ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2022/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 255/P/2008 din 28 ianuarie 2009, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc A.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

Pentru a dispune în acest sens, procurorul, în urma efectuării actelor premergătoare, a reținut următoarele:

Numitul M.D., a formulat plângere penală împotriva executorului judecătoresc A.C., cu sediul biroului în Vișeu de Sus, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., constând în aceea că i-ar fi executat un debit de două ori.

În plângerea penală se menționează că, prin adresa executorului judecătoresc din 24 iulie 2007 (înființarea de poprire) depusă la C.J.P. - Sighetu Marmației, s-a dispus înființarea popririi asupra cotei de 1/3 față de debitorul M.D. din Borșa, iar prin adresa din 7 ianuarie 2007 (tot înființare de poprire) s-a falsificat nr. 151 cu număr nou de casă, 175 și C.N.P., reținându-i persoanei vătămate această poprire, când la acea dată nici nu exista dosar execuțional.

Petiționarului, cu adresa nr. 163/VIII/1/2008, i s-a indicat să formuleze contestație la executare.

Potrivit comunicării executorului judecătoresc din 28 noiembrie 2008, acesta a înaintat, în copie, actele întocmite în dosarul de executare nr. 63/2007, având ca obiect punerea în posesie și recuperarea cheltuielilor de judecată și de executare pentru creditoarea M.M., și debitorii M.D., M.G. și alții. Astfel, potrivit sentinței civile nr. 3011 din 7 decembrie 2004, pronunțată de Judecătoria Vișeu de Sus, debitorul M.D. apare cu domiciliul în B. str. V., iar potrivit deciziei civile nr. 11 l/R din 21 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în urma soluționării recursului formulat de către petiționar împotriva sentinței civile nr. 3011 din 7 decembrie 2004, petiționarul și-a declarat adresa potrivit noii numerotări, respectiv Borșa. De asemenea, executorul precizează că actele de executare îndreptate împotriva debitorului M.D., în vederea recuperării cheltuielilor de judecată și de executare, au identificat persoana acestuia și prin codul numeric personal potrivit datelor furnizate de Serviciul de evidență informatizată a persoanei din cadrul Primăriei Borșa.

Din declarația executorului judecătoresc C.A., și din actele prezentate de către acesta, rezultă că cererea de executare silită a fost înregistrată la biroul său în data de 26 iunie 2006. Primul act de executare, somația privind îndeplinirea procedurii de punere în posesie și de plată a sumelor datorate cu titlu de cheltuieli de judecată și de executare, este din data de 27 iunie 2007. Procesul verbal de îndeplinire a procedurii de punere în posesie este din data de 19 iulie 2007. Prima dispoziție de poprire este din data de 24 iulie 2007, căreia nu i s-a dat curs deoarece nu conținea CNP - ul debitorului, motiv pentru care nu a fost găsit în baza de date a O.P. A doua dispoziție de poprire este din data de 7 ianuarie 2008 (în care, din eroare, s-a trecut 7 ianuarie 2007) comunicată O.P. la data de 14 ianuarie 2008 conform copiei xerox de pe citație (comunicare) în baza căreia s-a efectuat prima reținere din pensia debitorului în cursul lunii februarie 2008, fapt confirmat și de C.L.P. Sighet cu adresa nr. 1242/2008.

Cât privește eroarea strecurată în cuprinsul acestui din urmă document, executorul judecătoresc precizează că, potrivit adresei acestuia din 8 decembrie 2008, părțile au fost citate la sediul biroului executorului judecătoresc în data de 15 decembrie 2008 în vederea îndeplinirii procedurii de rectificare a erorii materiale, în conformitate cu dispozițiile art. 54 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.

În consecință, procurorul a apreciat că executorul judecătoresc a procedat în mod corect, îndeplinindu-și obligațiile profesionale conform legislației în vigoare, respectiv cele din Legea nr. 88/2000, și nu a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., sau vreo altă infracțiune.

Plângerea petiționarului împotriva acestei rezoluții a fost respinsă, ca nefondată, prin rezoluția nr. 141/II/2/2009 din 20 februarie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Pentru a dispune în acest sens, procurorul general a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr.

3011 din 7

decembrie 2004, a Judecătoriei Vișeu de Sus, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta M.M., în contradictoriu cu pârâții M.D. ș.a., rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. lll/R/2007 a Tribunalului Maramureș. Debitorul M.D. a fost obligat să-i plătească creditoarei M.M. suma de 2.248 lei.

La data de 24 iulie 2007, executorul judecătoresc C.A. a instituit poprire asupra veniturilor debitorului M.D.,  venituri obținute de la O.P. Sighetu Marmației, în cotă de 1/3 parte din venitul lunar. S-a menționat această adresă deoarece, în sentința civilă a Judecătoriei Vișeu de Sus, debitorul M.D. figura cu adresa: B..

Casa de pensii nu a efectuat poprirea până la identificarea debitorului și prin codul numeric personal (CNP).

În decizia civilă nr. lll/R/2007 a Tribunalului Maramureș, debitorul M.D. apare cu domiciliul în B.

