ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față, constată următoarele:

La data de 15 iulie 2016, în dosarul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, se emite rechizitoriul prin care au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații A., sub acuza săvârșirii, în condițiile concursului real de infracțiuni (prevăzut de art. 38 alin. (1) C. pen.) a faptelor penale incriminate de art. 289 alin. (1) C. pen. (Legea nr. 286/2009), rap. la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. - luare de mită și art. 322 alin. (1) C. pen. (Legea nr. 286/2009) rap. la art. 5 alin. (1) C. pen., - fals în înscrisuri sub semnătură privată și inculpatul B., sub acuza comiterii, în condițiile concursului real de infracțiuni (prev. de art. 38 alin. (1) C. pen.) a infracțiunilor prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. (vechiul C. pen.), rap. la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (Legea nr. 286/2009) - dare de mită și art. 322 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) C. pen. - fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În esență, în actul de inculpare, s-a reținut că:

În anul 2008 inculpatul A. avea calitatea de judecător la Judecătoria Cluj-Napoca și, pentru a emite o sentință favorabilă, în dosarul nr. x/2008 - speță civilă - al instanței în care funcționa și în care avea calitatea de reclamant coinculpatul B., ar fi primit contravaloarea unei vacanțe - pentru două persoane - într-o stațiune din Elveția, respectiv în St. Moritz. S-a susținut de către acuzare că, în dosarul nr. x/2008, înregistrat la data de 1 septembrie 2008 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, inculpatul A. ar fi emis o sentință favorabilă coinculpatului B., primind în schimb, de la acesta, cu titlu de mită, foloase necuvenite constând în plata (realizată, către S.C. C. S.R.L., în datele de 2 octombrie și 31 decembrie 2008) a unui pachet de vacanță, în valoare de 5780 franci elvețieni(3740 euro) la hotelul D. din St. Moritz - Elveția, vacanță ce ar fi fost petrecută de inculpatul A. și soția acestuia, în perioada 14-21 ianuarie 2009, împreună cu mituitorul. Această vacanță petrecută de familia inculpatului A., în Elveția, alături de mituitorul B., ar fi fost anterioară pronunțării sentinței civile nr. 2890/2.03.2009 în dosarul anterior menționat al Judecătoriei Cluj-Napoca și că pachetul de vacanță oferit de mituitor inculpatului A. și soției acestuia ar fi constat în: cameră dublă cu orientare spre partea sudică a lacului unde era situat D., plus mic dejun și cină, acces la internet de mare viteză, plată servicii, taxe locale și TVA, precum și abonament la schi pe 6 zile pentru zonă și autobuz gratuit.

Totodată, parchetul a mai susținut că, în perioada 30 mai-3 iunie 2013 inculpatul A., împreună cu coinculpatul B., ar fi întocmit în fals, în dublu exemplar, înscrisul sub semnătură privată, intitulat "dovadă" și datat "19 dec. 2008" în vederea utilizării lui ca mijloc de probă în procesul penal. S-a mai arătat că prin acest înscris s-a urmărit a se face dovada, în mod nereal, că magistratul ar fi achitat, la data de 19 decembrie 2008, inculpatului B. suma de 3740 euro, ce reprezenta "contravaloarea serviciilor de cazare, masă și skipass pentru două persoane, servicii aferente perioadei 14-21 ian. 2009, la St. Moritz, D.".

Referitor la inculpatul B., tot în actul de investire s-a arătat că acesta, în cursul anului 2008, pentru a primi o sentință favorabilă în dosarul civil cu nr. x/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca, cauză în care avea calitatea de reclamant, în perioada 1-17 septembrie 2008, a oferit și remis cu titlu de mită, magistratului investit cu soluționarea respectivei cauze, respectiv coinculpatului A., foloase necuvenite constând în plata unui pachet de vacanță, în valoare de 3740 euro la D. din stațiunea St. Moritz - Elveția. Inculpatul B. ar fi oferit aceste foloase necuvenite coinculpatului menționat, prin plata, efectuată în datele de 2 octombrie și 31 decembrie 2008 către S.C. C. S.R.L. a respectivului pachet de vacanță, ce a constat în o cameră dublă cu orientare spre partea sudică a lacului unde era situat D., plus mic dejun și cină, acces la internet de mare viteză, plată servicii, taxe locale și TVA, precum și abonament la schi pe 6 zile pentru zonă și autobuz gratuit, acesta petrecând în intervalul 14-21 ianuarie 2009, vacanța astfel achiziționată, alături de familia inculpatului A.. Inculpatul B. ar fi oferit magistratului - A. acest pachet de vacanță pentru ca acest judecător să emită o sentință favorabilă în dosarul civil nr. x/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca, lucru care s-ar fi și întâmplat, deoarece la data de 2 martie 2009 în dosarul menționat, a fost pronunțată sentința civilă nr. 2890. De asemenea, referitor la inculpatul B. s-a mai arătat că în intervalul 30 mai-3 iunie 2013, acesta ar fi întocmit, împreună cu coinculpatul A., în fals, în dublu exemplar, înscrisul sub semnătură privată,ce era intitulat "dovadă", datat 19 decembrie 2008, înscris întocmit cu scopul de a fi utilizat ca mijloc de probă în procesul penal și prin întocmirea căruia s-a urmărit a se dovedi, în mod nereal că judecătorul A. ar fi achitat suma de 3740 de euro lui B., la data întocmirii respectivului înscris, sumă ce reprezenta "contravaloarea serviciilor de cazare, masă și skipass pentru două persoane, servicii aferente perioadei 14-21 ian. 2009, la St. Moritz, D.".

Anterior emiterii acestui act de investire al instanței de fond în prezenta cauză, dată fiind calitatea profesională a unuia dintre inculpați, s-a solicitat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, instanței supreme a Statului Român, să se dispună strămutarea soluționării cauzei la o instanță egală în grad Curții de Apel Cluj.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, la data de 8 iunie 2016 a pronunțat încheierea penală nr. 459, prin care, în baza art. 76 C. proc. pen. a admis cererea astfel formulată și a desemnat Curtea de Apel Târgu Mureș ca instanță egală în grad cu cea căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță, în situația în care se va emite rechizitoriul în dosarul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj.

