ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 150/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 5 mai 2006, reclamanta B.I.L. Nicosia, Cipru, a chemat în judecată pe pârâta SC D.M.P. SA solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii A.G.E.A. din 30 martie 2006, publicată în M. Of./18.04.2006. În susținerea cererii reclamanta a arătat că în data de 30 martie 2006 a avut loc A.G.E.A. pârâtei ocazie cu care a fost notată hotărârea care vizează vânzarea a două active situate în zona centrală a municipiului București la prețuri de 250 respectiv 300 euro/mp, prețuri mult subevaluate și achiziționarea de active în limita a 500.000 euro, fără limită de preț sau alte detalii referitoare la activele achiziționate.

Hotărârea a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor legii societăților comerciale privind dreptul de informare, precum și dispozițiile imperative ale art. 117 din Legea nr. 31/1990 referitoare la caracterul necesarmente explicit al convocatorului. De asemenea se susține că au fost încălcate și dispozițiile art. 241 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, referitoare la obligativitatea aprobării prealabile a actelor de dobândire/vânzare de active cu valoare mai mare de 20% din valoarea activelor imobilizate minus creanțele societății. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 7429 din 22 septembrie 2006 a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că la 30 martie 2006 s-a desfășurat A.G.E.A.

SC D.M.P.

SA, la a doua convocare în prezența acționarilor deținând 50,79% din capitalul social adoptându-se hotărârea, prin care s-a stabilit (pct. 1) aprobarea vânzării din cadrul societății a activului situat în București, sector 2, la un preț minim de 300 euro/mp +T.V.A., forma cadru a contractului de vânzare - cumpărare, fiind mandatat consiliul de administrație pentru desemnarea cumpărătorului și negocierea prețului contractului, care urma să fie mai mare sau egal cu prețul minim aprobat, precizându-se persoana care va semna în fața notarului contractul de vânzare - cumpărare, (pct. 2) aprobarea vânzării din cadrul societății a activului situat în București, sector 2, forma cadru a contractului de vânzare - cumpărare, fiind de asemenea mandatat consiliul de administrație pentru desemnarea cumpărătorului și negocierea prețului contractului și stabilită persoana care urma să semneze contractul, (pct. 3) aprobarea cumpărării de active la un preț de maximum 500.000 euro, forma cadru a contractului de vânzare - cumpărare, fiind mandatat consiliul de administrație să negocieze prețul contractului, care urma să fie mai mic sau egal cu prețul maxim aprobat.

A fost precizată persoana aleasă pentru o sumă în fața notarului public contractul de vânzare - cumpărare și să reprezinte societatea în fața autorităților pentru îndeplinirea mandatului (pct. 4) a fost desemnată persoana care urma să reprezinte acționarii societății cu drept de semnătură în fața notarului, sau avocatului și la O.R.C. de pe lângă Tribunalul București pentru înscrierea mențiunilor. Reclamanta a criticat nelegalitatea hotărârii adoptate sub aspectul încălcării dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 31/1990 convocatorul fiind redactat într-o manieră echivocă. Instanța de fond a respins această motivare întrucât convocatorul are un caracter explicit. Acționarii au fost chemați să-și exprime votul cu privire la aprobarea vânzării/cumpărării de active în condițiile ce urmau a fi stabilite de aceștia în adunarea generală extraordinară.

Așadar, în cadrul adunării urmau a fi dezbătute și aprobate detaliile legate de operațiunile juridice menționate. O astfel de expunere a ordinii de zi este legală, legea impunând ca în convocare să fie explicită, în sensul de a nu fi inserate enunțări vagi, ambigue, însă nu cere relatarea unor informații detaliate asupra aspectelor ce urmează a fi dezbătute. Convocatorul a fost publicat în Monitorul Oficial al României și ziarul B. la data de 3 martie 2006, la adunare au participat la a doua convocare, din 30 martie 2006, au fost prezenți acționarii reprezentând 50,79% din capitalul social (la prima convocare din 29 martie 2006, nefiind întrunit cvorumul legal), măsurile fiind luate cu majoritate de voturi, fiind întocmită o notă justificativă privind vânzarea și cumpărarea de active.

În aceste condiții nu se poate susține că dreptul la informare al acționarilor a fost încălcat, aceștia având posibilitatea, o dată publicat convocatorul, să ia cunoștință de problemele supuse dezbaterii, să participe și să-și exprime voința față de punctele înscrise pe ordinea de zi. Totodată, raportat la respectarea prevederilor statutare (art. 15) cu privire la adoptarea deciziei, Tribunalul a concluzionat că nu a fost viviat consimțământul acționarilor prezenți. Reclamanta și-a întemeiat cea de-a doua critică pe dispozițiile art. 241 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, precizând că au fost încălcate aceste prevederi legale imperative, referitoare la obligativitatea aprobării prealabile a actelor de dobândire/vânzare de active cu o valoare mai mare de 20% din totalul activelor imobilizate mai puțin creanțele.

