ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2660/2009

Asupra recursului penal de față; Prin încheierea nr. 16 din 30 iunie 2009,pronunțată de Curtea de Apei Suceava, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 580/39/2008, în temeiul art. 90 alin. (1 1 ) din Legea nr. 302/2004 a fost menținută față de persoana solicitată C.M. măsura obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art. 145 C. proc. pen., pe o durată de 30 de zile începând cu 8 iulie 2009 și până la 6 august 09 inclusiv, măsură dispusă prin încheierea din data de 10 decembrie 2008 a Curții de Apel Suceava. S-a dispus ca pe durata măsurii, persoana solicitată va respecta obligațiile enumerate în art. 145 alin. (1 1 ) lit. a) – d) C. proc. pen. S-a atras atenția persoanei solicitate asupra dispozițiile art. 145 alin. (2 2 ) C. proc.

pen., privind luarea măsurii arestării în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce-i revin. S-a reținut, în esență, că instanța a fost investită cu o cerere de predare a persoanei solicitate către autoritățile judiciare germane, aceasta fiind urmărită penal pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de crimă, jaf și rănire gravă. Instanța de fond a apreciat că pentru a asigura predarea în bune condiții a persoanei solicitate, în cazul când va hotăra astfel, se justifică menținerea Tri „continuare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea”, reglementată de dispozițiile art. 145 C. proc.

pen., pe o perioadă de 30 de zile, măsură luată prin încheierea din 10 decembrie 2008. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana solicitată, susținând, în esență, că prin natura ocupației sale (om de afaceri), nu poate să-și desfășoare activitatea în condiții optime, fiind necesare numeroase deplasări pentru activitățile cu specific comercial pe care nu le poate efectua în condițiile menținerii acestei măsuri. A mai arătat că procedura se poate desfășura și în condițiile în care nu se mai menține această măsură preventivă. La termenul fixat pentru judecarea recursului, Curtea a pus în discuție admisibilitatea căii de atac declarate. Potrivit art. 90 alin. (1 1 ) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată este pusă în libertate, instanța dispune față de aceasta măsura obligării de a nu părăsi localitatea, dispozițiile art. 145 C. proc.

pen., aplicându-se în mod corespunzător. Pe de altă parte, potrivit art. 94 1 din aceeași lege, pot fi atacate cu recurs încheierile prevăzute la art. 90 alin. (2) (când instanța a dispus, pe baza semnalării transmise prin Interpol, arestarea sau obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile), alin. (8) (când instanța a dispus arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european) și alin. 9 (când instanța verifică periodic dacă se impune menținerea arestării în vederea predării), precum și sentința prevăzută la art. 94 alin. (1) (prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare). În speță, prin încheierea din 10 decembrie 2008, Curtea de Apel Suceava a dispus luarea față de persoana solicitată C.M.

a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea pe o perioadă de 30 de zile, începând cu aceeași dată. Prin aceeași încheiere s-a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate invocată de către persoana solicitată. Ulterior, măsura preventivă luată față de persoana solicitată a fost menținută succesiv pe câte 30 de zile prin încheierile din 5 ianuarie 2009, 2 februarie 2009, 2 martie 2009, 1 aprilie 2009, 4 mai 2009, 2 iunie 2009 și, ultima dată, prin încheierea recurată în prezenta cauză, din 30 iunie 2009. Or, potrivit dispozițiilor legale menționate anterior, care au caracter special, încheierea atacată nu se regăsește printre cele care pot fi atacate separat cu recurs, căci ea nu cuprinde vreuna dintre măsurile prevăzute de lege care pot fi supuse cenzurii instanței de casație, distinct de fondul cauzei.

Pe de altă parte, nu-și pot găsi aplicare sub acest aspect nici dispozițiile generale, neputându-se asimila procedura de executare a unui mandat european de arestare cu faza de urmărire penală a procesului penal, singura în care de lege lata este prevăzută prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea [(care este însă în competența procurorului conform art. 145 alin. (2) C. proc. pen., chiar dacă a fost dispusă anterior de judecător)] și, cu atât mai puțin, cu faza de judecată [(în care instituția menținerii este prevăzută de lege doar în legătură cu măsura arestării preventive, aspect ce rezultă implicit din art. 141 alin. (1) C. proc. pen.)]. În aceste condiții, recursul exercitat de către persoana solicitată este inadmisibil și urmează a fi respins conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de persoana solicitată C.M. împotriva încheierii nr. 16 din 30 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 580/39/2008, Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 iulie 2009. V