Cum în cauză, astfel cum s-a arătat anterior, a fost emis rechizitoriul, dosarul a fost înregistrat la data de 18 iulie 2016, pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Prin încheierea penală nr. 42/ C. pen. din data de 6 septembrie 2016 s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul, emis la 15 iulie 2016, în dosarul nr. x/2012 al DNA - Serviciul Teritorial Cluj, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în cauză și s-a dispus începerea judecății în cauza privindu-i pe cei doi inculpați - A. și B.. Încheierea penală a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Târgu Mureș, pronunțată sub nr. anterior menționat, la data de 6 septembrie 2016, a rămas definitivă la data de 27 septembrie 2016 prin neexercitarea căii de atac prevăzute de lege. Ca urmare a acestui fapt, în cauză, a fost declanșată procedura comună de soluționare a cauzei, niciunul dintre cei doi inculpați nerecurgând la procedura simplificată de soluționare a speței. Este de precizat împrejurarea că, magistratul,inițial investit cu soluționarea cauzei,

Instanța de fond a reținut că:

Persoanele ce au dobândit calitatea de inculpați în prezenta cauză sunt mai mult decât cunoștințe vechi, sunt prieteni vechi. Inculpații A. și B. au fost colegi de facultate,ambii absolvind cursurile Facultății de Medicină, din cadrul UMF - Iuliu Hațieganu din Cluj Napoca, aceștia dezvoltând în timp relațiile inițial amintite. De remarcat, faptul că și soția inculpatului A. îl cunoștea pe coinculpatul B.,aceasta,cu ocazia audierii și reaudierii sale, precizând că toți au fost colegi de facultate, respectiv A., A. F. și B.. Deși această martoră - A. F. a învederat că s-au reîntâlnit, mai târziu, cu inculpatul B., prin intermediul unei cunoștințe comune, respectiv prin intermediul numitei G. (și dânsa audiată ca martor în speță), alți martori au învederat că relațiile dintre cei doi inculpați erau unele de prietenie. Avem aici în vedere declarațiile martorei H., fosta soție a inculpatului B., ce a arătat că familia A. a participat la nunta lor, în anul 2001, tot aceasta declarând că familia A. era invitată de fostul său soț la diferite aniversări sau petreceri organizate de I. sau de revelion; martora J. ce a declarat că inculpatul A. a venit, de mai multe ori, la firma coinculpatului B., în decursul anilor 2006-2009. Tot această martoră a relatat și faptul că, fiind asistenta inc. B., in perioada menționată, a rezervat mese la restaurantul K. din Cluj-Napoca, din dispoziția lui B., pentru el și prietenii acestuia, printre care se număra și inculpatul A..

Se arată că martorii L. și G., în declarațiile date, au relevat ambii faptul că inculpații B. și A. participau la petrecerile organizate de aceștia (martorii amintiți sunt parteneri de viață), cu prilejul diferitelor ocazii - zile onomastice, sărbătorirea zilei de naștere, petreceri de I. - (a se vedea în acest sens declarațiile de la filele x primul volum de urmărire penală, de la filele x, tot din primul volum de urmărire penală, filele x din al II-lea volum al instanței).

Audiați fiind ambii inculpați, la termenul de judecată din 30 oct. 2017, atât A., cât și B. au oferit detalii complementare, celor reieșite din declarațiile olografe și din cele de inculpați, date în faza urmăririi penale. Ambii au relevat faptul că, după ce au absolvit cursurile facultății de Medicină din Cluj-Napoca, s-au reîntâlnit cu ocazia căsătoriei religioase, din anul 2001, dintre inculpatul B. și H., dar și ulterior; inculpatului A., coinculpatul B. prezentându-i nu doar noul sediu al firmelor sale, dar și policlinica stomatologică, ce urma a o inaugura și la care membrii familiei A. spera să devină clienți.

În baza celor menționate instanța de fond a stabilit că între cei doi inculpați existau mai mult decât simple relații de amiciție, nu se poate afirma că erau simple cunoștințe, cât timp participau împreună cu prieteni comuni (ca de ex. familia G./L.) la desfășurarea anumitor evenimente - zile de naștere, zile onomastice, micro-revelioane și cât timp, dezvoltând relații de vizită, cei doi inculpați serveau și masa împreună, în localuri din mun. Cluj-Napoca.

S-a reținut că, deși ambii inculpați au absolvit cursurile unei prestigioase forme de învățământ superior medical, la scurt timp după începerea nobilei cariere de medic, ambii s-au reorientat profesional inculpatul, A. absolvind facultatea de Drept și devenind magistrat, inculpatul B. orientându-se spre domeniul afacerilor, devenind un tânăr și de succes întreprinzător.

În anul 2008, an în care inculpatul A. își exercita profesia de judecător la nivelul Judecătoriei Cluj-Napoca, în luna iunie se înregistrează pe rolul respectivei instanțe dosarul nr. x/2008, ce avea ca obiect contestația la executare formulată de B. în contradictoriu cu creditorul N., Societatea civilă profesională de executori judecătorești asociați O. și P. și cu executorul judecătoresc P., cauza ce forma obiectul respectivului dosar având 3 petite. Acest dosar a fost repartizat spre soluționare C13, complet de judecată unipersonal, reprezentat de magistratul judecător A., ce, la termenul de judecată din 8 iulie 2008 a apreciat că primele două petite, din contestația formulată, puteau fi soluționate, pentru cel de-al III-lea petit al contestației dispunând: disjungerea cauzei, formarea unui nou dosar și fixarea termenului de judecată la data de 22 septembrie 2008, în acest dosar. De reținut că, primele două petite ale contestației la executare, inițial formulate, au fost soluționate de către A., prin pronunțarea încheierii nr. x/15 iulie 2008, hotărâre prin care, admițându-se contestația la executare formulată de reclamantul B. în contradictoriu cu intimații N., Societatea civilă profesională de executori judecătorești asociați O. și P. și cu executorul judecătoresc P., s-a dispus încetarea executării silite declanșate în dosarele execuționale nr. x/2008, x/2008 și x/2007 ale societății civile profesionale de executori judecătorești asociați anterior menționate, radierea somațiilor execuționale emise în cele trei dosare execuționale enunțate anterior și înscrise asupra imobilelor ce constituiau proprietatea lui B., imobile evidențiate în CF nr. x Cluj-Napoca, nr. topo x și în CF nr. x Cluj-Napoca, nr. topo x, cu consecința firească a obligării executorilor judecătorești de emitere a adreselor de ridicare a popririlor înființate în cele trei dosare execuționale vizate. Hotărârea judecătorească pronunțată la data de 15 iulie 2008 în dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca, de către judecătorul A., era executorie prin efectul legii și ea se află depusă la dosarul cauzei la filele x din al II-lea volum de urmărire penală. Această încheiere a fost pronunțată în urma amânării pronunțării din data de 8 iulie 2008 la data de 15 iulie același an.

