ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 748/2010

Deliberând asupra recursului, se reține:

Prin Încheierea penală nr. 1/ME din 19 februarie 2010 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 83

3

rap. la art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a constatat legalitatea „semnalării” transmise prin Interpol Wiesbaden, Germania, și a dispus obligarea persoanei solicitate L.G.T. de a nu părăsi localitatea Târgu Mureș, impunându-i obligațiile prev. de art. 145 alin. (1

1

) și (1

2

) C. proc. pen.

A respins cererea de arestare preventivă a persoanei solicitate.

Instanța de fond, în aprecierea măsurii, a considerat că față de sinceritatea persoanei solicitate, care nu a mai săvârșit fapte penale de la începutul anilor 1990 în Germania, aspectul că are domiciliul bine cunoscut și că are o familie bine organizată, nu se impune privarea sa de libertate.

În termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș a exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând soluția instanței de fond pentru netemeinicie, întrucât ar fi trebuit să se dispună arestarea preventivă a acestuia, iar nelegalitatea ar consta în faptul că, durata maximă legală a oricărei măsuri ce ar fi dispus-o instanța era de numai 5 zile, nefiind legal termenul din 24 februarie 2010, de prezentare de către procuror a mandatului european de arestare.

Examinând criticile în raport cu actele și lucrările cauzei, încheierea atacată, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept - conform disp. art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt fondate, pentru cele ce vor fi expuse în continuare.

Într-adevăr, în condițiile unei „semnalări” transmise prin Biroul Național Interpol premergător emiterii mandatului european de arestare, instanța națională are posibilitatea de apreciere în ceea ce privește măsura preventivă restrictivă sau privativă de libertate pe care o dispune, dar în condițiile legii și în raport cu natura infracțiunii pretins săvârșite și persoana celui solicitat.

În speță, se reclamă o tentativă la infracțiunea de furt calificat, persoana solicitată fiind cu domiciliul stabil în T. M. și cu familie bine organizată, neexistând pericolul dispariției sale sau sustragerii de la cercetări.

A interveni brutal și a-l priva de libertate în condițiile date reprezintă, așa cum just a apreciat și instanța de fond, o măsură cu un caracter excesiv, nejustificată, cu consecințe incalculabile pentru familia acestuia, măsura restrictivă a libertății de mișcare fiind cea mai oportună în cazul dat.

Pe de altă parte, însă, nelegalitatea soluției instanței de fond constă în durata măsurii preventive, art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, permițând un interval de timp de maxim 5 zile, până la sosirea mandatului european de arestare.

Pe cale de consecință, critica fiind întemeiată, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul va fi admis și limitată măsura restrictivă a libertății de mișcare la 5 zile.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș împotriva Încheierii nr. 1/ME din 19 februarie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 93/43/2010, privind persoana solicitată L.G.T.

Casează încheierea recurată numai în ceea ce privește durata măsurii preventive prev. de art. 145 C. proc. pen., pe care o limitează la 5 zile.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2010.