Instanța de fond a reținut că legea impune aprobarea prealabilă a actelor menționate de adunarea generală extraordinară. Or, tocmai în acest scop a fost convocată adunarea, pentru a se forma voința socială în vederea respectării normelor legale. În cauză nu poate interveni sancțiunea nulității față de argumentul invocat de reclamantă în sensul că actele de înstrăinare nu există, întrucât acționarii au fost convocați în vederea exprimării acordului cu privire la vânzarea - cumpărarea de active și condițiile de încheiere a acestor operațiuni juridice. Prin hotărârile adunării generale s-au stabilit activele ce urmau a fi vândute, prețul de vânzare, forma cadru a contractului de vânzare - cumpărare, fiind mandatat consiliul de administrație pentru desemnarea cumpărătorului și negocierea prețului, modalitate care este legală și respectă dispozițiile art. 241 din Legea nr. 297/2004.

Totodată instanța de fond a arătat că întrucât clauzele contractelor ce urmau a fi perfectate implicau negocierea cu contractantul, adunarea generală a stabilit elementele esențiale pentru formarea valabilă a actelor juridice de natură să exprime voința socială. Inexistența unui raport de evaluare și faptul că pragul minim aprobat ar fi sub prețul pieței nu constituie motive de nulitate a hotărârii întrucât legea nu impune obligativitatea evaluării activelor scoase la vânzare. În ceea ce privește susținerea reclamantei că activele ce urmau a fi valorificate sunt revendicate în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost respinsă de instanța de fond întrucât în cauză nu s-a făcut această dovadă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta criticând hotărârea, motivat de faptul că instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității primind un set de acte după ce cauza a rămas în pronunțare la 15 septembrie 2006. Pe fond reclamanta prin motivele de apel a reiterat motivele din acțiunea de fond arătând în esență că instanța de fond a greșit când a reținut că în cadrul A.G.E.A. SC D.M.P. SA din 30 martie 2006, nu a fost încălcat dreptul la informare al acționarilor. Apreciază că elementele fundamentale ale formării voinței acționarilor lipsesc când se face referire la identificarea activelor (suprafața și prețul/mp). Acționarii au fost informați numai în cadrul ședinței A.G.A.

despre prețul propus pentru vânzare, preț stabilit în mod arbitrar care nu are ca fundament nicio argumentație economică, prețul de piață al terenurilor din aceeași zonă fiind de 3-4 ori mai mare decât cel aprobat în A.G.A. În ceea ce privește achiziționarea activelor se consideră de către apelantă că actul pe care acționarii l-au aprobat este inform și nu conține elementele fundamentale pentru constituirea acordului de voință: părțile, obiectul, prețul, delegându-se în mod nelegal, achiziționarea de active în valoare de 560.000 euro, fără niciun element de identificare al acestora. În final apelanta a arătat că instanța de fond a greșit când a reținut că hotărârea atacată respectă dispozițiile art. 241 din Legea nr. 297/2004 referitor la obligativitatea aprobării prealabile a actelor de dobândire/vânzare de active cu valoare mai mare decât 20% din valoarea activelor imobilizate minus creanțele societății.

În acest sens s-a mai arătat că acționarii trebuiau să aprobe actele de înstrăinare, cumpărare ale activelor respective. Actele propuse spre aprobare nu conțin elementele fundamentale ale unui contract: prețul determinat sau determinabil (acționarii trebuiau să fie informați cu privire la valoarea reală a activelor, rezultată dintr-o evaluare independentă), părțile contractului, iar pentru activele ce urmează a fi cumpărate chiar obiectul contractului. Curtea de Apel București prin Decizia nr. 138 din 9 martie 2007 a respins apelul ca nefondat, motivând că, în cauză nu s-a încălcat principiul contradictorialității atâta timp cât înscrisurile depuse la dosar, după rămânerea în pronunțare nu aveau nici o relevanță față de soluționarea dosarului.

Instanța de fond nu a avut în vedere aceste înscrisuri, în motivarea soluției nefăcându-se referire la niciunul dintre înscrisurile în cauză. De altfel, deși s-a depus la dosar, după rămânerea în pronunțare, în raport de evaluare, instanța a constatat, că inexistența unui raport de evaluare nu constituie motiv de nulitate a hotărârii, legea neimpunând obligativitatea evaluării activelor scoase la vânzare. Față de aceste considerente, rezultă că instanța de fond, în pronunțarea soluției, nu a ținut cont decât de probele administrate cu respectarea principiului contradictorialității. În ceea ce privește celelalte înscrisuri în cauză (certificate fiscale), de asemenea, s-a precizat că instanța nu le-a avut în vedere la soluționarea cauzei, motiv pentru care acest motiv de apel a fost respins ca nefondat, în cauză, nefiind îndeplinite condițiile art. 297 C. proc.

civ. pentru desființarea sentinței atacate. În ceea ce privește al doilea motiv de apel, Curtea instanța de control judiciar l-a înlăturat motivat că: Instanța de fond a reținut, în mod corect, că nu au fost încălcate dispozițiile art. 117 din Legea nr. 31/1990 atâta timp cât problemele supuse dezbaterii, astfel cum au fost menționate în convocator, au un caracter explicit, clar și neechivoc. Termenul de „explicit” precizat în acest articol din lege, nu obliga la relatarea unor informații detaliate asupra aspectelor ce urmează a fi dezbătute. Oricum, după publicarea în Monitorul Oficial și în ziarul B. a convocatorului, la dispoziția acționarilor a fost pus un set de înscrisuri din care aceștia se puteau informa cu privire la detaliile privind vânzarea/cumpărarea de active.