Al treilea petit al contestației la executare, inițial promovate, avea ca obiect obligarea intimaților la plata unor despăgubiri către B., în cuantum de 50.000 euro și, astfel cum s-a mai arătat, el a fost disjuns ca soluționare, formând obiectul unui nou dosar al Judecătoriei Cluj-Napoca, cu nr. de înregistrare x/2008, cu termen de judecată - prim termen - fixat la data de 22 septembrie 2008 (a se vedea în acest sens filele x din al doilea volum de urmărire penală). După ce acest dosar a început a fi instrumentat de A., contestatorul, la al doilea termen de judecată a procedat la precizarea pretențiilor formulate (a se vedea în acest sens înscrisul - copie aflat la fila x din al II-lea volum de urmărire penală), pretenții ce s-au ridicat de la 50.000 euro la 709.452,98 euro și 8.672,94 RON și care reprezentau despăgubirile solicitate de reclamantul B. de la SCPEJA O. și P. și de la P. În al II-lea volum de urmărire penală la filele x se află extrasul privind parcursul dosarului anterior menționat la nivelul Judecătoriei Cluj-Napoca, dosar ce, după înregistrarea sa pe rolul acestei instanțe la data de 1 septembrie 2008, a avut termene de judecată lunare, la 22 septembrie 2008, 20 octombrie, 17 noiembrie și 8 decembrie 2008, 27 ianuarie 2009, respectiv la 23 februarie 2009 când s-a dispus amânarea pronunțării soluției în cauză la data de 2 martie 2009.

Instanța de fond a precizat că toate încheierile de ședință întocmite de inculpatul A., în cele două dosare, înregistrate în anul 2008 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca și instrumentate de acesta, se află în al II-lea volum de urmărire penală și ele au fost avute în vedere de către această Curte de Apel, cronologic, în vederea determinării justeții acuzei aduse celor doi inculpați.

Deci din dosar x/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca, care este dosarul mamă, a fost disjuns un petit, ce a format obiectul dosar nr. x/2008 al aceleiași instanțe, ambele dosare fiind instrumentate de inculpatul A., ce avea calitatea în dosar de judecător al respectivei instanțe, dar și prieten cu contestatorul, respectiv cu reclamantul B.. În speța pendinte ambii inculpați au înțeles să conteste vehement acuzațiile pentru care au fost deferiți justiției, dar probatoriul vine să le spulbere această apărare.

Instanța de fond a reținut că inculpatul B. și soția sa obișnuiau să-și petreacă concediile de iarnă, într-un grup de prieteni, cu o componentă variabilă - de la 8-10 persoane la 30-35 persoane - aceștia plănuind, de regulă, efectuarea noii vacanțe de iarnă, după întoarcerea din ultima vacanță petrecută. Astfel, cum a rezultat din declarațiile martorilor G., L., H., Q., la întoarcerea din vacanța de iarnă a anului 2008, întâlnindu-se mai mulți prieteni, la o cafea, au stabilit destinația viitoarei vacanțe de iarnă - cea din anul 2009. Inculpatul B. și martorul Q., după ce s-a stabilit destinația viitoarei vacanțe de iarnă - în Elveția, în stațiunea St. Moritz - au fost cei care au inițiat demersurile pentru a asigura cazarea "turiștilor" în respectiva stațiune, la D., locație recomandată de agenția de turism contactată de martorul Q.. În vara anului 2008 s-a stabilit de acest grup, de această gașcă de prieteni ca vacanța de iarnă să fie petrecută la D., din localitatea St. Moritz - Elveția, de următoarele familii: B. și soția sa - la acea vreme - H., G. și partenerul său de viață L., Q., S. și soția acestuia și familia surorii inculpatului B., T. Prin urmare, în vara anului 2008 se stabilise, în mod sigur, faptul că nucleul grupului de prieteni menționat urma să-și petreacă vacanța de iarnă a anului 2009 (perioada de început a acestui an) în stațiunea St. Moritz, din Elveția, la D. Astfel, cum a rezultat din probatoriul cauzei, demersurile pentru realizarea rezervării la hotelul menționat s-a realizat prin intermediul agenției de turism SC"C."SRL Cluj Napoca. Instanța de fond a precizat faptul că martorii audiați în cauză, ca și inculpații de altfel, au încercat din răsputeri să acrediteze ideea că familia A. și F.) au fost cooptați în acest grup, al vacanței planificate în Elveția, în ultima lună a anului 2008, dar din copiile înscrisurilor aflate la filele x din vol. I dosar urmărire penală rezultă cert că grupul ce urma să-și petreacă vacanța la D., în stațiunea St. Moritz din Elveția, era compus din "V., Q., Mr. B., X. and S.".

Instanța de fond a considerat ca fiind cert faptul că la data de 17 septembrie 2008, cei care urmau să efectueze vacanța, la sfârșitul lunii ianuarie 2009, în locația menționată erau familiile B., A., L. (dânsul și partenera de viață G.), d-nul Q. și familia S.. Efectiv, vacanța de iarnă, din 14-21 ianuarie 2009, a fost efectuată de B. și H. (fostă B.), Q., L. și G., A. și soția sa, A. F., aspecte certe reieșite din declarațiile martorilor audiați și din declarațiile inculpaților, coroborate cu înscrisurile emanate de la administrația hotelului D.-Elveția (a se vedea în acest sens înscrisurile aflate la filele x din vol. I dosar urmărire penală).

