ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3523/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 60 din 3 iunie 2010, Curtea de Apel Iași, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta D.P.G., cu domiciliul în Iași, str. B. împotriva Rezoluției nr. 422/P/2009 din 20 ianuarie 2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta a fost obligată să plătească statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că persoana vătămată D.P.G. a formulat plângere penală împotriva executorului judecătoresc A.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.

și neglijență în serviciu prev. de art. 249 C. pen., constând în întocmirea unei adrese de poprire și a unui proces-verbal, privind cheltuielile de executare pe numele său, deși debitorul principal era fostul soț al petentei, descrierea inexactă a imobilului supus executării silite, înscrierea în publicația de vânzare imobiliară a unor sume de bani nejustificate, nerespectarea formalităților organizării licitației sub aspectul citării persoanelor interesate și al comunicării actelor întocmite. Prin rezoluția din 20 ianuarie 2010 dată în Dosarul nr. 422/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc A.C.

reținându-se că în cauză nu poate fi angajată răspunderea penală a persoanei cercetate în condițiile în care nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu și nu a urmărit prin activitatea desfășurată lezarea drepturilor sau intereselor numitei D.P.G., motivele invocate de aceasta constituind obiectul unei contestații la executare. Temeiul juridic al soluției de netrimitere în judecată dată de procuror îl constituie dispozițiile art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. Procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționară împotriva măsurii dispuse de procuror. Învestită cu plângerea persoanei vătămate împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, potrivit dispozițiilor art. 278 1 C. proc.

pen., instanța a constatat legalitatea și temeinicia acesteia. Din examinarea actelor premergătoare efectuate în cauză a rezultat că Dosarul de executare nr. 43/2008 aflat pe rolul Biroului executorului judecătoresc A.C., la cererea creditoarei Asociația de Proprietari Bloc x Iași, a avut ca obiect recuperarea creanței datorate de numitul D.E., în temeiul titlului executoriu - Sentința penală nr. 1347 din 15 martie 2005 a Judecătoriei Iași, prin poprirea sumei datorate acestuia de terțul poprit D.P.G. până la concurența sumei de 9.291,70 RON, conform Sentinței civile nr. 2355 din 5 martie 2007. Pentru punerea în executare a titlului executoriu s-au perceput cheltuieli de executare.

Drept urmare, a fost emisă Adresa de poprire nr. 43 din 4 februarie 2008 pe numele terțului poprit, respectiv petenta, prin care se preciza că suma de 9.291,70 RON a fost poprită în sarcina acesteia potrivit Sentinței civile nr. 2355 din 05 martie 2007 a Judecătoriei Iași, însă terțul poprit nu s-a conformat dispozițiilor art. 454 alin. (2) și art. 456 C. proc. civ., astfel încât creditorul a promovat acțiunea de validare a popririi împotriva acestuia. Prin Sentința civilă nr. 11391 din 17 octombrie 2008 a Judecătoriei Iași, terțul poprit (petenta) a fost obligat la plata sumei de 9552 RON, titlu executor care a făcut obiectul Dosarului de executare nr. 3/2009. La stăruința creditoarei, s-a început urmărirea imobilului proprietatea debitoarei D.P.G., respectiv vânzarea la licitație cu respectarea dispozițiilor legale în materie.

Verificările efectuate nu au condus la stabilirea unor indicii privind săvârșirea de către executorul judecătoresc a vreunei acțiuni ori inacțiuni susceptibile de a corespunde conținutului infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor ori de neglijență în serviciu. În consecință, instanța a respins, ca nefondată, plângerea persoanei vătămate. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, petiționara D.P.G., a declarat recurs, considerând-o nelegală și netemeinică. Petiționara a susținut că executorul judecătoresc a înlocuit greșit actele de executare, nu i-a prezentat desfășurătorul cheltuielilor de executare, iar din actele efectuate de acesta rezultă unele neconcordanțe.

Totodată, petiționara a învederat că nu a semnat niciun document referitor la licitație și nu i s-a solicitat să dea explicații sau lămuriri suplimentare cu privire la plângerea depusă. A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea plângerii, desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale. Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este legală și temeinică. Instanța de fond a verificat rezoluția dată de procuror pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constatând în mod întemeiat că aceasta este conformă actelor premergătoare efectuate, precum și dispozițiilor legale în materie.

Din examinarea conținutului actelor premergătoare efectuate nu rezultă indicii ale unei manifestări de voință intenționate sau din culpă din partea executorului judecătoresc A.C. de a prejudicia interesele legale ale persoanei vătămate. Procedura de executare silită s-a desfășurat potrivit prevederilor legale, iar executorul judecătoresc și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, conform învestirii avute. În consecință, în mod corect procurorul a constatat că în cauză există impedimentul de punere în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar instanța a menținut soluția dată de organul de urmărire penală. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul, dispunând obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara D.P.G. împotriva Sentinței penale nr. 60 din 3 iunie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie 2010. Procesat de GGC - NN