ÎCCJ, decizie (scj.ro #83963)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83963) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Mandat european de arestare.
Semnalare transmisă prin
Interpol.
Obligarea de a nu părăsi localitatea
Cuprins pe materii
: Drept procesual penal.
Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare
Indice alfabetic
: Drept procesual penal
- mandat european de arestare
-
semnalare transmisă prin
Interpol
-
obligarea de a nu părăsi localitatea
Legea nr.
302/2004,
art. 88
3
, art.
90 alin. (2)
Conform dispozițiilor
art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată și
completată prin Legea nr. 222/2008, în cazul în care persoana solicitată a fost
reținută potrivit art. 88
3
, judecătorul poate dispune față de aceasta,
prin încheiere motivată, pe baza semnalării transmise prin
Organizația Internațională a
Poliției Criminale (
Interpol), obligarea de a
nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile.
La stabilirea duratei măsurii preventive privind
obligarea de a nu părăsi localitatea, dispusă conform art. 90 alin. (2) din
Legea nr. 302/2004, se ia în calcul atât ziua de la care începe, cât și cea la
care se sfârșește, fiind aplicabile dispozițiile art. 188 C.
proc
.
pen
.
I.C.C.J., secția penală,
decizia nr. 517 din 15 februarie 2009
Prin
încheierea de ședință penală nr. 1/ME din 11 februarie 2009 a Curții de
Apel Târgu Mureș, Secția penală și pentru cauze
cu minori și de familie,
în
baza
art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 145 C.
proc
.
pen
., s-a dispus luarea
măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu față de persoana
urmărită
P.O. în
baza semnalării
emiterii unui mandat european de arestare de către Biroul Central Național
Interpol
Wiesbaden
- Germania, pentru o perioadă de 5
zile, respectiv de la 11 februarie 2009 orele 16,30 până la 16 februarie 2009
orele 16,30.
În baza art. 145 alin. (1
1
)
C.
proc
.
pen
., s-a stabilit
ca pe durata măsurii persoana urmărită să respecte următoarele obligații:
- să se
prezinte la organele de urmărire penală sau instanța
de judecată ori de câte ori este
chemat;
- să se prezinte la organul de
poliție desemnat cu supravegherea conform programului de supraveghere sau ori
de câte ori este chemat;
- să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și
să nu poarte
nicio
categorie de arme;
- să nu exercite activitatea de
conducere a vreunui autovehicul.
S-a stabilit termen pentru
continuarea judecării cauzei la 16 februarie 2009.
S-a reținut că prin cererea
înregistrată la 11 februarie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu
Mureș a solicitat luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 5 zile
față de
persoana urmărită P.O., în temeiul
art. 90 alin. (2) din
Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr.
222/2008.
S-a arătat că pe seama persoanei
urmărite s-a emis un mandat european de arestare, existând la momentul
sesizării doar semnalarea Biroului Național Interpol, care a arătat că persoana
urmărită a săvârșit în Germania infracțiunea de furt, că face parte dintr-o
grupare infracțională de crimă organizată și că se impune aplicarea procedurii
de urgență prevăzută în art. 88
3
din Legea
nr. 302/2004.
S-au depus la dosar: sesizarea
Parchetului; sesizarea Biroului Național Interpol; sesizarea Biroului Național
Interpol
Wiesbaden
; proces-verbal de identificare,
declarațiile luate persoanei urmărite la Parchet; ordonanța de reținere; copia
actului de identitate.
Persoana urmărită a fost
identificată și audiată de instanța de fond, care a reținut că aceasta a
săvârșit într-adevăr două infracțiuni de furt, dar din declarațiile sale
rezultă că pentru aceste fapte a fost judecată și condamnată de autoritățile
germane și că a executat o parte din pedeapsă, fiind liberată condiționat.
Cum din actele depuse la dosar nu
rezultă că persoana urmărită ar prezenta pericol pentru ordinea publică
(locuind cu mama sa chiar la adresa comunicată autorităților germane), că nu a
săvârșit infracțiuni de pericol deosebit sau infracțiuni cu violență și că nu
există indicii că ar avea intenția de a se sustrage, instanța de fond a dispus,
în baza art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, luarea măsurii obligării de a
nu părăsi localitatea de domiciliu față de persoana urmărită pe o perioadă de 5
zile, de la 11 februarie 2009 la 16 februarie 2009.
Împotriva acestei încheieri
a declarat recurs
Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, criticând-o pentru
nelegalitate
și netemeinicie, susținând că prin măsura
luată se lasă posibilitatea
de neexecutare pe viitor a mandatului,
neexistând certitudinea că persoana urmărită se va prezenta la termenul fixat
de instanță. Se apreciază că luarea măsurii obligării de a nu părăsi
localitatea poate fi dispusă numai în situația existenței unui dubiu asupra
mandatului european, ceea ce nu e cazul în speță.