Din grupul inițial, deplasarea s-a realizat doar de Q., familia B. și H., L. și G. și soții A.. Dacă Q. și L. (pentru el și partenera sa de viață, G.) au efectuat plata sejurului astfel achiziționat la 22 septembrie 2008 și 6 decembrie 2008, pentru Q., conform înscrisurilor aflate la filele x din primul volum de urmărire penală, respectiv la 18 septembrie și 5 decembrie 2008 pentru cuplul L. - G. (a se vedea în acest sens înscrisurile aflate la filele x din primul volum de urmărire penală), inculpatul B. - așa cum rezultă din înscrisurile aflate la filele x din același volum de urmărire penală, a achitat contravaloarea sejurului pentru restul participanților (inclusiv pentru familia A.) la 19 septembrie și 6 decembrie 2008. Deci plata excursiei, efectuată de prietenii menționați, în intervalul 14-21 ianuarie 2009, la D. din St. Moritz, Elveția, s-a realizat, potrivit datelor certe, reieșite din aceste înscrisuri, în a II-a decadă a lunii septembrie, respectiv în prima decadă a lunii decembrie a anului 2008. De menționat că, plata acestui sejur s-a realizat conform ofertei venite de la conducerea hotelului D. (a se vedea în acest sens înscrisurile aflate la filele x din primul volum de urmărire penală), plătindu-se în cursul lunii septembrie 2008 avansul indicat și diferența până la 10 decembrie 2008.

De remarcat că martorul L. a efectuat plățile prin societatea comercială a cărei conducere o asigură - SC"Y."SRL Cluj Napoca (vezi filele x din vol. I dosar urmărire penală).

Când această instanță reține aceste date de efectuare a plății în două tranșe a excursiei astfel achiziționate, are în vedere faptul că între turiștii români și D. era interpus un intermediar, mai precis S.C. C. S.R.L. Cluj Napoca, societate de turism la ale cărei servicii Q. și B. au recurs. Instanța are în vedere actele la care a făcut referire în alineatele precedente, deoarece prin intermediul acesteia agenții de turism, ce avea punct de lucru în Z., punct de lucru reprezentat de AA., a asigurat transferul banilor, ce constituiau plata pachetului de vacanță achiziționat către D., ce constituia destinația grupului menționat anterior. Au fost avute în vedere datele la care, prin respectivele facturi emise de S.C. C. S.R.L. Cluj-Napoca au fost încasate sumele de bani, datorate cu titlu de preț, pentru această vacanță, deoarece, astfel cum rezultă din contractul de călătorie nr. x/31.12.2008, părți ale acestui contract, (aflat la filele x din primul volum de urmărire penală), erau B.-turistul, ce a achiziționat de la AA./S.C. C. S.R.L. pachetul de servicii descris în anexa nr. 1 la acest contract, pachet în valoare de 11.210 euro, și acest agent economic S.C. C. S.R.L.

După data de 11 iunie 2008 (când pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca s-a înregistrat cauza cu nr. x/2008), după ce judecătorul A. a pronunțat încheierea nr. 8756 din 15 iulie 2008 (soluționând primele două petite ale contestației la executare formulate de prietenul său, B.), pe rolul aceleiași instanțe se înregistrează și dosarul nr. x/2008, instrumentat tot de judecătorul A., iar în timpul scurs de la înregistrarea acestui dosar partea, cu calificare procesuală activă din cele două cauze, face plata în două tranșe, a sejurului derulat în Elveția - St. Moritz, în intervalul 14-21 ianuarie 2009.

Instanța de fond a reținut că deși, cei doi inculpați, în mod constant, au negat existența vreunei legături între ei, a vreunui interes comun, înscrisurile administrate ca probe, declarațiile martorilor audiați în cauză au dovedit că:

- participarea familiei A. la vacanța de iarnă, din luna ianuarie a anului 2009, era certă din luna septembrie a anului 2008, ulterior înregistrării dosarului nr. x/2008, la 1 septembrie 2008, pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca. Acest ultim dosar a fost repartizat, după înregistrarea sa pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, completului unipersonal reprezentat de judecătorul A., iar plata vacanței din Elveția, a avansului acestui sejur s-a realizat la 19 septembrie 2008, iar diferența în prima decadă a lui decembrie 2008.

- familiile B. și A. cultivaseră în timp relații de prietenie, nu doar reciproce, dar și cu cuplul L. și G.;

- participarea familiei T. a fost exclusă, încă din vara anului 2008, de la efectuarea acestui sejur în Elveția, lucru cert demonstrat de conținutul înscrisurilor-corespondența electronică derulată între SC"C."SRL Cluj Napoca, conducerea hotelului D., din St. Moritz și între SC"C."SRL Cluj Napoca și inculpatul B. (titular al adresei de e-mail x@x.ro);

- efectuarea plății sejurului astfel achiziționat în Elveția, s-a realizat, prin ordine de plată, emise de către inculpatul B., către D. din Elveția, prin intermediul SC"C."SRL Cluj Napoca, agent economic la ale căror servicii de turism acest inculpat a apelat;

- toate persoanele ce au constituit grupul turiștilor, ce s-a deplasat în locația anterior menționată, în intervalul 14-21 ianuarie 2009, au socializat, au cultivat relațiile de strânsă prietenie, preexistente între ele;

Instanța de fond a remarcat faptul că inculpatul A. a acceptat în cursul anului 2008 "oferta" prietenului său, coinculpatul B., de a efectua un sejur în Elveția, la un hotel de lux, dintr-o renumită stațiune, împreună cu soția sa, sejur în schimbul căruia a pronunțat o soluție favorabilă acestuia, în dosarul nr. x/2008 al instanței menționate, dosar ce avea o "miză" mare pentru inculpatul B., ca om de afaceri.

De asemenea, cu toate că ambii inculpați au contestat categoric acuzele ce le-au fost reținute în sarcină, instanța de fond a apreciat că apărările construite au fost demolate, nu doar pentru cele anterior expuse, ci și pentru că raportul de constatare întocmit în cauză de specialistul D.N.A., conform dispozițiilor art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002, art. 172 alin. (9), (10) și art. 181

1

C. proc. pen. și a ordonanței emise de procuror în dosarul nr. x/2012 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj, a demonstrat, prin concluziile sale, de ce economii, de ce disponibil bănesc dispunea în perioada critică familia A., dar nu s-a evidențiat vreo tranzacție efectuată, în monedă străină, în perioada septembrie 2008 - ianuarie 2009, de vreunul dintre membrii familiei A., respectiv de către inculpat sau soția acestuia.

