ÎCCJ, decizie (scj.ro #84112)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84112) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Mandat european de arestare. Semnalare transmisă prin
Interpol. Arestarea persoanei solicitate
Cuprins pe materii:
Drept procesual penal. Partea
specială. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare
Indice alfabetic
: Drept procesual penal
- mandat european
de arestare
-
semnalare
transmisă prin Interpol
-
arestarea
persoanei solicitate
Legea nr. 302/2004,
art. 88
3
, art. 90 alin. (2)
În
conformitate cu prevederile art. 88
3
și art. 90 alin. (2) din Legea
nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.
222/2008, în cazul în care reținerea persoanei solicitate a fost dispusă pe
baza semnalării transmise prin
Organizația Internațională a Poliției Criminale (
Interpol), judecătorul poate
dispune, prin încheiere motivată, pe baza aceleiași semnalări, arestarea
persoanei solicitate pe o durată de 5 zile, fixând un termen de 5 zile pentru
prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoțit de
traducerea în limba română.
I.C.C.J., secția penală,
decizia nr. 4025 din 4 decembrie 2008
Prin încheierea nr. 19 din 27 noiembrie 2008 pronunțată de
Curtea de Apel Iași, Secția penală, s-a dispus arestarea persoanei solicitate
B.C.,
pe baza semnalării emise de
Interpol
Wiesbaden
- Germania, la data de 21
noiembrie 2008, conform dispozițiilor art. 88
3
raportat la art. 90
alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în
materie penală, modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, pe o durată
de 5 zile, cu începere de la 27 noiembrie 2008 la 2 decembrie 2008 inclusiv.
S-a fixat termen la 2 decembrie 2008, în temeiul art. 90 alin. (2) din Legea
nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, punându-se în
vedere procurorului să depună mandatul european de arestare, însoțit de
traducerea în limba română.
S-a reținut că, prin sesizarea nr. 2061124/AS din 26
noiembrie 2008 formulată de Biroul Național Interpol, s-a solicitat, urmare a
mandatului european de arestare emis de autoritățile germane (Curtea Locală din
Traunstein
- Germania) nr. 220js20981/08 din 30
octombrie 2008, identificarea și reținerea numitului B.C., cercetat sub
aspectul infracțiunii de fraudă, în scopul prezentării autorităților germane.
S-a constatat că fapta este descrisă numai în semnalarea
trimisă de Interpol autorităților române și care nu este tradusă în română,
durata maximă a pedepsei ce se poate aplica fiind de 10 ani, actul pe care se
întemeiază solicitarea autorităților germane fiind mandatul european de
arestare nr. 220js20981/08 din 30 octombrie 2008 emis de Curtea Locală din
Traunstein
- procuror H.V., care nu se află la dosar.
Persoana solicitată a fost reținută pentru 24 de ore cu
începere din 27 noiembrie 2008, ora 11,00, în 10 ore de la dispunerea măsurii
(la 27 noiembrie 2008, ora 17,30) persoana solicitată fiind prezentată Curții
de Apel Iași și audiată, aducându-i-se la cunoștință conținutul semnalării
trimise de Interpol, poziția sa fiind de nerecunoaștere a faptelor.
S-a constatat că dispozițiile art. 90 alin. (2) și cele ale
art. 88
3
din Legea nr. 302/2004, modificată, dovedesc caracterul
urgent al procedurii, permițând luarea măsurii preventive numai în baza unor
acte preliminare, în speță fiind îndeplinite condițiile legale pentru arestarea
persoanei solicitate (în vederea asigurării prezentării acesteia în fața
autorității
germane), pentru o perioadă
de 5 zile, conform art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs persoana
solicitată, arătând că nu i s-a adus la cunoștință învinuirea, încălcându-se
art. 5 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a
libertăților fundamentale, că există posibilitatea dispunerii unei măsuri
neprivative de libertate, solicitând probe pentru a se dispune reținerea și că
mandatul de arestare nu a fost tradus.
Analizând recursul atât prin prisma motivelor invocate, cât
și din oficiu și sub toate aspectele în temeiul dispozițiilor art. 385
6
alin. (3) C.
proc
.
pen
.,
Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este nefondat, pentru
următoarele motive:
Cu privire
la neaducerea la cunoștință a învinuirii se constată că această obligație a
fost îndeplinită de instanța care a procedat la audierea persoanei solicitate,
aducându-i la cunoștință fapta ce formează obiectul cauzei, persoana
solicitată, în declarația sa, arătând inclusiv că a fost informată despre
motivul reținerii de către procuror, fiind astfel îndeplinite prevederile art.
90 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, modificată.
Cu privire la individualizarea măsurii necesare asigurării
existenței posibilității predării persoanei solicitate, se constată că instanța
de judecată, potrivit art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată, are
posibilitatea de a dispune fie arestarea, fie măsura obligării de a nu părăsi
localitatea față de persoana solicitată, instanța optând pentru una dintre cele
două măsuri, alegând pe cea aptă a asigura atingerea scopului derulării în bune
condiții a procedurii reglementate de Legea nr. 302/2004.
Se reține că, în speță, instanța a dispus arestarea
persoanei solicitate constatând, în mod corect, că sunt îndeplinite condițiile
prevăzute în dispozițiile art. 136 raportat la art. 148 alin. (1) lit. f) C.
proc
.
pen
., măsura privativă de
libertate fiind singura aptă a asigura atingerea finalității acestei proceduri.
Referitor la inexistența, în această etapă a procedurii, a traducerii
mandatului emis de autoritățile germane, se constată că instanța a apreciat
just că sunt îndeplinite dispozițiile art. 90 alin. (2) și art. 88
3
,
procedura având caracter urgent și permițând luarea măsurii preventive chiar și
exclusiv în baza unor acte preliminare, reprezentate de semnalarea transmisă de
Interpol (conform art. 88
3
alin. 1 din Legea nr. 302/2004), prin
acordarea unui nou termen de judecată și punerea în vederea procurorului să
depună mandatul european de arestare însoțit de traducerea în limba română
respectându-se dispozițiile art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004,
modificată.
Pentru considerentele ce preced, s-a constatat că în speță
instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, cu respectarea
dispozițiilor art. 88
3
și art. 90 din Legea nr. 302/2004, a
dispozițiilor dreptului comun în materie (art. 136, art. 137
1
, art.
146 și art. 148 C.
proc
.
pen
.)
și a art. 5 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a
libertăților fundamentale, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit. b) C.
proc
.
pen
.,
recursul declarat
de persoana solicitată a fost
respins ca nefondat.