ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2660/2009

Asupra recursului penal de față;

Prin încheierea nr. 16 din 30 iunie

2009,pronunțată de Curtea de Apei Suceava, secția penală, pronunțată în dosarul

nr. 580/39/2008, în temeiul art. 90 alin. (1

1

) din Legea nr. 302/2004

a fost menținută față de persoana solicitată C.M. măsura obligării de a nu părăsi

localitatea

prevăzută de

art. 145 C. proc. pen., pe o durată de 30 de

zile începând cu 8 iulie 2009 și până la 6 august 09 inclusiv, măsură dispusă

prin încheierea din data de 10 decembrie 2008 a Curții de Apel Suceava.

S-a dispus ca pe durata măsurii, persoana

solicitată va respecta obligațiile enumerate în art. 145 alin. (1

1

) lit.

a) – d) C. proc. pen.

S-a atras atenția persoanei solicitate asupra

dispozițiile art. 145 alin. (2

2

) C. proc. pen., privind luarea

măsurii arestării în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce-i

revin.

S-a reținut, în esență, că instanța a fost

investită cu o cerere de predare a persoanei solicitate către autoritățile

judiciare germane, aceasta fiind urmărită penal pentru săvârșirea infracțiunilor

de tentativă de crimă, jaf și rănire gravă.

Instanța de fond a apreciat că pentru a

asigura predarea în bune condiții a persoanei solicitate, în cazul când va

hotăra astfel, se justifică menținerea Tri „continuare a măsurii obligării de a

nu părăsi localitatea”, reglementată de dispozițiile art. 145 C. proc. pen., pe

o perioadă de 30 de zile, măsură luată prin încheierea din 10 decembrie 2008.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs

persoana solicitată, susținând, în esență, că prin natura ocupației sale (om de

afaceri), nu poate să-și desfășoare activitatea în condiții optime, fiind

necesare numeroase deplasări pentru activitățile cu specific comercial pe care

nu le poate efectua în condițiile menținerii acestei măsuri. A mai arătat că

procedura se poate desfășura și în condițiile în care nu se mai menține această

măsură preventivă.

La termenul fixat pentru judecarea

recursului, Curtea a pus în discuție admisibilitatea căii de atac declarate.

Potrivit art. 90 alin. (1

1

) din

Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată este pusă în

libertate, instanța dispune față de aceasta măsura obligării de a nu părăsi

localitatea, dispozițiile art. 145 C. proc. pen., aplicându-se în mod

corespunzător.

Pe de altă parte, potrivit art. 94

1

din aceeași lege, pot fi atacate cu recurs încheierile prevăzute la art. 90 alin.

(2) (când instanța a dispus, pe baza semnalării transmise prin Interpol, arestarea

sau obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile), alin. (8) (când

instanța a dispus arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de

executare a mandatului european) și alin. 9 (când instanța verifică periodic

dacă se impune menținerea arestării în vederea predării), precum și sentința

prevăzută la art. 94 alin. (1) (prin care instanța s-a pronunțat asupra

executării mandatului european de arestare).

În speță, prin încheierea din 10 decembrie

2008, Curtea de Apel Suceava a dispus luarea față de persoana solicitată C.M. a

măsurii obligării de a nu părăsi localitatea pe o perioadă de 30 de zile, începând

cu aceeași dată.

Prin aceeași încheiere s-a sesizat Curtea

Constituțională cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate invocată

de către persoana solicitată.

Ulterior, măsura preventivă luată față de

persoana solicitată a fost menținută succesiv pe câte 30 de zile prin

încheierile din 5 ianuarie 2009, 2 februarie 2009, 2 martie 2009, 1 aprilie 2009,

4 mai 2009, 2 iunie 2009 și, ultima dată, prin încheierea recurată în prezenta

cauză, din 30 iunie 2009.

Or, potrivit dispozițiilor legale menționate

anterior, care au caracter special, încheierea atacată nu se regăsește printre

cele care pot fi atacate separat cu recurs, căci ea nu cuprinde vreuna dintre

măsurile prevăzute de lege care pot fi supuse cenzurii instanței de casație, distinct

de fondul cauzei.

Pe de altă parte, nu-și pot găsi aplicare sub

acest aspect nici dispozițiile generale, neputându-se asimila procedura de

executare a unui mandat european de arestare cu faza de urmărire penală a

procesului penal, singura în care de lege lata este prevăzută prelungirea

măsurii obligării de a nu părăsi localitatea [(care este însă în competența

procurorului conform art. 145 alin. (2) C. proc. pen., chiar dacă a fost

dispusă anterior de judecător)] și, cu atât mai puțin, cu faza de judecată [(în

care instituția menținerii este prevăzută de lege doar în legătură cu măsura

arestării preventive, aspect ce rezultă implicit din art. 141 alin. (1) C. proc.

pen.)].

În aceste condiții, recursul exercitat de către

persoana solicitată este inadmisibil și urmează a fi respins conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare

către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de persoana solicitată C.M. împotriva încheierii nr. 16 din 30 iunie 2009, pronunțată

de Curtea de Apel Suceava, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 580/39/2008,

Obligă recurentul persoană solicitată la

plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 iulie 2009.

V