S-a reținut că în intervalul de timp vizat, niciunul dintre conturile bancare deținute de inculpatul A. sau soția acestuia nu au înregistrat derulări de operațiuni de natura schimbului valutar în euro, iar susținerile inculpatului referitor la faptul că, în cursul anului 2008, a primit importante sume de bani cu titlu de despăgubiri salariale s-au reflectat în raportul de constatare întocmit, anterior menționat în cauză, cât și în declarațiile de avere, întocmite de acest inculpat, pentru anii 2008-2009. Dar, dacă se are în vedere susținerile acestui inculpat, dar și ale soției sale A. F. (a se vedea declarația din 29.05.2017, dosar instanță), cum că inculpatul A. ar fi achitat în decembrie coinculpatului B. prețul excursiei achiziționate, sumele de bani - deținute de familia A. - în valută, la domiciliu, ar fi trebuit să figureze în declarațiile sale de avere aferente anului 2008. Costul excursiei a fost de 3740 euro, dar la acest preț se adăuga, în mod sigur, și contravaloarea combustibilului necesar deplasării familiei A. pe ruta Cluj-Napoca - St. Moritz și retur, contravaloarea cărții verzi (a asigurării) autovehiculului cu care au realizat această deplasare, a vinietei (vignette) și a întreținerii zilnice, pe parcursul sejurului.

Dacă s-ar aprecia serioase susținerile inculpaților, cum că între ei - conform înscrisului depus de fiecare la dosarul cauzei, înscris intitulat "DOVADĂ" - ar fi avut loc la 19 decembrie 2008, o desocotire cu privire la plata excursiei din Elveția, atunci singura și unica obligație ce îi revenea inculpatului A. era ca, la epuizarea sejurului, anterior termenului de judecată din 27 ianuarie 2009, din dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Cluj Napoca, acest inculpat să formuleze cerere de abținere, potrivit dispozițiilor procesual civile în vigoare la acea dată. Coinculpatul B. achitase, pentru trei cupluri (deci inclusiv pentru familia A.), avansul solicitat de conducerea hotelului "D.", încă din prima decadă a lunii septembrie a anului 2008, achitarea diferenței acestei excursii s-a realizat prin agenția de turism românească amintită, anterior datei de 19 decembrie 2008, deci darurile au fost remise inculpatului A. anterior datei anterior amintite, pentru ca acesta să pronunțe o soluție favorabilă coinculpatului B. în dosarul nr. x/2008.

Instanța de fond a menționat că nu vor fi reținute în motivarea hotărârii aspectele legate de conduita profesională manifestată de inculpatul A., în instrumentarea dosarului nr. x/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca, deoarece, pe de o parte s-ar încălca cadrul investirii instanței, iar pe de altă parte ar fi ignorată procedura disciplinară derulată împotriva acestui inculpat de către Inspecția Judiciară.

Instanța de fond a concluzionat că: având în vedere la bază preexistenta prietenie dintre cei doi inculpați - A. și B. -, pentru soluționarea favorabilă a dosarului nr. x/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca, primul inculpat menționat a primit de la cel de al doilea, cu titlu de mită, sejurul (excursie) de 7 nopți în localitatea St Moritz, la D.. Pentru a se asigura interesul urmărit de fiecare inculpat, din prezenta cauză, după ce inculpatul B. a obținut încetarea executării silite declanșate împotriva sa de către N., Societatea civilă profesională de executori judecătorești asociați O. și P. și de executorul judecătoresc P., acesta a efectuat plata sejurului din Elveția, atât pentru familia sa, cât și pentru familia A.; după efectuarea sejurului menționat, inculpatul A. pronunțând, la data de 2.03.2009 o sentință favorabilă pentru inculpatul B., în dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Legat de cea de a doua acuzație instanța de fond a reținut următoarele:

În faza actelor premergătoare fiecare inculpat s-a apărat, arătând că, în data de 19 decembrie 2008 a avut loc o întâlnire între ei, în fața Tribunalului Cluj, ocazie cu care și-au reglat socotelile, respectiv inculpatul A. i-a achitat coinculpatului B. suma de 3740 euro, ce reprezenta prețul excursiei din Elveția. Cu acea ocazie, fiecare a semnat înscrisul, redactat de inculpatul de rang I, intitulat "DOVADĂ", înscris întocmit în dublu exemplar, câte un exemplar pentru fiecare parte.

În cadrul cercetării disciplinare declanșate împotriva sa, inculpatul A. a afirmat, constant, faptul că B. era o simplă cunoștință, dar cele reținute de Completul de 5 judecători, din cadrul Î.C.C.J, în decizia pronunțată în dosarul nr. x/2013 vin în sprijinirea ideii că acești doi inculpați erau strâns legați de legături, nu doar de prietenie, dar și de interese.

După ce în cauză s-a declanșat ancheta penală de către D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj, la scurt timp de la acest debut, fiecare inculpat a găsit util și pertinent să înainteze organului judiciar exemplarul ce-l deținea și care era intitulat "DOVADA", înscris ce, încheiat fiind la data de 19 decembrie 2008, atesta că inculpatul A. a achitat, lui B., suma de 3740 euro, ce reprezenta prețul excursiei în Elveția. Expertizate, din punct de vedere criminalistic, aceste înscrisuri, s-a concluzionat că ele poartă semnăturile olografe ale inculpaților, ce au fost executate cu același tip de substanță scripturală, ca și cea cu care s-a realizat documentul olograf, aparținând inculpatului B., document redactat la data de 1 iulie 2013 și adresat comisarului șef BB. Experții au concluzionat că s-a utilizat, la semnarea celor două înscrisuri intitulate "DOVADA", și la redactarea de către inculpatul B. a adresei de înaintare, a acestui document, către organul judiciar, cu un instrument de scris ce avea aceeași substanță scripturală: gelul.