În plus, hotărârea este criticată
pentru modul de calcul al termenului de 5 zile prevăzut în art. 90 alin. (2)
din lege.
Examinând încheierea
recurată
prin prisma criticilor formulate și din oficiu sub
toate aspectele, conform art. 385
6
alin. (3) C.
proc
.
pen
., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că
recursul este fondat,
pentru
următoarele considerente:
Potrivit art. 90 alin. (2) din Legea
nr. 302/2004, dacă persoana solicitată a fost reținută potrivit art. 88
3
,
judecătorul poate dispune
, prin încheiere
motivată, pe baza semnalării transmise prin Interpol,
arestarea
persoanei solicitate sau obligarea de a nu părăsi
localitatea pe o durată de 5 zile. În acest caz, instanța amână cauza
și
fixează un termen de 5 zile pentru prezentarea de către procuror a mandatului
european de arestare, însoțit de traducerea în limba română.
Este vorba, așadar, de o excepție de
la procedura standard prevăzută de lege pentru executarea unui mandat european
de arestare, care permite ca în caz de urgență să se dispună față de
persoana solicitată o măsură preventivă (mai
întâi reținerea, iar apoi
arestarea sau obligarea de a nu părăsi
localitatea) doar în baza
semnalării
transmise prin Interpol, până la prezentarea mandatului
european de
arestare.
În tăcerea legii, fiind sesizat
într-o asemenea ipoteză, judecătorul va aprecia în funcție de particularitățile
cauzei dacă se impune arestarea persoanei urmărite sau este suficientă luarea
față de aceasta a unei măsuri preventive neprivative de
libertate, cum este obligarea de a nu părăsi localitatea.
Din datele aflate la dosarul cauzei
rezultă că persoana urmărită P.O. a fost condamnată în Germania, la
19 noiembrie 2008,
la o pedeapsă de un an
și 6 luni pentru săvârșirea unei
infracțiuni
de furt, fiind arestată preventiv 86 de zile.
În cursul aceluiași an, la data de
14 februarie 2008, persoana
solicitată ar
fi comis o altă infracțiune de furt, pentru care la data de
21 ianuarie 2009
a fost emis mandatul
european de arestare a cărui punere în executare urmează a se discuta în
prezenta cauză.
Rezultă, așadar, că deși fapta a
fost comisă în februarie 2008, iar în același an persoana urmărită a mai fost
privată de libertate tot în Germania pentru o infracțiune similară (fiind
ulterior eliberată), autoritățile judiciare din acest stat au emis un mandat
european de arestare la circa un an de la data comiterii faptei.
Având în vedere aceste considerente
și ținând seama că persoana în cauză a fost depistată chiar la adresa unde își
are domiciliul legal, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța
de fond a apreciat în mod corect că în cauză nu se impune privarea de libertate
a
persoanei urmărite, fiind suficientă
instituirea unei măsuri restrictive
de drepturi, cum este obligarea de a
nu părăsi localitatea.
Pe de altă parte, având în vedere că
această din urmă măsură și-a produs aproape în totalitate efectele de la data
luării
ei (11 februarie 2009) și până la
soluționarea prezentului recurs (15 februarie 2009), arestarea persoanei
solicitate nu ar mai fi oportună
(termenul stabilit pentru continuarea
procedurii de executare a mandatului european fiind pe 16 februarie 2009) și
nici posibilă (în condițiile în care s-ar ajunge astfel la cumularea unor
măsuri preventive pe care legea le prevede alternativ).
Recursul este, însă, fondat sub
aspectul modului de calculare a termenului de 5 zile prevăzut în art. 90 alin.
(2) din Legea nr. 302/2004.
Fiind vorba de o măsură preventivă
pe zile, în stabilirea duratei pentru care a fost dispusă se iau în calcul atât
ziua de la care începe, cât și cea la care se sfârșește, potrivit art. 188 C.
proc
.
pen
. În consecință, cum
măsura a fost dispusă pe 11 februarie 2009, cele 5 zile prevăzute de lege se
împlinesc pe 15 februarie, iar nu pe 16 februarie 2009, așa cum greșit a
stabilit prima instanță.
Față de
considerentele ce preced, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Târgu Mureș împotriva
încheierii penale nr. 1/ME din 11 februarie 2009
a fost admis, încheierea atacată a fost casată în parte și, rejudecând,
s-a dispus
luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea față de
persoana urmărită P.O. pe o durată de 5 zile, de la 11 februarie 2009 la 15 februarie
2009 inclusiv, menținându-se
celelalte
dispoziții ale încheierii atacate.