ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3523/2010

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 60 din 3 iunie 2010,

Curtea de Apel Iași, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta D.P.G., cu

domiciliul în Iași, str. B. împotriva Rezoluției nr. 422/P/2009 din 20 ianuarie

2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., petenta a fost obligată să plătească statului suma de

100 RON cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că persoana vătămată D.P.G. a

formulat plângere penală împotriva executorului judecătoresc A.C. pentru

săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

prev. de art. 246 C. pen. și neglijență în serviciu prev. de art. 249 C. pen.,

constând în întocmirea unei adrese de poprire și a unui proces-verbal, privind

cheltuielile de executare pe numele său, deși debitorul principal era fostul

soț al petentei, descrierea inexactă a imobilului supus executării silite,

înscrierea în publicația de vânzare imobiliară a unor sume de bani

nejustificate, nerespectarea formalităților organizării licitației sub aspectul

citării persoanelor interesate și al comunicării actelor întocmite.

Prin rezoluția din 20

ianuarie 2010 dată în Dosarul nr. 422/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Iași, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul

judecătoresc A.C. reținându-se că în cauză nu poate fi angajată răspunderea

penală a persoanei cercetate în condițiile în care nu și-a încălcat atribuțiile

de serviciu și nu a urmărit prin activitatea desfășurată lezarea drepturilor

sau intereselor numitei D.P.G., motivele invocate de aceasta constituind

obiectul unei contestații la executare.

Temeiul juridic al

soluției de netrimitere în judecată dată de procuror îl constituie dispozițiile

art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Procurorul adjunct al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași a respins, ca neîntemeiată,

plângerea formulată de petiționară împotriva măsurii dispuse de procuror.

Învestită cu plângerea

persoanei vătămate împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale,

potrivit dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., instanța a constatat

legalitatea și temeinicia acesteia.

Din examinarea

actelor premergătoare efectuate în cauză a rezultat că Dosarul de executare nr.

43/2008 aflat pe rolul Biroului executorului judecătoresc A.C., la cererea

creditoarei Asociația de Proprietari Bloc x Iași, a avut ca obiect recuperarea

creanței datorate de numitul D.E., în temeiul titlului executoriu - Sentința penală

nr. 1347 din 15 martie 2005 a Judecătoriei Iași, prin poprirea sumei datorate

acestuia de terțul poprit D.P.G. până la concurența sumei de 9.291,70 RON,

conform Sentinței civile nr. 2355 din 5 martie 2007. Pentru punerea în

executare a titlului executoriu s-au perceput cheltuieli de executare.

Drept urmare, a fost

emisă Adresa de poprire nr. 43 din 4 februarie 2008 pe numele terțului poprit,

respectiv petenta, prin care se preciza că suma de 9.291,70 RON a fost poprită

în sarcina acesteia potrivit Sentinței civile nr. 2355 din 05 martie 2007 a

Judecătoriei Iași, însă terțul poprit nu s-a conformat dispozițiilor art. 454

alin. (2) și art. 456 C. proc. civ., astfel încât creditorul a promovat

acțiunea de validare a popririi împotriva acestuia.

Prin Sentința civilă

nr. 11391 din 17 octombrie 2008 a Judecătoriei Iași, terțul poprit (petenta) a

fost obligat la plata sumei de 9552 RON, titlu executor care a făcut obiectul

Dosarului de executare nr. 3/2009.

La stăruința

creditoarei, s-a început urmărirea imobilului proprietatea debitoarei D.P.G.,

respectiv vânzarea la licitație cu respectarea dispozițiilor legale în materie.

Verificările

efectuate nu au condus la stabilirea unor indicii privind săvârșirea de către

executorul judecătoresc a vreunei acțiuni ori inacțiuni susceptibile de a

corespunde conținutului infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor ori de neglijență în serviciu.

În consecință,

instanța a respins, ca nefondată, plângerea persoanei vătămate.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, petiționara D.P.G., a declarat recurs, considerând-o

nelegală și netemeinică.

Petiționara a

susținut că executorul judecătoresc a înlocuit greșit actele de executare, nu

i-a prezentat desfășurătorul cheltuielilor de executare, iar din actele

efectuate de acesta rezultă unele neconcordanțe.

Totodată, petiționara

a învederat că nu a semnat niciun document referitor la licitație și nu i s-a

solicitat să dea explicații sau lămuriri suplimentare cu privire la plângerea

depusă.

A solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea plângerii,

desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea cauzei

la procuror în vederea începerii urmăririi penale.

Verificând hotărârea

atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu potrivit

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că aceasta este legală și temeinică.

Instanța de fond a

verificat rezoluția dată de procuror pe baza lucrărilor și a materialului din

dosarul cauzei, constatând în mod întemeiat că aceasta este conformă actelor

premergătoare efectuate, precum și dispozițiilor legale în materie.

Din examinarea

conținutului actelor premergătoare efectuate nu rezultă indicii ale unei

manifestări de voință intenționate sau din culpă din partea executorului

judecătoresc A.C. de a prejudicia interesele legale ale persoanei vătămate.

Procedura de

executare silită s-a desfășurat potrivit prevederilor legale, iar executorul

judecătoresc și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, conform învestirii avute.

În consecință, în mod

corect procurorul a constatat că în cauză există impedimentul de punere în

mișcare a acțiunii penale prev. de art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar instanța

a menținut soluția dată de organul de urmărire penală.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul, dispunând

obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând și

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționara D.P.G. împotriva Sentinței penale

nr. 60 din 3 iunie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurenta

petiționară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 octombrie 2010.

Procesat

de GGC - NN