ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1548/2010

Asupra recursurilor de față; Prin Decizia nr. 157 din 12 noiembrie 2009 Curtea de Apel Craiova a admis plângerea formulată de petenții V.N., C.M., V.G., C.C., V.N.I., V.A.Ș., V.A.G. și T.A. împotriva rezoluției nr. 972/P/2008 din 15 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a desființat rezoluția atacată și a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul B.F. Instanța a reținut că petentul V.N.N. a formulat plângere împotriva executorului judecătoresc B.F. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., constând în aceea că a procedat la executarea silită a titlului executor al numiților C., fără a avea în vedere și cererile de executare silită formulate de petent în calitate de creditor al debitorilor C., precum și că aceștia din urmă s-au folosit de un act fals, obținând în mod injust un teren care se află în proprietatea petiționarilor din prezenta cauză.

Parchetul a susținut că plângerea petentului V.N.N. împotriva făptuitorilor C.M. și C.G. pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 C. pen. și art. 291 C. pen. a fost soluționată prin neurmărire penală prin ordonanța nr. 938/P/2008 din 23 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cărbunești. În privința actelor de executare silită efectuată de intimatul B.F., prin rezoluția nr. 972/P/2008 din 15 decembrie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., reținând că acestea se întemeiază pe o hotărâre judecătorească definitivă, nerezultând săvârșirea unor acte sau fapte cu caracter abuziv.

Plângerea petiționarului împotriva acestei rezoluții de netrimitere în judecată, formulată în temeiul art. 275 - 278 C. proc. pen., a fost respinsă prin rezoluția nr. 15/II/2/2009 din 8 ianuarie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Petiționarul V.N.N. a formulat plângere, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. la care s-au raliat și ceilalți petiționari, la judecătorul Curții de Apel Craiova împotriva rezoluției de netrimitere în judecată și care, așa cum s-a arătat a fot admisă prin Decizia nr. 157 din 12 noiembrie 2009, instanța desființând rezoluția atacată și trimițând cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de executorul judecătoresc B.F.

Sintetizând datele cauzei, instanța a reținut că executarea silită avea ca obiect creanța de 12.282.000 ROL despăgubiri și, respectiv, 4.092.000 ROL cheltuieli judiciare, la care a fost obligat petentul V.N.N. într-o cauză penală în care a fost inculpat și condamnat pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, parte vătămată fiind C.M. Cererea de executare silită a fost formulată în luna octombrie 2003 de creditorul C.M., intimatul B.F. constituind Dosarul de executare nr. 354/E/2003 în cadrul căruia a luat măsura indisponibilizării imobilului casă de locuit în prezența soției debitorului, V.E., acesta fiind deținut în penitenciar în executarea pedepsei. Ulterior, executorul a luat act de cererea creditorului C.M.

din 5 februarie 2004, în sensul de a se analiza executarea silită asupra unui teren de 9620 m.p. situat în raza comunei S., județ Gorj, despre care a afirmat că îi aparține debitorului V.N., prezentând copia titlului de proprietate din 12 decembrie 2001. În faza identificării acestui teren și a lansării somației, executorul judecătoresc a fost încunoștințat în scris de V.N. cu privire la faptul că acel teren nu îi aparține în exclusivitate, fiind în coproprietate cu ceilalți petiționari. Cu toate acestea, terenul a fost scos la vânzare silită conform publicațiilor, fiind adjudecat la 11 ianuarie 2005 de creditorul C.M. Față de aceste date instanța a constatat existența unor indicii temeinice de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

de către executorul judecătoresc. Prin urmare, desființând rezoluția de netrimitere în judecată, instanța a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de intimat, pentru a se verifica: datele la care intimatul a luat cunoștință despre situația reală a titlurilor de proprietate prezentate de creditor și debitor, îndeplinirea procedurii de comunicare a somațiilor de executare, corespondența executorului cu primăria comunei Săulești, toate în vederea aprecierii bunei-credințe sau a rezoluției infracționale cu care executorul a acționat. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și intimatul B.F. Prin motivele scrise, susținute și oral, parchetul a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie constând în aceea că: - instanța s-a pronunțat prin decizie și nu prin sentință, conform dispozițiilor art. 311 C. proc.

pen. și de art. 278 1 alin. (8) lit. b) din același cod; - instanța s-a pronunțat numai asupra rezoluției nr. 972/P/2008 din 15 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă curtea de Apel Craiova, nu și asupra rezoluției nr. 15/II/2/2009 din 8 ianuarie 2009 a procurorului general al aceluiași parchet, care continuă să-i producă efectele juridice; - executarea silită realizată de executorul intimat a fost efectuată în condițiile legii, aceasta putând fi contestată de cei interesați; - instanța nu a indicat prin hotărâre faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă, conform dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. Intimatul executor judecătoresc B.F., prin apărătorul ales, a achiesat la motivele de recurs formulate de parchet, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii atacate.

Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursurile sunt fondate pentru motivele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire generală dispune începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzută în art. 10, cu excepția celui de la lit. b 1 ). Dacă se constată existența cazului de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, procurorul confirmă propunerea organului de urmărire penală de a nu se începe urmărirea penală, potrivit dispozițiilor art. 328 alin. (4) și (6) C. proc.

pen. În cauza de față se reține că ultimul act material în realizarea executării silite pretins abuzive a avut loc la data de 11 ianuarie 2005. Termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. este, conform dispoziției art. 122 alin. (1) lit. b) C. pen., de 5 ani. Prescripția răspunderii penale fiind una dintre cauzele de înlăturare a răspunderii penale, în cazul constatării intervenirii acesteia, acțiunea penală potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., nu poate fi pusă în mișcare. Raportând aceste dispoziții legale la datele cauzei se constată că termenul de prescripție a răspunderii penale a executorului judecătoresc B.F.

pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., imputată, s-a împlinit la 11 ianuarie 2010. Drept urmare, dispoziția instanței de începere a urmăririi penale nu mai este de actualitate, prevalând cauza de înlăturare a răspunderii penale, a prescripției, care se ia în considerare din oficiu. Față de cele ce preced, admițând pentru acest motiv recursurile Parchetului de le lângă Curtea de Apel Craiova și intimatului B.F., va fi casată hotărârea atacată și, în rejudecare, vor fi respinse plângerile petiționarilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de intimatul B.F. împotriva Sentinței penale nr. 157 din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează sentința penală atacată și, în rejudecare, respinge plângerile formulate de petiționarii V.N., C.M., V.G., C.C., V.N.I., V.A.Ș., V.A.G. și T.A., ca nefondate. Obligă petiționarii V.N., C.M., V.G., C.C., V.N.I., V.A.Ș., V.A.G. și T.A. la câte 20 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2010.