Instanța de fond a reținut că inculpatul B. nu a putut pune la dispoziția organelor judiciare și de expertiză același instrument de scris, de care s-au servit, afirmative, la semnarea celor două înscrisuri, la data de 19 decembrie 2008. Nu au putut pune la dispoziția organelor de anchetă penală decât un instrument de scris, cu o substanță scripturală similară, cu cea din 2008, nicidecum pe cel din 2008, folosit în contextul anterior amintit. De asemenea, niciunul dintre cei doi inculpați nu a putut pune la dispoziția organului de anchetă alte suporturi, ca de exemplu foi de hârtie care să parvină din același top, cu cel din care proveneau cele două coli, pe care s-au redactat cele două "dovezi".

Instanța de fond a constatat că cele două acte, depuse de fiecare din cei doi inculpați, la dosarul de urmărire penală nu prezentau urme fizice, de trecere a timpului, ele fiind redactate aproximativ la 15-18 decembrie 2008 și depuse la Parchet în lunile iunie - iulie 2013. Timp de peste 54 de luni, aceste înscrisuri și-au păstrat aceleași caracteristici fizice, iar în același interval de timp niciunul dintre inculpați nu a înregistrat modificări ale semnăturilor practicate, cu toate că fiecare dintre aceștia au relevat contextul în care le-au semnat, în fața Tribunalului Cluj, într-un interval de timp scurt, nu la o masă sau pe un suport stabil.

Astfel, s-a apreciat că cei doi inculpați au înțeles să recurgă la întocmirea celor două înscrisuri - ce conțin mențiuni nereale - în dorința de a nu le fi angajată răspunderea penală. S-a arătat anterior că, în intervalul septembrie - decembrie 2008, prin conturile bancare deținute de inculpatul A. și soția sa, F., nu au fost derulate operațiuni financiare care să corespundă echivalentului în RON al sumei ce figurează în înscrisul "DOVADA", depus la dosarul de urmărire penală la data de 3 iunie 2008, iar din contul bancar al inculpatului B., în același interval de timp, au fost realizate plăți către S.C. C. S.R.L. Cluj-Napoca, plăți ce reprezentau cele două tranșe ale prețului excursiei achiziționate și care au fost efectuate în perioada menționată anterior.

În aceste condiții instanța de fond a apreciat că în mod voit, inculpații, prin înscrisul fabricat, intitulat "DOVADA", au dorit să ateste, nereal, că, în a II a jumătate a lunii decembrie a anului 2008, inculpatul A. a achitat coinculpatului B. (ce era parte - reclamant, în dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Cluj Napoca), prețul sejurului petrecut în Elveția, în intervalul 14-21 ianuarie 2009.

S-a apreciat că apărările făcute de către inculpatul A. și soția acestuia, A. F. cu privire la timpul efectiv petrecut de aceștia în Elveția, în stațiunea St Moritz, nu prezintă concludență în cauză, cât timp însăși soția acestui inculpat a învederat, în mod expres, că participarea sa la concursul organizat- în ianuarie 2009 la Facultatea de Medicină, disciplina "Igienă" era una formală, (a se vedea în acest sens declarația martorei A. F. de la termenul de judecată din data de 31 octombrie 2017) dar și declarația martorului Q. ce a arătat că toți din grupul lor de prieteni au ajuns în aceeași zi, la D. din stațiunea St. Moritz.

În opinia instanței de fond considerentele anterior expuse ar conduce la concluzia că inculpatul A. a comis, cu forma de vinovăție a intenției directe, atât infracțiunea de luare de mită, cât și pe cea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, iar inculpatul B., cu aceiași formă de vinovăție cu a inculpatului A., a săvârșit atât infracțiunea de dare de mită, cât și pe cea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Legat de încadrarea juridică a faptelor penale comise de fiecare inculpat, din speța pendinte, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:

Anul 2008 a reprezentat anul în care, pe baza relațiilor de prietenie preexistente între familiile lor, cei doi inculpați au înțeles să se ajute reciproc: inculpatul A. a pronunțat, în calitatea sa de judecător la Judecătoria Cluj Napoca, o sentință favorabilă coinculpatului B., care i-a asigurat acestuia și soției sale petrecerea unui sejur de iarnă, într-o localitate renumită din Elveția, în intervalul 14-21 ianuarie 2009. La momentul la care inculpatul A. a acceptat oferta venită din partea coinculpatului B., de a petrece, împreună cu soția sa, martora A. F., sejurul menționat, în Elveția, alături de persoanele amintite, acesta avea atribuții de control, astfel cum rezultă din conținutul articolelor 114-119, 121-241, din vechiul C. proc. pen. civilă coroborate cu dispozițiile art. 97, 99, 104, 106 și urm. din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, acte normative în vigoare în anul 2008. Inculpatul A. avea atribuții de control, prin prisma profesiei exercitate, atât asupra grefierului sau grefierilor de ședință, cât și asupra persoanelor (fizice/juridice) ce aveau calitatea de părți în dosarele ce le instrumenta.

Prin urmare, față de acest inculpat, prin prisma atribuțiilor de serviciu ce îi reveneau, în anul 2008, în calitate de judecător, se impuneau a fi reținute ca fiind incidente prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și nu integral acest text incriminator. Inculpatul B., prieten al judecătorului A., ce își exercita profesia în cadrul Judecătoriei Cluj-Napoca, a oferit acestuia, în anul 2008, mita constând în efectuarea unui sejur, de două persoane, în ultima decadă a lunii ianuarie 2009, în Elveția și, ca urmare a acestei conduite manifestate față de un magistrat (care în virtutea profesiei exercitate are și atribuții de control), față de acesta se impunea a se reține ca fiind incidente dispozițiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, la încadrarea juridică a acuzei de dare de mită.

Instanța de fond reține că activitatea infracțională imputată fiecărui inculpat, prin actul de investire a instanței, s-ar fi derulat în ultima jumătate a anului 2008 - ianuarie 2009, respectiv între 30 mai - 3 iulie 2013. Deci, atât acuzația de luare, respectiv de dare de mită, cât și cea de fals în înscrisuri sub semnătură privată intrau în sfera de reglementare a vechiul C. pen. S-a apreciat de către instanța de fond că, în speța pendinte, vechea lege organică, respectiv C. pen. anterior Legii nr. 286/2009 actualizat, constituie legea penală mai favorabilă, deoarece regimul sancționator ce poate fi aplicat inculpatului ce a comis fapte penale, în condițiile concursului de infracțiuni este mai blând. Actualul C. pen. pedepsește mai aspru persoana acuzată de comiterea unor fapte penale, în condițiile concursului de infracțiuni, prevăzând ca, la pedeapsa cea mai grea, aplicată, să se adauge un spor fix și obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, pe când vechiul C. pen. nu conținea o asemenea prevedere imperativă.