Acest set de înscrisuri cuprindea inclusiv o notă justificativă privind vânzarea și vânzarea de active și a fost comunicat, la cerere, inclusiv apelantei - reclamante, așa cum aceasta a recunoscut în interogatoriul aflat la dosar. În aceste condiții, nu se poate susține că dreptul la informare al acționarilor a fost încălcat, aceștia având posibilitatea, odată publicat convocatorul, să ia cunoștință de problemele supuse dezbaterii și să-și exprime voința în cunoștință de cauză față de punctele înscrise pe ordinea de zi. Cu privire la al treilea motiv invocat de apelantă, și acesta a fost respins întrucât nu au fost încălcate dispozițiile art. 241 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, referitoare la obligativitate aprobării prealabile a actelor de dobândire/vânzare de active.

Textul de lege menționat de apelantă impune aprobarea prealabilă a actelor menționate de A.G.E.A. Tocmai în acest scop a fost convocată A.G.E.A., pentru ca acționarii să-și exprime voința prin vot, în vederea respectării acestui articol din lege. Prin hotărârea A.G.E.A. s-au stabilit activele ce urmau a fi vândute, prețul de vânzare, forma cadru a contractului de vânzare - cumpărare, fiind mandatat Consiliul de Administrație pentru desemnarea cumpărătorului și negocierea prețului. În același sens A.G.E.A. a aprobat prețul maxim de cumpărare al activelor, forma cadru a contractului, mandatând Consiliul de Administrație să negocieze prețul în limita stabilită de acționari. Împotriva soluției instanței de apel, reclamanta a declarat recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind încălcate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Astfel se reiau motivele de apel cu aceleași argumente susținând că s-a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 297 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, privind obligativitatea aprobării prealabile a actelor de dobândire/vânzare de active cu valoare mai mare decât 20% din valoarea activelor imobilizate minus creanțele societăților. De asemenea se susține că au fost încălcate și aplicate greșit și dispozițiile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 care impune menționarea explicită a tuturor problemelor ce vor face obiectul dezbaterilor adunării. Recursul este nefondat. Potrivit art. 117 din Legea nr. 31/1990 stabilește imperativ modul în care se face convocarea adunării generale începând cu persoanele ce pot face convocare, termenul de întrunire, modul de publicare și convocare funcție de felul acțiunilor în raport și de actele constitutive, cât și situația privind propunerile de modificare a actelor constitutive.

În speță recurenta susține că au fost încălcate dispozițiile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 convocatorul fiind redactat într-o manieră ocultă și echivocă fiind omise furnizarea unor detalii cu privire la activele ce urmau a fi valorificate, prețul și valoarea expertizată. Din economia textului de lege rezultă că se impune ca în convocare să fie o menționare explicită în sensul de a nu fi inserate enunțări ambigue, însă nu cere relatarea unor informații detaliate asupra aspectelor ce urmează a fi dezbătute. În speță convocarea s-a făcut cu respectarea întocmai a legii, urmând a fi înlăturate criticile privind încălcarea dreptului la informare al acționarilor, aceștia având posibilitatea, o dată publicat convocatorul să ia cunoștință de problemele supuse dezbaterii.

Recurenta și-a întemeiat cea de-a doua critică pe dispozițiile art. 241 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital considerând că au fost încălcate prevederile referitoare la obligativitatea aprobării prealabile a actelor de dobândire/vânzare de active cu o valoare mai mare de 20% din totalul creanțelor, mai puțin creanțele. Din economia textului precitat rezultă că legea impune aprobarea prealabilă a actelor menționate de A.G.E.A. Or, așa cum au reținut și instanțele anterioare, tocmai în acest scop a fost convocată adunarea, pentru a se forma voința socială în vederea respectării normelor legale. În acest context nu poate interveni sancțiunea nulității față de aspectul ridicat de recurentă în sensul că actele de înstrăinare nu există, acționarii fiind convocați în vederea exprimării acordului cu privire la vânzarea - cumpărarea de active și condițiile de încheiere a acestor operațiuni juridice.

Raportat la considerentele de drept expuse Înalta Curte apreciază nefondate criticile formulate astfel că văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta B.I.L. Nicosia, Cipru, împotriva Deciziei nr. 138 din 9 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2008.