însă, instanța de fond, în mod eronat, a anulat în integralitate notificările contestate vizând contribuția clawback pentru trimestrele I și II din 2012, fără a ține seama că a fost contestată această contribuție doar în ceea ce privește cuantumul acesteia, din perspectiva includerii nelegale a taxei pe valoare adăugată în valoarea medicamentelor/valoarea vânzărilor/baza de impunere. Din această perspectivă, se impune casarea sentinței atacate și analiza acțiunii formulată de reclamantă, respectiv stabilirea contribuției clawback fără a fi inclusă TVA în valoarea medicamentelor, în raport și de prevederile Deciziei nr. 39/2013 a Curții Constituționale. În consecință, Înalta Curte, față de toate aceste considerente, în temeiul art. 496 și 497 C. proc.

civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, va admite recursul declarat, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.N.A.S. împotriva Sentinței nr. 3.181 din 22 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată. Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2015. Procesat de GGC - N