Instanța de fond concluzionează în sensul că: inculpatul A. care, în exercitarea atribuțiilor specifice profesiei de magistrat, a pronunțat, în dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Cluj Napoca, o soluție favorabilă coinculpatului B., primind în schimb de la acesta, cu titlu de foloase necuvenite, un sejur pentru două persoane, la un hotel de cinci stele, din stațiunea St. Moritz - Elveția, în valoare de 3740 euro, sejur petrecut în perioada 14-21 ianuarie 2009, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, incriminată de dispozițiile art. 254 alin. (1) din vechiul C. pen., raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Inculpatul A., dată fiind vechea sa prietenie cu coinculpatul B. (se cunoșteau din timpul facultății), a apreciat că, în justa soluționare a cauzelor cu a căror dezlegare era investit, putea să încline balanța în favoarea părții ce o agrea. Ignorând obligațiile profesionale ce-i reveneau, a acceptat, de la partea cu calitate procesuală activă în dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Cluj Napoca, foloase necuvenite în cuantum de 3740 euro, foloase primite pe parcursul soluționării menționatului dosar, anterior pronunțării sentinței nr. 2890/2.03.2009. Aceste foloase necuvenite, de valoarea anterior menționată, au constat în sejurul efectuat de inculpatul A., împreună cu soția sa, A. F., în intervalul 14-21 ianuarie 2009, la D. din St. Moritz - Elveția, alături de familia mituitorului. Inculpatul A. a acceptat ca, în exercitarea atribuțiilor ce-i reveneau, ca parte componentă a autorității judecătorești (a se vedea, în acest sens, prevederile art. 124-130 din Constituția revizuită a României, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 303/2004) să manifeste pur subiectivism în instrumentarea uneia dintre cauzele cu a cărei dezlegare fusese investit. Cauza, în care reclamantul B. solicita obligarea celor doi pârâți să-i plătească sumele de 746.263,80 euro și 8672,92 RON cu titlu de prejudiciu și 27.330 RON, cheltuieli de judecată, a fost instrumentată de inculpatul A. într-o maniera subiectivă, de natură a afecta încrederea comunității în justiție, în înfăptuirea actului de justiție. Acest inculpat a acceptat, prin efectuarea sejurului menționat, alături de soția sa, în Elveția, să înfăptuiască, în mod deliberat, un act de justiție privat, în interesul celui care i-a asigurat petrecerea acestui sejur și cu care - astfel așa cum s-a mai menționat - era prieten-coinculpatul B., fapt contrar ordinii de drept în România. La rândul său, inculpatul B., mânat de evidente interese pecuniare și știind că prietenul său A., prin profesia ce o exercita, îl putea ajuta, a cumpărat bunăvoința acestuia în soluționarea dosarului nr. x/2009 al Judecătoriei Cluj Napoca și i-a asigurat petrecerea unui sejur de 7 nopți, la un hotel de cinci stele din Elveția, într-o stațiune renumită.

Se susține că acționând în modul anterior expus, fiecare inculpat și-a atins scopul urmărit, niciunul dintre ei nerealizând faptul că justiția nu constituie un serviciu privat și că în orice stat democratic justiția constituie un serviciu de interes public.

Referitor la cele două înscrisuri se arată că, au fost îndeplinite multiple acte premergătoare, de către cele două persoane ce au dobândit calitatea de inculpați,în sensul că acestea au depus la sfârșitul lunii mai 2013 și în 3 iulie 2013, înscrisuri - cu conținut identic - ce ar fi fost încheiat la 19 decembrie 2008 între ei, înscris prin care se atesta nereal că inculpatul A. ar fi achitat coinculpatului B. contravaloarea (de 3740 euro) sejurului din Elveția. Prin acest înscris - ce datorită valorii situate sub 5.000 euro nu trebuia să figureze în declarația de avere aferentă anului 2008 a inculpatului A., la punctul V - s-a urmărit de către ambii inculpați să fie înlăturată o eventuală răspundere penală în speță.

Acest înscris ar fi fost întocmit de inculpatul A., în ajunul datei menționate, nu pare să fie corespunzător cunoștințelor deținute de un absolvent de studii juridice, susține instanța de fond, el neconținând elemente specifice cum ar fi de exemplu, existența unui martor la predarea acestei sume de bani - indicându-se numele și prenumele acestuia, felul bancnotelor ce compunea suma plătită cu titlu de preț. Cu bună știință, ulterior momentului marcat de petrecerea vacanței de iarnă, din ianuarie 2009, în Elveția și pronunțarea sentinței nr. 2890/2.03.2009 în dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Cluj Napoca, ar fi fost întocmit respectivul înscris, ce a fost folosit în fața organelor judiciare urmărind atestarea, ca adevărată, a unui fapt fals, ce nu a avut loc între cei doi inculpați la 19 decembrie 2008.

Instanța de fond susține că, conduita manifestată de fiecare dintre cei doi inculpați se circumscrie sferei ilicitului penal, astfel cum este acesta reglementat de dispozițiile art. 254 alin. (1) din vechiul C. pen. raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, respectiv de art. 290 alin. (1) din vechiul C. pen., pentru inculpatul A., și de art. 255 alin. (1) din vechiul C. pen., raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, respectiv de art. 290 alin. (1) din vechiul C. pen. pentru inculpatul B..

