ÎCCJ, decizie (scj.ro #83978)

Mandat european de arestare. Obligarea de a nu părăsi localitatea

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal.

Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare

Indice alfabetic

: Drept procesual penal

- mandat european de arestare

-

obligarea de a nu părăsi localitatea

Legea

nr. 302/2004,

art. 90 alin. (11)

În conformitate cu dispozițiile art. 90 alin.

(11) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată este pusă în

libertate, instanța dispune față de aceasta măsura obligării de a nu părăsi

localitatea, dispozițiile art. 145 C.

proc

.

pen

. aplicându-se în mod corespunzător. Prin urmare, în

procedura de executare a mandatului european de arestare, în cazul în care

persoana solicitată este pusă în libertate, instanța poate dispune numai măsura

obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzută în art. 145 C.

proc

.

pen

., iar nu și măsura

obligării de a nu părăsi țara, prevăzută în art. 145

1

din același

cod, și nici nu poate înlocui măsura obligării de a nu părăsi localitatea

dispusă în condițiile art. 90 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 cu măsura

obligării de a nu părăsi țara.

I.C.C.J., secția penală, decizia

nr. 1358 din 10 aprilie 2009

Prin încheierea nr. 8 din 1 aprilie 2009 a Curții de Apel

Suceava, Secția penală, s-a dispus, în baza art. 90 alin. (11) din Legea nr.

302/2004, prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută în

art. 145 C.

proc

.

pen

. față

de persoana solicitată

C.M.

pe o durată de 30 zile începând cu data de 9 aprilie 2009

până la data de 8 mai 2009, măsură dispusă prin încheierea din 10 decembrie

2008 a aceleiași instanțe.

Totodată, s-a stabilit ca persoana solicitată să respecte

obligațiile prevăzute de art. 145 alin. (1

1

) C.

proc

.

pen

. și s-a dispus respingerea cererii de revocare a

aceleiași măsuri.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că anterior a fost

învestită cu o cerere de predare a persoanei solicitate către autoritățile

judiciare germane în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârșirea

infracțiunilor de tentativă la crimă, jaf și rănire gravă, că pe parcursul

procedurii s-a invocat o excepție de neconstituționalitate, fiind sesizată

Curtea Constituțională a României, că în lipsa deciziei acestei curți cauza nu

poate fi soluționată și că pentru a asigura predarea în bune condiții a

persoanei arătate, în cazul în care se va hotărî astfel, se justifică prelungirea

măsurii obligării de a nu părăsi localitatea. Pe cale de consecință, s-a

apreciat ca nefondată cererea de revocare a aceleiași măsuri.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana

solicitată C.M., care a solicitat casarea încheierii și înlăturarea măsurii obligării

de a nu părăsi localitatea, deoarece această măsură o împiedică să desfășoare

activitatea comercială în care sunt angrenate firmele sale, precum și

înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

A mai susținut că în cauză operează prescripția răspunderii

penale.

Recursul declarat nu este întemeiat.

În conformitate cu dispozițiile art. 90 alin. (11) din Legea

nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată este pusă în libertate,

instanța dispune față de aceasta măsura obligării de a nu părăsi localitatea,

dispozițiile art. 145 C.

proc

.

pen

.

aplicându-se în mod corespunzător.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată

că instanța de fond a fost sesizată cu o cerere de predare către autoritățile

germane în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor

de tentativă la crimă, jaf și rănire gravă, că în baza mandatului european de

arestare emis la 12 noiembrie 2008 s-a dispus inițial arestarea pe timp de 5

zile și că prin încheierea Curții de Apel Suceava din 10 decembrie 2008 această

măsură a fost înlocuită cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea,

stabilindu-se ca respectiva persoană să respecte dispozițiile art. 145 alin. (1

1

)

C.

proc

.

pen

.

Prin aceeași încheiere a fost admisă cererea de sesizare a

Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 77 - 100, art. 102, art. 105 și art. 106 din Legea nr.

302/2004.

Întrucât această excepție nu a fost soluționată, măsura

obligării de a nu părăsi localitatea a fost prelungită succesiv, inclusiv prin

încheierea atacată cu prezentul recurs.

Rezultă deci, în raport cu dispozițiile legale evocate, că

măsura prelungirii obligării de a nu părăsi localitatea este pe deplin

justificată și de natură a asigura predarea în bune condiții a persoanei

solicitate, în cazul în care se va dispune astfel.

Privitor la solicitarea din recurs de înlocuire a măsurii

luate cu cea a obligării de a nu părăsi țara, se constată că această cerere nu

este admisibilă, textul arătat prevăzând o unică măsură alternativă arestării,

aceea a obligării de a nu părăsi localitatea, corect dispusă în cauză.

În legătură cu susținerea din recurs a persoanei solicitate

în sensul că potrivit legii române răspunderea penală s-ar fi prescris, această

chestiune ține de fondul procedurii speciale de executare a mandatului european

și nu poate fi examinată în această fază procesuală.

Față de considerentele ce preced, constatând nefondate

criticile formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc

.

pen

.,

a respins, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată C.M. împotriva

încheierii nr. 8 din 1 aprilie 2009.