ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1784/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: S.J. a declarat recurs împotriva sentinței nr. 192 din 23 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, motivându-l la fila 28 dosar, în sensul că solicită admiterea recursului său, casarea hotărârii atacate și anularea actului intitulat „Rechizitoriu” întrucât acesta este fals, trecându-se greșit datele sale de stare civilă. În fața Înaltei Curți de Casație și Justiție nu s-au solicitat probe noi. Din actele cauzei, Înalta Curte constată că prin sentința civilă nr. 192 din 23 ianuarie 2007 pronunțată e Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

S-a respins acțiunea formulată de S.J. în contradictoriu cu Ministerul Public prin Procurorul General al României și S.A.M. și G.D. S-a reținut de instanța de fond că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel București la 27 septembrie 2006, reclamantul S.J. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public prin Procurorul General și pe S.A.M. și G.D., solicitând anularea actului administrativ intitulat de pârâți „Rechizitoriu” din data de 19 martie 2004, obligarea celor 3 pârâți în solidar la repararea pagubei ce i-a fost cauzată și la plata de cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului, reclamantul a arătat că la data de 19 martie 2004, pârâta a întocmit un act intitulat „Rechizitoriu” în dosarul nr. 392/P/2003, confirmat de pârâtul D.G., în calitate de procuror șef de secție, ascunzând probe care dovedesc nevinovăția sa, a fabricat probe mincinoase prin exces de putere, trafic de influență, corupție, a pretins și primit avantaje materiale pentru a scăpa de răspunderea penală anumitor persoane, cauzându-i un prejudiciu de 30.000.000 euro. Această cerere a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 și în dovedirea ei s-a atașat de petent cererea adresată Procurorului General al României și copia de pe rechizitoriul din 19 martie 2004, emis în dosarul nr. 392/P/2003 de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii și a solicitat respingerea acesteia. Instanța de fond a soluționat excepția invocată în condițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. Aceasta a constatat că prin act administrativ se înțelege „actul unilateral, cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice”, iar conform art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede prin lege organică, o altă procedură judiciară.

S-a reținut de instanța de fond că rechizitoriul din 19 martie 2004 emis în dosarul nr. 392/P/2003 de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu este un act administrativ, nefiind de natură să dea naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice, pârâții neacționând ca o autoritate publică în regim de putere publică, ci în calitate de organ judiciar, în cadrul unei proceduri judiciare. A mai reținut instanța că rechizitoriul este actul prin care se finalizează urmărirea penală și se dispune trimiterea în judecată penală, fiind un act de sesizare a instanței judecătorești penale și nu un act administrativ. Ca atare, instanța de fond a admis excepția invocată și a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Recursul declarat este neîntemeiat și va fi respins, hotărârea atacată fiind legală, astfel că se va face aplicarea art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, constată că a fost învestită cu soluționarea unui recurs împotriva unei sentințe pronunțate de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. Verificându-se actele cauzei, se constată că obiectul pricinii în care s-a pronunțat Curtea de Apel București este nemulțumirea petentului S.J. împotriva unui act numit „Rechizitoriu” făcând chiar precizări în legătură cu datele sale de stare civilă cuprinse în acest act, care de altfel, solicită a fi anulat. Rechizitoriul este un act de procedură penală prin care se finalizează cercetarea penală a unei persoane, constituind totodată actul de sesizare al instanței de judecată penală care are a se pronunța pe vinovăția sau nevinovăția celui pe care îl privește.

Cenzurarea unui act de procedură penală nu intră în competența instanței de contencios administrativ care, potrivit art. 1 din Legea specială nr. 554/2004, ce reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ, se pronunță în privința unui act administrativ (rechizitoriul nu este act administrativ) sau asupra nesoluționării în termenul legal a unei cereri, situație în care persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim se adresează instanței. Nemulțumirea petentului privind actul penal numit „Rechizitoriu” este analizată în condițiile administrării de probe în fața instanței de judecată penală, care hotărăște asupra sesizării, pronunțând una din soluțiile penale prevăzute de Codul de procedură penală.

Deci, în mod corect, instanța de fond reținând că instanța de contencios administrativ nu se poate pronunța pe un act de procedură penală, orice cerere privind actul contestat urmând a fi judecată de instanța penală, a pronunțat respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă. Hotărârea atacată fiind legală și temeinică, recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.J. împotriva sentinței civile nr. 192 din 23 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2008.