ÎCCJ, decizie (scj.ro #84064)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84064) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Emiterea mandatului european de arestare. Instanța
competentă
Cuprins pe materii:
Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri prevăzute în legi
speciale. Mandatul european de arestare
Indice alfabetic
: Drept
procesual penal
- emiterea mandatului european de
arestare
-
instanța
competentă
Legea
nr. 302/2004,
art. 81 alin. (1)
În
conformitate cu prevederile art. 81 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, instanța
română competentă să emită mandatul european de arestare este instanța
care a emis mandatul de arestare
preventivă în cursul urmăririi penale sau al judecății, dacă mandatul european
de arestare se emite în vederea efectuării urmăririi penale ori a judecății,
sau instanța de executare, dacă mandatul european de arestare se emite în
vederea executării pedepsei. În consecință, în cazul în care mandatul de
arestare preventivă a fost emis în cursul urmăririi penale de către instanța
competentă să judece cauza în primă instanță, care ulterior l-a condamnat pe
inculpat, această instanță este competentă să emită mandatul european de
arestare, chiar dacă la momentul emiterii unui astfel de mandat cauza se află
în cursul judecății în apel.
I.C.C.J.,
secția penală, încheierea nr. 1054 din 2 iunie 2008
Prin încheierea din 10 martie 2004 a
Tribunalului Buzău, pronunțată în dosarul nr. 428/2004, s-a admis propunerea
parchetului și s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului R.D.,
cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută în art.
12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, pe o durată de 30 zile, începând cu
data punerii în executare a mandatului de arestare.
Inculpatul a fost trimis în judecată,
iar prin sentința penală nr. 7 din 29 ianuarie 2008 a Tribunalului Buzău a fost
condamnat la 5 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor
prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen
., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 12
alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art.
37 lit. b) C.
pen
.
Împotriva acestei hotărâri a declarat
apel inculpatul, cauza fiind trimisă spre competentă soluționare la Curtea de
Apel Ploiești, la data de 10 martie 2008.
La 6 martie 2008, Tribunalul Buzău a
fost sesizat prin adresa Centrului de Cooperare Polițienească - Biroul Național
Interpol, solicitându-se examinarea oportunității emiterii unui mandat european
de arestare, întrucât inculpatul a fost localizat pe teritoriul Spaniei.
Prin încheierea din 7 martie 2008,
Tribunalul Buzău și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Ploiești,
apreciind că această instanță, având de soluționat apelul declarat de inculpat
împotriva hotărârii de condamnare, are competența să se pronunțe și asupra
solicitării de emitere a mandatului european de arestare.
La rândul său, Curtea de Apel Ploiești,
prin încheierea din 21 mai 2008, și-a declinat competența în favoarea
Tribunalului Buzău și a sesizat instanța supremă pentru soluționarea
conflictului negativ de competență.
Pentru a dispune astfel, instanța de
apel a considerat că, potrivit art. 81 din Legea nr. 302/2004, competența
revine tribunalului.
În soluționarea conflictului de
competență se constată următoarele:
Potrivit art. 81 din Legea nr. 302/2004
privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, instanța care a
emis mandatul de arestare preventivă în cursul urmăririi penale ori al
judecății sau instanța de executare emite, din oficiu sau la cererea
procurorului, un mandat european de arestare în vederea efectuării urmăririi
penale sau a judecății, dacă fapta este pedepsită de legea penală română cu o
pedeapsă privativă de libertate de cel puțin un an ori în vederea executării
pedepsei, dacă pedeapsa aplicată este mai mare de 4 luni.
Pe de altă parte, conform art. 108 din
aceeași lege, dispozițiile acestui act normativ se aplică mandatelor europene
de arestare și predare care se emit ulterior intrării sale în vigoare, chiar
atunci când se referă la faptele anterioare acestei date.
Față de aceste dispoziții imperative se
constată că instanța care a emis mandatul de arestare preventivă în cursul
urmăririi penale, respectiv Tribunalul Buzău, are competența de a aprecia
asupra oportunității emiterii unui mandat european de arestare.
Împrejurarea că între timp, în cauză,
soluția primei instanțe de condamnare a persoanei împotriva căreia s-a emis
mandat de arestare preventivă a fost atacată cu apel, nu poate atrage
competența instanței de control judiciar, întrucât s-ar înfrânge regula de competență
statornicită de legea specială evocată.
În consecință, Înalta Curte de Casație
și Justiție, în baza art. 43 alin. (7) C.
proc
.
pen
., a stabilit competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului Buzău.