ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 892/2009

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 23 ianuarie 2008, reclamanta SC F. SA a chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului,

Consilul Local al Comunei Sântandrei și pe Primarul Comunei Sântandrei,

solicitând să se constate că este îndreptățită să obțină certificat de atestare

a dreptului de proprietate pentru o suprafață de 400.000 mp teren aflați în

incinta societății comerciale – localitatea Sântandrei nr. 180 identificată

topografic – anexa 13 b la Documentația avizată prin procesul-verbal de

recepție din 28 februarie 2007 al O.C.P.I. Bihor; să fie obligat Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale să-i elibereze acest certificat

precum și la câte 1.000 lei pe zi de întârziere până la eliberarea efectivă.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că s-a constituit în temeiul Legii nr. 15/1990 prin

reorganizarea Întreprinderii pentru Prelucrarea Tulpinilor de Cânepă Palota,

devenind succesor al acesteia și preluând întreg patrimoniul (conform art. 20 alin.

(2) din Legea nr. 15/1990). Fosta întreprindere a avut un drept de administrare

asupra unui teren de 882.916 mp din care intabulat 632.916 mp iar 250.000 mp

transmis prin decizia nr. 181/1974 a Comitetului Executiv al C.P. al Județului

Bihor.

În baza măsurătorilor

topografice din teren a rezultat o suprafață de 400.000 mp – compusă din

suprafața construită (33.669 mp), aferentă rețelelor (7.600 mp), aferentă

căilor de transport (327.302 mp) și liberă (31.429 mp), necesară fiind desfășurării

obiectului de activitate.

Prin sentința civilă nr. 88/26 mai 2008, Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, a respins

excepția inadmisibilității acțiunii invocate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor

și Dezvoltării Rurale și pe fond, a admis acțiunea; a constatat că reclamanta

are calitatea de persoană îndreptățită să obțină certificat de atestare a

dreptului de proprietate pentru suprafața de 400.000 mp – incinta SC F. SA; a

obligat Ministerul Agriculturii să emită acest certificat în 30 de zile de la

rămânerea definitivă a hotărârii și a dispus în același timp obligarea acestuia

la penalitățile de întârziere de câte 1000 lei/ zi – până la îndeplinirea

efectivă a obligației. Prin aceeași hotărâre au fost obligați pârâții în

solidar la 10.612 lei cheltuieli de judecată.

S-a reținut pentru aceasta

că reclamanta s-a conformat întocmai dispozițiilor H.G. nr. 834/1991 și a depus

documentația completă în vederea obținerii certificatului de atestare, că pentru

terenul respectiv nu s-au dovedit a fi existat cereri de retrocedare și în fine

că în ce privește obiectul de activitate, reclamanta are latitudinea să și-l

modifice, suprafața de teren necesară desfășurării obiectului de activitate

neputându-se limita numai la construcțiile existente.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs Consiliul Local al Comunei Sântandrei, Direcția Generală a

Finanțelor Publice Bihor în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice,

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale.

În recursul său Consiliul

Local al Comunei Sântandrei a criticat hotărârea instanței de fond, pentru

greșita interpretare a dispozițiilor H.G. nr. 834/1991 – potrivit cu care

determinarea suprafeței de teren necesare desfășurării activității reprezintă o

condiție esențială pentru eliberarea certificatului de atestare.

Or, cum în cauză reclamanta

este evident că nu mai desfășoară obiectul de activitate pentru care a fost

autorizată, parte din construcțiile sale fiind de fapt închiriate unor terțe

persoane, în mod greșit s-a apreciat că întreaga suprafață de 400.000 mp îi

este de folos.

În recursul său Direcția

Generală a Finanțelor Publice Bihor a criticat hotărârea instanței de fond prin

care în mod greșit s-a apreciat că Ministerul Finanțelor Publice ar avea

calitate procesuală pasivă, atâta vreme cât în cauză în raport de obiectul

acțiunii calitate procesuală pasivă, în reprezentarea Statului Român o are

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

La rândul său Autoritatea

pentru Valorificarea Activelor Statului a criticat hotărârea instanței de fond,

prin care a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în

care nu se poate reține culpa sa procesuală cu atât mai mult cu cât prin

întâmpinarea depusă a recunoscut că cererea reclamantei este întemeiată.

