ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1680/2009

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 45 din 5 martie 2009, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul P.l. împotriva rezoluției nr. 623/P/2008 din 18 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, petiționarul a solicitat efectuarea de cercetări față de avocata P.C., pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 192 alin. (2), art. 208 – art. 209 lit. i) și art. 217 alin. (1) C. pen., susținând că fosta sa soție a pătruns timp de patru zile în apartamentul bun comun, prin distrugerea sistemului de închidere, iar, apoi, chiar înlocuirea ușii și a sustras bunuri și înscrisuri.

Prin rezoluția din 18 septembrie 2008, dată în dosarul nr. 623/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de presupusa făptuitoare P.C., pentru infracțiunile reclamate, reținându-se că, din verificările efectuate, rezultă că, ulterior pronunțării divorțului, aceasta fusese reintegrată în spațiu prin sentința civilă nr. 1183 din 18 aprilie 2008 a Judecătoriei Onești, astfel că faptele reclamate nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de distrugere, furt și violare de domiciliu, fapte pentru care, de altfel, s-a dat o soluție în dosarul nr. 584/P/2008. Prin rezoluția din 14 noiembrie 2008, dată în dosarul nr. 825/11/2/2008 a procurorului general, a fost respinsă plângerea petiționarului, fiind menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică.

Prin plângerea depusă la instanță, petiționarul a criticat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, susținând că s-a efectuat o cercetare superficială, iar soluția nu a fost motivată corespunzător. Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului, reținând, în esență, că pentru aceleași fapte, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus, prin rezoluția nr. 584/P/2008, o soluție de netrimitere în judecată, care a fost atacată cu plângere la procurorul ierarhic superior și la instanță, iar, în prezent, cauza se află în recurs pe rolul instanței supreme. Având în vedere principiul „non bis in idem” și faptul că petiționarul își poate valorifica drepturile și interesele legitime referitoare la faptele reclamate, cercetate și în dosarul sus-menționat, instanța a constatat că plângerea sa nu este întemeiată.

Împotriva sentinței a declarat recurs petiționarul. Recursul declarat de petiționar împotriva sentinței, motivat la dosar, este nefondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiționar, ca nefondată. În ce privește criticile invocate de petiționar în motivele scrise de recurs, invocate și în fața instanței de fond, referitoare la greșita conexare a unor dosare și trimiterea acestora procurorului în vederea începerii urmăririi penale, Înalta Curte constată că nu este fondată. Astfel, în cadrul procedurii plângerii reglementată de dispozițiile art. 278 1 și următoarele C. proc. pen., instanța este investită numai cu verificarea legalității și temeiniciei rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror urmare sesizării cu plângerea petiționarului, care în cauză are nr. 623/P/2008 din 18 septembrie 2008 și privește pe presupusa făptuitoare, avocat P.C.

Fiind investită doar în aceste limite, instanța nu poate cenzura soluțiile procurorului de conexare sau disjungere a unor cauze pe care procurorul Ie-a apreciat ca având legătură cu cauza în care efectuează acte premergătoare și în raport cu care a dispus o singură soluție de netrimitere în judecată. Asupra fondului cauzei, se constată, într-adevăr, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate de petiționar. Din examinarea actelor premergătoare, rezultă că intimata avocată fusese reintegrată în spațiu printr-o hotărâre judecătorească, astfel că avea un temei legal pentru a pătrunde în locuința respectivă, ulterior pronunțării divorțului dintre ea și petiționar. Pe de altă parte, pentru aceste aspecte, care țin de fondul cauzei civile, petiționarul avea posibilitatea legală a verificării acestora de către instanțele de control judiciar, prin intermediul exercitării căilor de atac legale.

În raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.l., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar P.l. împotriva sentinței penale nr. 45 din 5 martie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2009.