ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1680/2009

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 45 din 5 martie 2009, Curtea de Apel Bacău,

secția penală, cauze minori și familie, a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petiționarul P.l. împotriva rezoluției nr. 623/P/2008 din 18

septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

S-au reținut, în esență, următoarele:

Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Bacău, petiționarul a solicitat

efectuarea de cercetări față de

avocata P.C., pentru pretinsa săvârșire

a infracțiunilor prevăzute de art. 192 alin. (2), art. 208 – art. 209 lit. i)

și art. 217 alin. (1) C. pen., susținând că fosta sa soție a pătruns timp de

patru zile în apartamentul bun comun, prin distrugerea sistemului de închidere,

iar, apoi, chiar înlocuirea ușii și a sustras bunuri și înscrisuri.

Prin rezoluția din 18 septembrie 2008, dată în dosarul

nr. 623/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Bacău, s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de presupusa

făptuitoare P.C., pentru infracțiunile reclamate, reținându-se că, din

verificările efectuate, rezultă că, ulterior pronunțării divorțului, aceasta

fusese reintegrată în spațiu prin sentința civilă nr. 1183 din 18 aprilie 2008

a Judecătoriei Onești, astfel că faptele reclamate nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor de

distrugere,

furt și violare de domiciliu, fapte pentru care, de altfel, s-a

dat o

soluție în dosarul nr. 584/P/2008.

Prin rezoluția din 14 noiembrie 2008, dată în dosarul nr. 825/11/2/2008

a procurorului general, a fost respinsă plângerea petiționarului, fiind

menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și

temeinică.

Prin plângerea depusă la instanță, petiționarul a criticat rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale, susținând că s-a efectuat

o cercetare superficială, iar soluția nu a fost

motivată corespunzător.

Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca

nefondată, plângerea petiționarului, reținând, în esență, că pentru aceleași

fapte, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Bacău

a dispus, prin rezoluția nr. 584/P/2008, o soluție de netrimitere

în

judecată, care a fost atacată cu plângere la procurorul ierarhic

superior și la instanță, iar, în prezent, cauza

se află în recurs pe rolul

instanței supreme. Având în vedere principiul

„non bis in idem” și faptul că petiționarul își poate valorifica drepturile și

interesele legitime referitoare la faptele reclamate, cercetate și în dosarul

sus-menționat, instanța a constatat că plângerea sa nu este întemeiată.

Împotriva sentinței a declarat recurs petiționarul.

Recursul declarat de petiționar împotriva

sentinței, motivat la

dosar, este nefondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect,

instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiționar, ca

nefondată.

În ce privește criticile invocate de petiționar în motivele scrise de

recurs, invocate și în fața instanței de fond, referitoare la

greșita conexare a unor dosare și trimiterea

acestora procurorului în

vederea începerii urmăririi penale, Înalta

Curte constată că nu este fondată.

Astfel, în cadrul procedurii plângerii reglementată de dispozițiile art.

278

1

și următoarele C. proc. pen., instanța este investită numai cu

verificarea legalității și temeiniciei rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale dispusă de procuror urmare sesizării cu plângerea petiționarului, care

în cauză are nr. 623/P/2008 din 18 septembrie 2008 și privește pe presupusa

făptuitoare, avocat P.C.

Fiind investită doar în aceste limite, instanța nu poate cenzura

soluțiile procurorului de conexare sau disjungere a unor cauze pe care

procurorul Ie-a apreciat ca având legătură cu cauza în care efectuează acte

premergătoare și în raport cu care a dispus o singură soluție de netrimitere în

judecată.

Asupra fondului cauzei, se constată, într-adevăr, că nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate de petiționar.

Din examinarea actelor premergătoare, rezultă că intimata avocată

fusese reintegrată în spațiu printr-o hotărâre judecătorească, astfel că avea

un temei legal pentru a pătrunde în locuința respectivă, ulterior pronunțării

divorțului dintre ea și

petiționar. Pe de

altă parte, pentru aceste aspecte, care țin de fondul

cauzei civile,

petiționarul avea posibilitatea legală a verificării acestora de către

instanțele de control judiciar, prin intermediul exercitării căilor de atac

legale.

În raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței

de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul P.l., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul

petiționar P.l. împotriva sentinței penale nr. 45

din 5 martie

2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și

familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 400 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2009.