La data de 7 ianuarie 2008 (dintr-o eroare materială apare anul 2007) executorul judecătoresc revine cu instituirea popririi la O.P. Sighetu Marmației, în care se precizează adresa debitorului M.D., respectiv localitatea Borșa.

Față de cele reținute, s-a apreciat că nu poate fi vorba de niciun abuz din partea executorului judecătoresc, el punând în executare o hotărâre judecătorească, la cererea creditoarei M.M.

În ceea ce privește plângerea numitului M.D. împotriva executorului judecătoresc C.A., în opinia procurorului general, aceasta este formulată la limita relei-credințe, deoarece este evident că M.D. este debitorul în cauză. Faptul că, de la pronunțarea hotărârii de către Judecătoria Vișeu de Sus, până la pronunțarea hotărârii de către Tribunalul Maramureș, în localitatea Borșa, pe strada Victoriei, a avut loc o renumerotare a imobilelor, numărul vechi 151 devenind numărul nou 175, nu înseamnă că executarea s-a făcut împotriva altei persoane, cu atât mai mult cu cât M.D. a fost identificat și prin codul numeric personal.

În temeiul art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul s-a adresat instanței competente.

Prin sentința penală nr. 21 din 23 martie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut, în sinteză, că executorul judecătoresc a procedat la punerea în executare a unei hotărâri judecătorești, în limitele competenței sale, și a investirii sale de către solicitanta M.M., cu respectarea corespunzătoare a dispozitivului sentinței a cărei punere în executare s-a solicitat, neevidențiindu-se încălcarea vreunei dispoziții legale de către acesta.

S-a apreciat că susținerea petentului, din plângerea introductivă, privind nerespectarea dispozitivului sentinței prin schimbarea amplasamentului, nu poate fi primită în acest moment procesual deoarece acest motiv nu a făcut obiectul plângerii adresate procurorului și, implicit, verificărilor efectuate de către acesta.

Împotriva sentinței petiționarul a declarat prezentul recurs.

Prealabil examinării recursului, Înalta Curte constată următoarele:

- petiționarul nu s-a prezentat la judecarea plângerii de către instanța de fond;

- petiționarul, legal citat, nu s-a prezentat nici la judecarea recursului, transmițând prin fax un înscris în care reiterează aspectele din plângerea penală și solicită, totodată, judecarea cauzei în lipsă;

- deși în cererea de recurs a menționat că motivele de recurs le va depune după redactarea sentinței atacate, petiționarul nu a depus motive scrise de recurs și, după cum s-a menționat, nici nu s-a prezentat la instanța de recurs pentru expunerea orală a acestora.

În aceste condiții, Înalta Curte va examina din oficiu sentința atacată, sub aspectul legalității și temeiniciei.

Pentru soluționarea plângerii penale formulată de petiționar, procurorul, conform art. 224 C. proc. pen., a efectuat acte premergătoare, fiind atașată întreaga documentație care a stat la baza dosarului execuțional, solicitându-se și relații de la biroul executorului judecătoresc, acestea fiind comunicate personal de către intimat.

În urma examinării actelor premergătoare efectuate, procurorul a constatat că executorul judecătoresc a desfășurat o activitate execuțională în cadru legal, în acord cu actele și lucrările dosarului și, mai ales, în limitele titlului executoriu. S-a mai reținut că pretinsa faptă de „falsificare”, cu referire la numărul casei, este o susținere fără temei a petiționarului, în realitate acest aspect având ca explicație renumerotarea caselor.

Or, în conformitate cu dispozițiile art. 66 alin. (l) și art. 5

2

C. proc. pen., precum și cu cele ale art. 23 alin. 11 din Constituția României, orice cetățean beneficiază de prezumția de nevinovăție, deschiderea unei proceduri judiciare penale (prin începerea urmăririi penale) nefiind posibilă decât în condițiile prevăzute de lege.

Astfel, potrivit art. 228 alin. (l) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. De altfel, în conformitate cu dispozițiile art. 224 alin. (l) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.

Așa cum s-a menționat, în respectarea acestor dispoziții legale, procurorul a efectuat acte premergătoare. Actele premergătoare efectuate, necesare pentru soluționarea plângerii penale formulată de petiționar, dar și pentru a se stabili eventuala incidență a vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., nu au relevat minime indicii temeinice, în sensul art. 68

1

C. proc. pen., care să justifice presupunerea rezonabilă că persoana față de care s-au efectuat aceste acte premergătoare a săvârșit, cu vinovăția cerută de lege, faptele expuse în plângerea penală. Dimpotrivă, actele premergătoare efectuate au relevat existența unuia dintre cazurile prevăzute de art. 10 C. proc. pen., caz care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.

În consecință, Înalta Curte constată că procurorul și instanța de fond au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materia soluționării plângerii penale, precum și a plângerii împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată adresate procurorului ierarhic superior și, respectiv, judecătorului.

Față de cele reținute, Înalta Curte, în temeiul 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul petiționarului.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.D. împotriva sentinței penale nr. 21 din 23 martie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2009.