ÎCCJ, decizie (scj.ro #84212)

Mandat

european de arestare. Măsuri preventive

Cuprins

pe materii:

Drept procesual

penal. Partea specială. Proceduri prevăzute în legi speciale.

Mandatul european de arestare

Indice

alfabetic

: Drept procesual penal

- mandat

european de arestare

-

măsuri

preventive

Legea

nr. 302/2004,

art. 90 alin. (9)

C.

proc. pen.,

art. 137

În cazul în care dispune executarea mandatului european

de arestare și ia față de persoana solicitată măsura

preventivă a obligării de a nu părăsi țara,

instanța are obligația că, prin hotărâre, să arate

atât motivele pentru care nu a admis cererea procurorului de luare a

măsurii arestării preventive, cât și - potrivit art. 137 alin.

(3) C. proc. pen. - temeiurile care au determinat luarea măsurii

preventive a obligării de a nu părăsi

țara.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 6083 din

27 decembrie 2007

Prin sentința nr. 118/P din 11 decembrie 2007,

Curtea de Apel Constanța, Secția penală și pentru cauze cu

minori și de f

amilie, în baza art. 94

din Legea nr. 302/2004, modificată, a admis

executarea mandatului

european de arestare privind persoana solicitată M.E., emis de

judecătorul Judecătoriei de Instrucție nr. 2 din Barcelona -

Spania.

În baza art. 90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004,

modificată, s-a aplicat față de persoana solicitată M.E.

măsura preventivă

a obligării

de a nu părăsi țara

.

Conform art. 145

1

alin. (2) cu referire la

art. 145 alin. (1

1

) C.

proc.

pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara,

persoana solicitată

a fost obligată să respecte

următoarele obligații:

a)

să se prezinte la organul judiciar ori de câte ori este chemată;

b)

să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea -

Poliția orașului Mangalia, conform programului întocmit de aceasta

sau de câte ori este chemat;

c)

să nu își schimbe locuința (pe care o indică în prealabil

poliției și procurorului), fără încunoștințarea

organului judiciar.

Prima instanță a reținut că la 15

noiembrie 2007 s-a înregistrat pe rolul instanței cererea de predare a

cetățeanului român M.E., către autoritățile judiciare

spaniole, în baza mandatului european de arestare emis de judecătorul

Judecătoriei de Instrucție nr. 2 din Barcelona, cererea fiind

transmisă prin intermediul Centrului de Cooperare Polițienească

Internațională - Biroul Național Interpol.

Prima instanța a constatat că în cauză

sunt îndeplinite exigențele Legii nr. 302/2004, mandatul înaintat spre

executare conținând datele și informațiile obligatorii, iar din

examinarea coroborată a acestora nu rezultă incidența vreunui

motiv de refuz, din cele menționate de legea română.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, între

alții, procurorul. În motivarea recursului, procurorul a criticat

hotărârea primei instanțe în sensul că aceasta nu a dat curs

solicitării de luare a măsurii arestării preventive, deși

pe numele persoanei solicitate a fost emis la 12 septembrie 2007 mandatul de

arestare de către judecătorul Judecătoriei de Instrucție

nr. 2 din Barcelona.

Procurorul a mai susținut în motivele de recurs

că, prin aplicarea unei alte măsuri preventive, respectiv cea

prevăzută în art. 145

1

C. proc. pen., se înțelege

că cererea a fost respinsă conform alin. (11

1

) al art. 146

C. proc. pen., iar în aceste condiții instanța avea obligația

ca, în temeiul art. 137 alin. (3) C. proc. pen., să indice temeiurile

concrete care au determinat luarea unei alte măsuri preventive, însă

în considerentele hotărârii nu s-a făcut nicio referire la motivele

pentru care instanța de fond a constatat că în cauză se impune

aplicarea

dispozițiilor art. 145

1

C. proc. pen.

Examinând recursul declarat în raport cu dispozițiile

art. 385

9

alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., se constată că

acesta este fondat pentru considerentele ce urmează:

Verificând actele dosarului se

reține că, pe rolul Curții de Apel

Constanța, a

fost înregistrată cererea de predare a cetățeanului român M.E.

către autoritățile judiciare spaniole, în baza mandatului

european de arestare emis de judecătorul Judecătoriei de

Instrucție nr. 2 din Barcelona, cererea fiind transmisă prin

intermediul Centrului de Cooperare Polițienească

Internațională - Biroul Național Interpol.

La 16 noiembrie 2007, instanța de fond a luat în

examinare sesizarea judecătorului Judecătoriei de Instrucție nr.

2 din Barcelona privind persoana solicitată M.E.

Prin încheierea din aceeași

dată s-a constatat că mandatul de arestare din 12 septembrie 2007

emis de judecătorul Judecătoriei de Instrucție nr. 2

din

Barcelona îndeplinește condițiile impuse de Decizia-cadru nr.

2002/584/J.A.I. din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind

mandatul de arestare și procedurile de predare între statele membre ale

Uniunii Europene.

Prin aceeași încheiere s-a dispus, în baza art. 88

1

alin. (5)

din Legea nr. 302/2004,

înaintarea mandatului de arestare menționat

Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Constanța pentru identificarea persoanei solicitate.

La termenul de judecată din 11 decembrie 2007,

reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea sesizării

formulate de judecătorul Judecătoriei de Instrucție nr. 2 din

Barcelona și, pe fondul cauzei, să se dispună executarea

mandatului european de arestare, fiind îndeplinite condițiile cerute de

lege. De asemenea, a mai solicitat ca până la executarea mandatului

să se

aplice măsura arestării

preventive pentru 30 de zile

.

Deși prin hotărârea pronunțată s-a

admis executarea mandatului european de arestare privind persoana

solicitată, emis de judecătorul Judecătoriei de Instrucție

nr. 2 din Barcelona și, în baza art. 90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004,

modificată, s-a aplicat acesteia măsura obligării de a nu

părăsi tara, în considerentele hotărârii instanța de fond

nu a arătat motivele pentru care nu s-a dat curs solicitării

procurorului de luare a măsurii arestării preventive față

de persoana solicitată.

Astfel, conform dispozițiilor art. 137 C. proc.

pen., actul prin care se ia măsura preventivă trebuie să arate

fapta care face obiectul învinuirii sau

inculpării, textul de lege în care

aceasta se încadrează

și pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea

săvârșită.

Conform alin. (3) al aceluiași articol, în cazul obligării

de a nu părăsi localitatea sau țara, actul prin care se ia

această măsură trebuie să indice temeiurile care au

determinat luarea măsurii.

Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că în cauză există neconcordanță între

considerentele hotărârii atacate și dispozitivul acesteia, întrucât

instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la legalitatea și

temeinicia cererii procurorului de a se lua față de persoana

solicitată măsura arestării preventive și, de asemenea, nu

a făcut vreo referire la motivele care i-au format convingerea că se

impune aplicarea măsurii preventive a obligării de a nu

părăsi țara față de aceeași persoană.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recursul a fost admis, hotărârea

atacată a fost casată și s-a dispus trimiterea cauzei pentru

rejudecare la Curtea de Apel Constanța.