ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 957/2009

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr. 4 din 16 ianuarie 2009,

Curtea de Apel Craiova, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul A.M. împotriva

ordonanței nr. 8/P/2008 din 4 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Craiova și a menținut rezoluția atacată.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat

în sumă de 15 lei.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că persoana vătămată A.M. s-a adresat parchetului cu

plângere penală împotriva judecătorilor L.D. din cadrul Judecătoriei Balș și B.I.

din cadrul Tribunalului Olt, pe care i-a acuzat că nu și-au îndeplinit în mod

corespunzător atribuțiile de serviciu cu ocazia soluționării cauzelor civile cu

care au fost investiți și în care petiționarul avea calitatea de parte.

Totodată, persoana vătămată

a formulat plângere penală și împotriva funcționarilor din cadrul Prefecturii

Olt și A.N.C.P.I. Olt, Consiliului județean Olt, primăriilor Șopârlița și Pîrșcoveni,

pentru modul cum au întocmit fișele premergătoare titlului de proprietate și au

emis titlul de proprietate pe numele său.

Prin ordonanța nr. 8/P/2008

din 4 aprilie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus, în

temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea

urmăririi penale față de judecătorii L.D. și B.I. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.

246 C. pen.

Cauza a fost disjunsă, iar

competența de soluționare declinată în favoarea Parchetului de pe lângă

Tribunalul Olt cu privire la celelalte persoane reclamate, din cadrul

administrației publice locale.

Din actele premergătoare

efectuate în cauză a rezultat că judecătorul L.D. a soluționat Dosarul civil nr.

3450/184/2007 al Judecătoriei Balș având ca obiect o acțiune pentru anularea

titlului de proprietate formulată, printre alții, și de petentul A.M., în care,

prin sentința civilă nr. 3173 din 29 noiembrie 2007 a respins acțiunea

reclamanților.

Sentința a rămas definitivă

prin decizia civilă nr. 389/2008 a Tribunalului Olt.

Același judecător a

soluționat și Dosarul civil nr. 3844/184/2006 al Judecătoriei Balș în care

petentul nu a fost parte, iar hotărârea pronunțată a rămas definitivă prin nerecurare.

Judecătorul Beșliu Ion a

făcut parte din completul de judecată care, prin Decizia civilă nr. 636 din 12

aprilie 2007 a Tribunalului Olt, a admis recursul declarat împotriva sentinței

civile nr. 401 din 9 februarie 2007 a Judecătoriei Balș și a modificat sentința

atacată în sensul că a respins cererea reclamanților printre care se număra și

petiționarul A.M.

Verificările efectuate nu au

relevat indicii de săvârșire a vreunui abuz din partea celor doi magistrați

prin care interesele legale ale petiționarilor să fi fost vătămate.

Judecătorii s-au pronunțat

în cauzele cu care au fost investiți potrivit probelor existente pe care le-au

evaluat și interpretat în conformitate cu dispozițiile legale în materie și

potrivit propriei lor convingeri.

Plângerea petiționarului

împotriva măsurii dispuse de procuror a fost respinsă prin rezoluția nr. 805/II/2/2008

din 8 mai 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova.

Instanța de fond a constatat

că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror este legală și

temeinică întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că

cei doi magistrați ar fi acționat cu rea-credință pentru a prejudicia

interesele legale ale persoanei vătămate, iar evaluarea probatoriilor – prin

reținerea unora dintre probe și înlăturarea altora – reprezintă un proces de

analiză și interpretare ce ține de actul deliberării.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs petiționarul A.M., solicitând admiterea, casarea

hotărârii atacate și, pe fond, admiterea plângerii și anularea rezoluțiilor

procurorului, întrucât a făcut dovada săvârșirii faptelor penale sesizate.

Recurentul petiționar a

susținut că parchetul nu a verificat și nu s-a pronunțat asupra fiecărei hotărâri

judecătorești criticate în parte din examinarea cărora ar fi rezultat modul în

care judecătorii au încălcat dispozițiile legii fondului financiar și ale codului

de procedură civilă și au eludat probele administrate.

Verificând hotărârea atacată

prin prisma dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte constată următoarele:

Sentința pronunțată de

instanța de fond este legală și temeinică. Instanța a verificat soluția de

netrimitere în judecată dispusă de procuror și a constatat că în cauză nu

există indicii de săvârșire a vreunei fapte penale de către magistrații

judecători L.D. și B.I.; întrucât acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare,

existând cazul de împiedicare a exercitării acesteia prevăzut de art. 10 lit.

c) C. proc. pen., în mod întemeiat procurorul a dispus neînceperea urmăririi

penale față de cei doi magistrați.

Procurorul nu poate verifica

și nici nu se poate pronunța asupra legalității și temeiniciei unei hotărâri

judecătorești în procedura prevăzută de art. 278 C. proc. pen., în condițiile

în care nemulțumirea părții în legătură cu soluția dispusă este singurul

argument al plângerii formulate, iar administrarea și interpretarea

probatoriului este atributul instanței a cărei exercitare este verificată și

cenzurată în căile de atac.

Pentru aceste considerente,

constatând că recursul declarat de petiționarul A.M. este nefondat, Înalta

Curte îl va respinge ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul A.M. împotriva sentinței penale nr. 4 din 16

ianuarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2009.