ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 517/2009

Asupra recursului penal de față;

Prin încheierea de ședință penale nr. 1/ ME din 11 februarie 2009 a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 84/43/2009, în baza

art.

90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 145 C. proc. pen., s-a

dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv

municipiul Sighișoara, față de persoana urmărită P.O.A. În baza semnalării

emiterii unui mandat european de arestare de către B.C.N.I. Wiesbaden-Germania,

pentru o perioadă de 5 zile, respectiv de la 11 februarie 2009 orele 16,30 până

la 16 februarie 2009 orele 16,30.

În baza art. 145 alin. (1

1

) C. proc. pen., s-a stabilit ca

pe durata măsurii persoana urmărită să respecte următoarele obligații:

- să se prezinte la organele de urmărire

penală sau instanța

de judecată ori de câte ori este

chemat;

- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea

conform programului de supraveghere sau ori de câte ori este chemat;

- să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de

arme;

- să nu exercite activitatea de conducere a vreunui autovehicul, prevăzut

de art. 145alin. (1

2

) C. proc. pen.

S-a stabilit termen pentru continuarea judecării cauzei la 16 februarie

2009.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a reținut că prin cererea înregistrată la 11 februarie 2009,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș a solicitat luarea măsurii

arestării preventive pe o perioadă de 5 zile față de persoana urmărită P.O.A., în

temeiul art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008.

S-a arătat că pe seama persoanei urmărite s-a emis un mandat european

de arestare, existând la momentul sesizării doar semnalarea B.N.I. care a

arătat că persoana urmărită a săvârșit în Germania infracțiunea de furt, că

face parte dintr-o grupare infracțională de crimă organizată și că se impune

aplicarea procedurii de urgentă prevăzută de art. 88

3

din Legea nr. 302/2004.

S-au depus la dosar sesizarea parchetului, sesizarea B.N.I; sesizarea

B.N.I. Wiesbaden; proces-verbal de identificare declarațiile luate persoanei

urmărite la Parchet; ordonanța de reținere; copia actului de identitate.

Persoana urmărită a fost identificată și audiată de instanța de fond, care

a reținut că aceasta a săvârșit într-adevăr două infracțiuni de furt, dar din

declarațiile sale rezultă că pentru aceste fapte a fost judecat și condamnat de

autoritățile germane și că a executat o parte din pedeapsă, fiind liberat

condiționat.

Cum din actele depuse la dosar nu rezultă că persoana urmărită ar

prezenta pericol pentru ordinea publică (locuind cu mama sa chiar la adresa

comunicată autorităților germane), că nu a săvârșit infracțiuni de pericol

deosebit sau infracțiuni cu violență și că nu există indicii că ar avea

intenția de a se sustrage, instanța de fond a dispus în baza art. 90 alin. (2)

din Legea nr. 302/2004 luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de

domiciliu față de persoana urmărită pe o perioadă de 5 zile. de la 11

februarie 2009 la 16 februarie 2009.

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, criticând-o

pentru nelegalitate

și netemeinicie. susținând

că prin măsura luată se lasă posibilitatea

de neexecutare pe viitor a

mandatului, neexistând certitudinea că persoana urmărită se va prezenta la

termenul fixat de instanță. Se apreciază că luarea măsurii obligării de a nu

părăsi localitatea poate fi dispusă numai în situația existenței unui dubiu

asupra

mandatului european, ceea ce nu e

cazul în speță.

În plus, hotărârea este criticată pentru modul de calcul al termenului

de 5 zile prevăzut de art. 90 alin. (2) din aceeași lege, precum și pentru

omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra măsurii reținerii.

Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate și din

oficiu sub toate aspectele conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.

Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dacă persoana

solicitată a fost reținută potrivit art. 88

3

judecătorul poate

dispune,

prin încheiere motivată, pe baza

semnalării transmise prin I.

.arestarea persoanei solicitate sau

obligarea de a nu părăsi

localitatea pe o

durată de 5 zile. În acest caz instanța amână cauza

și fixează un termen

de 5 zile pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de

arestare însoțit de traducerea în limba română.

