ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1548/2010

Asupra recursurilor

de față;

Prin Decizia nr. 157 din 12 noiembrie 2009

Curtea de Apel Craiova a admis plângerea formulată de petenții V.N., C.M.,

V.G., C.C., V.N.I., V.A.Ș., V.A.G. și T.A. împotriva rezoluției nr. 972/P/2008

din 15 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a

desființat rezoluția atacată și a trimis cauza procurorului în vederea

începerii urmăririi penale față de intimatul B.F.

Instanța a reținut că

petentul V.N.N. a formulat plângere împotriva executorului judecătoresc B.F.

pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C.

pen., constând în aceea că a procedat la executarea silită a titlului executor

al numiților C., fără a avea în vedere și cererile de executare silită

formulate de petent în calitate de creditor al debitorilor C., precum și că

aceștia din urmă s-au folosit de un act fals, obținând în mod injust un teren

care se află în proprietatea petiționarilor din prezenta cauză.

Parchetul a susținut

că plângerea petentului V.N.N. împotriva făptuitorilor C.M. și C.G. pentru

infracțiunile prevăzute de art. 215 C. pen. și art. 291 C. pen. a fost

soluționată prin neurmărire penală prin ordonanța nr. 938/P/2008 din 23

octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cărbunești.

În privința actelor

de executare silită efectuată de intimatul B.F., prin rezoluția nr. 972/P/2008

din 15 decembrie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus

neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 C.

pen., reținând că acestea se întemeiază pe o hotărâre judecătorească

definitivă, nerezultând săvârșirea unor acte sau fapte cu caracter abuziv.

Plângerea

petiționarului împotriva acestei rezoluții de netrimitere în judecată,

formulată în temeiul art. 275 - 278 C. proc. pen., a fost respinsă prin

rezoluția nr. 15/II/2/2009 din 8 ianuarie 2009 a procurorului general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Petiționarul V.N.N. a

formulat plângere, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. la care s-au

raliat și ceilalți petiționari, la judecătorul Curții de Apel Craiova împotriva

rezoluției de netrimitere în judecată și care, așa cum s-a arătat a fot admisă

prin Decizia nr. 157 din 12 noiembrie 2009, instanța desființând rezoluția

atacată și trimițând cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale

față de executorul judecătoresc B.F.

Sintetizând datele

cauzei, instanța a reținut că executarea silită avea ca obiect creanța de

12.282.000 ROL despăgubiri și, respectiv, 4.092.000 ROL cheltuieli judiciare,

la care a fost obligat petentul V.N.N. într-o cauză penală în care a fost

inculpat și condamnat pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, parte

vătămată fiind C.M.

Cererea de executare

silită a fost formulată în luna octombrie 2003 de creditorul C.M., intimatul

B.F. constituind Dosarul de executare nr. 354/E/2003 în cadrul căruia a luat

măsura indisponibilizării imobilului casă de locuit în prezența soției

debitorului, V.E., acesta fiind deținut în penitenciar în executarea pedepsei.

Ulterior, executorul

a luat act de cererea creditorului C.M. din 5 februarie 2004, în sensul de a se

analiza executarea silită asupra unui teren de 9620 m.p. situat în raza comunei

S., județ Gorj, despre care a afirmat că îi aparține debitorului V.N.,

prezentând copia titlului de proprietate din 12 decembrie 2001.

În faza identificării

acestui teren și a lansării somației, executorul judecătoresc a fost

încunoștințat în scris de V.N. cu privire la faptul că acel teren nu îi

aparține în exclusivitate, fiind în coproprietate cu ceilalți petiționari.

Cu toate acestea,

terenul a fost scos la vânzare silită conform publicațiilor, fiind adjudecat la

11 ianuarie 2005 de creditorul C.M.

Față de aceste date

instanța a constatat existența unor indicii temeinice de săvârșire a

infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. de către executorul judecătoresc.

Prin urmare,

desființând rezoluția de netrimitere în judecată, instanța a trimis cauza

procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de intimat, pentru a se

verifica: datele la care intimatul a luat cunoștință despre situația reală a

titlurilor de proprietate prezentate de creditor și debitor, îndeplinirea

procedurii de comunicare a somațiilor de executare, corespondența executorului

cu primăria comunei Săulești, toate în vederea aprecierii bunei-credințe sau a

rezoluției infracționale cu care executorul a acționat.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și

intimatul B.F.

Prin motivele scrise,

susținute și oral, parchetul a criticat hotărârea pentru nelegalitate și

netemeinicie constând în aceea că:

- instanța s-a

pronunțat prin decizie și nu prin sentință, conform dispozițiilor art. 311 C.

proc. pen. și de art. 278

1

alin. (8) lit. b) din același cod;

- instanța s-a pronunțat numai asupra rezoluției nr.

972/P/2008 din 15 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă curtea de Apel

Craiova, nu și asupra rezoluției nr. 15/II/2/2009 din 8 ianuarie 2009 a

procurorului general al aceluiași parchet, care continuă să-i producă efectele

juridice;

- executarea silită

realizată de executorul intimat a fost efectuată în condițiile legii, aceasta

putând fi contestată de cei interesați;

- instanța nu a

indicat prin hotărâre faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și

prin care anume mijloace de probă, conform dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen.

Intimatul executor judecătoresc B.F., prin

apărătorul ales, a achiesat la motivele de recurs formulate de parchet,

solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii atacate.

Verificând hotărârea

atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în

conformitate cu prevederile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Curtea constată că recursurile sunt fondate pentru motivele ce vor fi arătate

în continuare.

Potrivit art. 228

alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire generală dispune începerea

urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor

premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a

punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzută în art. 10, cu excepția celui de

la lit. b

1

).

Dacă se constată

existența cazului de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale,

procurorul confirmă propunerea organului de urmărire penală de a nu se începe

urmărirea penală, potrivit dispozițiilor art. 328 alin. (4) și (6) C. proc.

pen.

În cauza de față se

reține că ultimul act material în realizarea executării silite pretins abuzive

a avut loc la data de 11 ianuarie 2005.

Termenul de

prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C.

pen. este, conform dispoziției art. 122 alin. (1) lit. b) C. pen., de 5 ani.

Prescripția

răspunderii penale fiind una dintre cauzele de înlăturare a răspunderii penale,

în cazul constatării intervenirii acesteia, acțiunea penală potrivit

prevederilor art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., nu poate fi pusă în

mișcare.

Raportând aceste

dispoziții legale la datele cauzei se constată că termenul de prescripție a

răspunderii penale a executorului judecătoresc B.F. pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., imputată, s-a

împlinit la 11 ianuarie 2010.

Drept urmare,

dispoziția instanței de începere a urmăririi penale nu mai este de actualitate,

prevalând cauza de înlăturare a răspunderii penale, a prescripției, care se ia

în considerare din oficiu.

Față de cele ce

preced, admițând pentru acest motiv recursurile Parchetului de le lângă Curtea

de Apel Craiova și intimatului B.F., va fi casată hotărârea atacată și, în

rejudecare, vor fi respinse plângerile petiționarilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de intimatul B.F.

împotriva Sentinței penale nr. 157 din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează sentința

penală atacată și, în rejudecare, respinge plângerile formulate de petiționarii

V.N., C.M., V.G., C.C., V.N.I., V.A.Ș., V.A.G. și T.A., ca nefondate.

Obligă petiționarii

V.N., C.M., V.G., C.C., V.N.I., V.A.Ș., V.A.G. și T.A. la câte 20 RON

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 aprilie 2010.