ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1124/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 244

din 30 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, au fost respinse, ca nefondate, apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A.

și de inculpata C.L. și ca inadmisibil apelul declarat de martorul denunțător C.R.

Prin sentința penală nr.

658/ F din 4 iunie 2008, Tribunalul București, secția a ll-a penală, a dispus

schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare în temeiul art.

334 C. proc. pen., din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.,

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 254 alin.

(1) C. pen., a condamnat pe inculpata L.C., la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 65 alin.

(2) C. pen. și art. 254 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa

complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a

ll-a, lit. b) și c) pe o durată de un an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 81 C.

pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei cu închisoarea aplicată

inculpatei pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C.

pen., a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen. și a dispus

conform art. 71 alin. (5) C. pen., suspendarea executării pedepsei accesorii pe

durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

A constatat că banii

care au făcut obiectul luării de mită au fost restituiți martorului denunțător.

Instanța a reținut, în

fapt, că în luna aprilie 1999, inculpata L.C., în calitate de expert A.V.A.S.

(fost F.P.S.) în scopul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, respectiv:

întocmirea documentelor necesare finalizării și încheierii contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni dintre F.P.S. - Direcția Teritorială București și

Asociația Conducerii și Salariaților S. (P.A.S.), cunoscând că în realitate

acțiunile sunt cumpărate de C.R., care dorea la rândul său să beneficieze de

facilitățile legate de plată, acordat de Asociația P.A.S., i-a pretins acestuia

suma de 30.000 dolari S.U.A. (echivalentul a 27600 euro) dintre care a primit

ca avans, la data de 8 aprilie 1999, suma de 10.000 dolari S.U.A.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – D.N.A., inculpata L.C. și martorul denunțător C.R.

Parchetul a criticat

soluția instanței sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate

inculpatei L.C., considerându-se că instanța de fond s-a referit doar formal la

împrejurările exprimate de legiuitor în art. 72 C. pen., întrucât fapta

inculpatei în mod corect prezintă pericol social ridicat care ar trebui să se

manifeste și în pedeapsa aplicată acesteia.

Apelul inculpatei L.C.

a vizat schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care este acuzată

inculpata din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., în

infracțiunea incriminată prin dispozițiile art. 256 alin. (1) C. pen., primirea

de foloase necuvenite, urmând a se constata că a intervenit termenul de

prescripție specială a răspunderii penale.

Apelul recurentului

denunțător C.R. a vizat acoperirea integrală a pre

judiciului

produs prin

infracțiune.

Împotriva sus-menționatei au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –

D.N.A. și de inculpata C.L.

Examinând cauza în raport de

motivele invocate de procuror și de inculpată, cât și din oficiu, Curtea

constată că recursurile declarate sunt nefondate pentru următoarele

considerente:

Criteriile de

individualizare a pedepsei arătate la art. 72 C. pen., ajută instanța să

determine atât cuantumul cât și modalitatea de executare a pedepsei.

Gradul de pericol social

concret propriu fiecărei infracțiuni săvârșite este apreciat de instanță pe

baza unui complex de elemente, de datele concrete specifice faptelor comise, în

funcție de împrejurările săvârșirii și nu în ultimul rând, de persoana

inculpatului.

O examinare atentă a acestor

motive raportate la speță, conduce la concluzia că suspendarea sub supraveghere

a pedepsei poate înfăptui în concret atribuțiile funcționale de sancțiune

penală astfel cum sunt circumscrise în dispozițiile art. 52 C. pen.

Așa cum au reținut

instanțele de fond și apel, inculpata deține atitudinea subiectivă de a se

îndrepta prin autoeducare, dat fiind conduita acesteia înainte de săvârșirea

faptelor deduse judecății, mediul din care provine, nivelul de instruire,

existând premisele reeducării fără executarea pedepsei în regim de detenție.

Încadrarea juridică a faptei

este corectă, deoarece inculpata, expert A.V.A.S. (fost F.P.S.), funcționar

public în înțelesul art. 147 C. pen., a pretins părții vătămate C.R. pentru

sine, în mod direct, să-i dea o sumă în valută, care nu i se cuvenea, pentru a

întocmi documentele necesare finalizării și încheierii contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni, adică în scopul de a îndeplini un act privitor la

îndatoririle sale de serviciu.

Pretinderea acestei sume de

bani de către inculpată, înainte de întocmirea documentelor a determinat

încadrarea juridică a faptei în prevederile art. 254 alin. (1) C. pen. și nu în

cele ale art. 256 C. pen., deoarece pentru existența infracțiunii de luare de

mită este suficient ca funcționarul să pretindă bani sau alte foloase care nu i

se cuvin anterior îndeplinirii actului privitor la îndatoririle de serviciu,

neavând importanță dacă banii sau foloasele pretinse au fost primite de acesta,

după îndeplinirea acelui act.

Hotărârile pronunțate fiind

legale și temeinice, recursurile declarate sunt nefondate, urmând a fi respinse

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – D.N.A. și de inculpata C.L. împotriva deciziei penale nr. 244 din 30

octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurenta inculpată

la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 martie 2009.