Este vorba așadar de o excepție de la procedura standard prevăzută de

lege pentru executarea unui mandat european de arestare, care permite ca în caz

de urgență să se dispună față de

persoana

solicitată o măsură preventivă (mai întâi reținere, iar apoi

arestare sau

obligarea de a nu părăsi localitatea) doar în baza semnalării transmise prin I.,

până la prezentarea mandatului european de arestare.

În tăcerea legii, fiind sesizat într-o asemenea ipoteză judecătorul va

aprecia în funcție de particularitățile cauzei dacă se impune arestarea

persoanei urmărite sau este suficientă luarea față de aceasta a unei măsuri

preventive neprivative de

libertate, cum

este obligarea de a nu părăsi localitatea.

Din datele aflate la dosarul cauzei rezultă că persoana urmărită P.O.A.

a fost condamnat în Germania la

19

noiembrie 2008

la o pedeapsă de un an și 6 luni pentru săvârșirea unei

infracțiuni de furt. fiind arestat preventiv 86

de zile.

În cursul aceluiași an, la data de 14 februarie 2008, persoana

solicitată ar fi comis o altă infracțiune de

furt, pentru care la data de

21

ianuarie 2009

a fost emis mandatul european de arestare a cărui punere

în executare urmează a se discuta în prezenta cauză.

Rezultă așadar că deși fapta a fost comisă în februarie 2008, iar în

același an persoana urmărită a mai fost privată de libertate tot în Germania

pentru o infracțiune similară (fiind ulterior eliberată), autoritățile

judiciare din acest stat au emis un mandat european de arestare la circa un an

de la data comiterii faptei.

Având în vedere aceste considerente și ținând seama că persoana în

cauză a fost depistată chiar la adresa unde își are domiciliul legal, Curtea

constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că în cauză nu se impune

privarea de libertate a

persoanei urmărite,

fiind suficientă instituirea unei măsuri restrictive

de drepturi, cum

este obligarea de a nu părăsi localitatea.

Pe de altă parte având în vedere că această din urmă măsură și-a produs

aproape în totalitate efectele de la data luării ei (11 februarie 2009) și până

la soluționarea prezentului recurs (15

februarie

2009), arestarea persoanei solicitate nu ar mai fi oportună

(termenul

stabilit pentru continuarea procedurii de executare a mandatului european fiind

pe 16 februarie 2009) și nici posibilă (în condițiile în care s-ar ajunge

astfel la cumularea unor măsuri preventive pe care legea le prevede

alternativ).

Recursul este însă fondat sub aspectul modului de calculare a

termenului de 5 zile prevăzut de art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Fiind vorba de o măsură preventivă pe zile. în stabilirea duratei

pentru care a fost dispusă se iau în calcul atât ziua de la care începe, cât și

cea la care se sfârșește, potrivit art. 188

C.

proc. pen. În consecință, cum măsura a fost dispusă pe 11 februarie

2009,

cele 5 zile prevăzute de lege se împlinesc pe 15 februarie iar nu pe 16

februarie 2009 așa cum greșit a stabilit prima instanță.

În aceste limite recursul va fi admis, iar încheierea casată, menținându-se

celelalte dispoziții ale acesteia.

În ce privește măsura reținerii dispusă anterior față de persoana

solicitată, aceasta va fi avută în vedere ulterior la

soluționarea cererii de punere în executare a mandatului european

de

arestare, în condițiile art. 90 alin. (8) și urm. din lege.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în faza recursului se va

suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de

pe lângă Curtea de

Apel Târgu Mureș împotriva încheierii

penale nr. 1/ ME din 11 februarie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie .pronunțată în dosarul nr. 84/43/2009

privind intimatul persoană urmărită P.O.A.

Casează în parte încheierea atacată și rejudecând: Dispune luarea măsurii

obligării de a nu părăsi localitatea față de persoana urmărită P.O.A. pe o

durată de 5 zile de la 11 februarie 2009 la 15 februarie 2009 inclusiv.

Menține celelalte dispoziții ale

încheierii atacate.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului persoană

urmărită în sumă de 200 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15

februarie 2009.