ÎCCJ, decizie (scj.ro #84112)

Mandat european de arestare. Semnalare transmisă prin Interpol. Arestarea persoanei solicitate Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri prevăzute în legi speciale.

Mandatul european de arestare Indice alfabetic : Drept procesual penal - mandat european de arestare - semnalare transmisă prin Interpol - arestarea persoanei solicitate Legea nr. 302/2004, art. 88 3 , art. 90 alin. (2) În conformitate cu prevederile art. 88 3 și art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, în cazul în care reținerea persoanei solicitate a fost dispusă pe baza semnalării transmise prin Organizația Internațională a Poliției Criminale ( Interpol), judecătorul poate dispune, prin încheiere motivată, pe baza aceleiași semnalări, arestarea persoanei solicitate pe o durată de 5 zile, fixând un termen de 5 zile pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoțit de traducerea în limba română.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 4025 din 4 decembrie 2008 Prin încheierea nr. 19 din 27 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași, Secția penală, s-a dispus arestarea persoanei solicitate B.C., pe baza semnalării emise de Interpol Wiesbaden - Germania, la data de 21 noiembrie 2008, conform dispozițiilor art. 88 3 raportat la art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, pe o durată de 5 zile, cu începere de la 27 noiembrie 2008 la 2 decembrie 2008 inclusiv. S-a fixat termen la 2 decembrie 2008, în temeiul art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, punându-se în vedere procurorului să depună mandatul european de arestare, însoțit de traducerea în limba română.

S-a reținut că, prin sesizarea nr. 2061124/AS din 26 noiembrie 2008 formulată de Biroul Național Interpol, s-a solicitat, urmare a mandatului european de arestare emis de autoritățile germane (Curtea Locală din Traunstein - Germania) nr. 220js20981/08 din 30 octombrie 2008, identificarea și reținerea numitului B.C., cercetat sub aspectul infracțiunii de fraudă, în scopul prezentării autorităților germane. S-a constatat că fapta este descrisă numai în semnalarea trimisă de Interpol autorităților române și care nu este tradusă în română, durata maximă a pedepsei ce se poate aplica fiind de 10 ani, actul pe care se întemeiază solicitarea autorităților germane fiind mandatul european de arestare nr. 220js20981/08 din 30 octombrie 2008 emis de Curtea Locală din Traunstein - procuror H.V., care nu se află la dosar.

Persoana solicitată a fost reținută pentru 24 de ore cu începere din 27 noiembrie 2008, ora 11,00, în 10 ore de la dispunerea măsurii (la 27 noiembrie 2008, ora 17,30) persoana solicitată fiind prezentată Curții de Apel Iași și audiată, aducându-i-se la cunoștință conținutul semnalării trimise de Interpol, poziția sa fiind de nerecunoaștere a faptelor. S-a constatat că dispozițiile art. 90 alin. (2) și cele ale art. 88 3 din Legea nr. 302/2004, modificată, dovedesc caracterul urgent al procedurii, permițând luarea măsurii preventive numai în baza unor acte preliminare, în speță fiind îndeplinite condițiile legale pentru arestarea persoanei solicitate (în vederea asigurării prezentării acesteia în fața autorității germane), pentru o perioadă de 5 zile, conform art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs persoana solicitată, arătând că nu i s-a adus la cunoștință învinuirea, încălcându-se art. 5 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, că există posibilitatea dispunerii unei măsuri neprivative de libertate, solicitând probe pentru a se dispune reținerea și că mandatul de arestare nu a fost tradus.

Analizând recursul atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu și sub toate aspectele în temeiul dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc . pen ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este nefondat, pentru următoarele motive: Cu privire la neaducerea la cunoștință a învinuirii se constată că această obligație a fost îndeplinită de instanța care a procedat la audierea persoanei solicitate, aducându-i la cunoștință fapta ce formează obiectul cauzei, persoana solicitată, în declarația sa, arătând inclusiv că a fost informată despre motivul reținerii de către procuror, fiind astfel îndeplinite prevederile art. 90 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, modificată.

Cu privire la individualizarea măsurii necesare asigurării existenței posibilității predării persoanei solicitate, se constată că instanța de judecată, potrivit art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată, are posibilitatea de a dispune fie arestarea, fie măsura obligării de a nu părăsi localitatea față de persoana solicitată, instanța optând pentru una dintre cele două măsuri, alegând pe cea aptă a asigura atingerea scopului derulării în bune condiții a procedurii reglementate de Legea nr. 302/2004. Se reține că, în speță, instanța a dispus arestarea persoanei solicitate constatând, în mod corect, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în dispozițiile art. 136 raportat la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc . pen ., măsura privativă de libertate fiind singura aptă a asigura atingerea finalității acestei proceduri.

Referitor la inexistența, în această etapă a procedurii, a traducerii mandatului emis de autoritățile germane, se constată că instanța a apreciat just că sunt îndeplinite dispozițiile art. 90 alin. (2) și art. 88 3 , procedura având caracter urgent și permițând luarea măsurii preventive chiar și exclusiv în baza unor acte preliminare, reprezentate de semnalarea transmisă de Interpol (conform art. 88 3 alin. 1 din Legea nr. 302/2004), prin acordarea unui nou termen de judecată și punerea în vederea procurorului să depună mandatul european de arestare însoțit de traducerea în limba română respectându-se dispozițiile art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată.

Pentru considerentele ce preced, s-a constatat că în speță instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, cu respectarea dispozițiilor art. 88 3 și art. 90 din Legea nr. 302/2004, a dispozițiilor dreptului comun în materie (art. 136, art. 137 1 , art. 146 și art. 148 C. proc . pen .) și a art. 5 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc . pen ., recursul declarat de persoana solicitată a fost respins ca nefondat.