În ce privește Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin recursul său, a criticat

hotărârea instanței de fond, invocând lipsa argumentelor și raționamentelor din

motivare; greșita obligare la plata de penalități pe perioada de la rămânerea

definitivă și executorie a sentinței și până la emiterea actului, deși potrivit

dispozițiilor Legii nr. 554/2004 autoritatea administrativă are la îndemână un

interval de 30 de zile după rămânerea definitivă a hotărârii, în care este

obligată să aducă la îndeplinire obligațiile ce i-au fost stabilite, termen

după expirarea căruia se poate pune în discuție eventual aplicarea de

penalități. S-a mai susținut că în mod greșit s-a dispus obligarea sa la

eliberarea certificatului, singura autoritate competentă să analizeze în ce

măsură documentația depusă corespunde sau nu cerințelor H.G. nr. 843/1991,

fiind în speță Ministerul Agriculturii, iar instanța putând cel mult să dispună

obligarea la soluționarea cererii și nu la emiterea actului, cu atât mai mult

cu cât nu a existat un refuz din partea ministerului de resort.

Analizând legalitatea și

temeinicia sentinței pronunțate în raport cu criticile formulate prin recursurile

declarate de Consiliul Local al Comunei Sântandrei și Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale, urmează a se aprecia că acestea se justifică.

Potrivit dispozițiilor art. 1

din H.G. nr. 834/1991 „terenurile aflate în patrimoniul societății comerciale

cu capital de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării

activității conform obiectului de activitate, se determină de către organele

care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului de resort”.

Prin urmare, condiția

imperativă esențială pentru a obține acest certificat este aceea ca terenul

solicitat să fie necesar desfășurării obiectului de activitate pentru care

societatea a fost autorizată.

Nesocotind această

prevedere, instanța fondului a apreciat că suprafața de 400.000 mp solicitată

de reclamantă îi este necesară reținând pentru aceasta determinarea ei fizică

prin măsurători precum și faptul că nu au fost solicitări de restituire din

partea unor persoane fizice.

Soluția astfel pronunțată

este vădit nelegală și netemeinică.

Reclamanta a solicitat

eliberarea certificatului de atestare pentru 400.000 mp teren incintă din care

101.000 mp afectați de construcții iar diferența de rețele și căi de acces.

Fără să țină cont că parte

din construcții au fost închiriate unor terțe persoane, iar pentru restul nu

s-au făcut nici un fel de dovezi dacă și în ce măsură mai folosesc desfășurării

obiectului de activitate, instanța fondului, cu încălcarea dispozițiilor art. 1

din H.G. nr. 834/1991 a dispus eliberarea certificatului de atestare pentru

întreaga suprafață solicitată.

Motivarea instanței potrivit

căreia societatea reclamantă își poate modifica obiectul de activitate și în

raport de acesta ar putea avea nevoie de întreaga suprafață solicitată este

fundamental greșită, atestarea dreptului de proprietate fiind condiționată de

îndeplinirea cerințelor la momentul solicitării și nu de perspectiva unor

eventuale transformări.

Astfel fiind critica vizând

nelegalitatea și netemeinicia sentinței pronunțate de Curtea de Apel Oradea urmează

a fi apreciată ca fondată și în raport de dispozițiile art. 313 C. proc. civ.,

casată hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru administrarea de

probatorii în scopul determinării suprafeței necesare pentru desfășurarea

obiectului de activitate al societății reclamante,dacă și în ce măsură aceasta mai

desfășoară activitate conform obiectului pentru care a fost autorizată.

În raport cu această

soluție, urmează ca instanța de trimitere să aibă în vedere și criticile

formulate prin recursurile declarate de celelalte părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Consiliul Local Sântandrei, județul Bihor, de Primarul Comunei Sântandrei,

județul Bihor, de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, de

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și de Direcția

Generală a Finanțelor Publice a Județului Bihor împotriva sentinței civile nr. 88/CA/2008

- PI din 26 mai 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 februarie 2009.