Instanța de fond apreciază că probele administrate în cauză, în stricta conformitate cu legea procesual penală română, au demonstrat, dincolo de orice dubiu, că:

- acuzațiile reținute în sarcina inculpatului A. constituie infracțiuni, ce sunt drastic incriminate de legiuitorul român în normele de drept substanțial, ele fiind comise de acest inculpat cu forma de vinovăție a intenției directe. Infracțiunile de luare de mită și fals în înscrisuri sub semnătură privată comise de inculpatul A. există, ele sunt infracțiuni ce intră - dat fiind contextul în care au fost săvârșite - în sfera criminalității gulerelor albe și impun sancționarea corespunzătoare a autorului lor;

- acuzele aduse inculpatului B. au fost dovedite a fi fost comise de acesta, cu forma de vinovăție a intenției directe și sunt incriminate de dispozițiile dreptului penal. A fost înlăturată prezumția de nevinovăție a acestui inculpat, deoarece prin probele pertinente, concludente și utile administrate s-a demonstrat că acesta, în condițiile concursului real de infracțiuni, a săvârșit cele două fapte penale - dare de mită și fals în înscrisuri sub semnătură privată, pentru care a fost deferit justiției.

Instanța de fond a considerat că s-a demonstrat, cu certitudine, vinovăția inculpaților, condiții în care se impunea ca fiecare dintre aceștia să suporte rigorile legii, respectiv să le fie angajată răspunderea penală pentru infracțiunile comise. Ambii inculpați se află la primul conflict cu legea penală, sunt absolvenți măcar a unei forme de învățământ superior, dar, deși fiecare este o persoană matură, respectul ce se impunea a-l manifesta față de o autoritate statală - autoritatea judecătorească, a dispărut pentru fiecare dintre aceștia.

Astfel, inculpatul A. era, în anul 2008, parte a autorității judecătorești, profesând ca judecător la nivelul Judecătoriei Cluj Napoca, statutul său profesional impunându-i manifestarea continuă a unei atitudini de imparțialitate și obiectivitate în aplicarea legii și față de părțile cauzelor ce le avea de instrumentat. Cu toate acestea, atât acest inculpat, cât și prietenul său, coinculpatul B., au înțeles să transforme - mânați fiind de interese personale - un act de autoritate statală, într-un act individual. Urmărind obținerea unei sentințe favorabile în dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Cluj Napoca, inculpatul B. a cumpărat bunăvoința judecătorului ce instrumenta respectiva cauză și asigurându-i inculpatului A. și soției acestuia, petrecerea unei vacanțe, la schi, în Elveția, într-o stațiune de lux, a reușit transformarea într-un act privat a actului de justiție. La rândul său, inculpatul A., prin conduita adoptată, în dosarul menționat, a demonstrat că înfăptuirea actului de justiție constituie nu un fapt obiectiv, echitabil, imparțial, ci unul mercantil.

Pentru considerentele expuse, instanța de fond a constatat că, prin prisma prevederilor art. 5 alin. (1) din noul C. pen., legea penală mai favorabilă, în prezenta cauză, este reprezentată, față de fiecare din cei doi inculpați, de vechiul C. pen. și de Legea nr. 78/2000 în vigoare în anul 2008.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., a respins, ca nefondate, cererile formulate de:

a) Inculpatul A., prin apărătorii săi aleși, de înlăturare a dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 din încadrarea juridică a acuzei reținute în sarcină, cea de luare de mită.

b) Inculpatul B., prin apărătorul său ales, de înlăturare a dispozițiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 din încadrarea juridică a acuzei reținute în sarcină, cea de dare de mită.

Conform dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., instanța de fond a admis cererea formulată de reprezentantul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș și a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, reținute în sarcina inculpaților, reținând pentru fiecare acuză incidența dispozițiilor art. 5 alin. (1) nou C. pen.:

A. Pentru inculpatul A. din:

- infracțiunea prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 289 alin. (1) nou C. pen. raportat la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prevăzută și pedepsită de disp. art. 254 alin. . 1 din vechiul C. pen. rap. la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 - luare de mită;

- infracțiunea incriminată de disp. art. 322 alin. (1) din noul C. pen. în infracțiunea incriminată de disp. art. 290 alin. (1) din vechiul C. pen. - fals în înscrisuri sub semnătură privată.

B. Pentru inculpatul B. din:

- infracțiunea prev. și ped. de art. 255 alin. (1) din vechiul C. pen. rap. la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prev. și ped. de art. 255 alin. (1) din vechiul C. pen. rap. la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 - dare de mită;

- infracțiunea incriminată de disp. art. 322 alin. (1) din noul C. pen. în infracțiunea incriminată de disp. art. 290 alin. (1) din vechiul C. pen. - fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul A. la:

- pedeapsa închisorii de 4(patru)ani și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din vechiul C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, incriminată de dispozițiile art. 254 alin. (1) din vechiul C. pen. raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) din noul C. pen.

- pedeapsa închisorii de 8 (opt) luni pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din noul C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 33 lit. a), 34 lit. b) din vechiul C. pen., a contopit cele două pedepse ale închisorii, astfel aplicate inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea, stabilind ca, în final, acesta să execute pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

Conform dispozițiilor art. 35 alin. (1) din vechiul C. pen., a aplicat acestui inculpat și pedeapsa complementară a interzicerii, pentru o durată de 3 ani, a exercitării drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și lit. c) din vechiul C. pen.(dreptul de a exercita o profesie de natura celei de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită). Pedeapsa complementară astfel aplicată urma să înceapă după executarea pedepsei rezultante a închisorii, aplicate prin prezenta, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripția executării pedepsei rezultante aplicate.

În baza art. 71 C. pen. anterior, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. anterior, apreciind că reeducarea și resocializarea acestuia nu se poate realiza decât în acest mod.

Potrivit dispozițiilor art. 254 alin. (3) rap. la art. 118 alin. (1) lit. e) din C. pen. anterior, a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 3.740 euro, consemnată în contul x - euro, cod IBAN x, în baza ordonanței procurorului, emisă la 5 aprilie 2016, în dosarul nr. x/2012 al DNA - Serviciul Teritorial Cluj, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

A menținut măsura asiguratorie a popririi sumei de 3740 euro în contul bancar indicat până la rămânerea definitivă a acestei sentințe.

A dispus desființarea înscrisului intitulat "DOVADA", înscris aflat la fila x din primul volum de urmărire penală, înscris încheiat, la 19 decembrie 2008, de inculpații A. și B.

Instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul B. la:

- pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de dare de mită, incriminată de disp. art. 255 alin. (1) din vechiul C. pen. rap. la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din noul C. pen.

- pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în în