ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 515/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2120/C din 17 octombrie 2007 a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC H. SA București prin sucursala Olt Superior cu sediul social în Râmnicu Vâlcea județul Vâlcea, în contradictoriu cu pârâții SC C.A. SA (fostă SC A.A.A. SA) cu sediul social în Sibiu județul Sibiu, SC D & B I.S.C. SRL Iași cu sediul social în Iași județul Iași și G.I. domiciliat în Iași județul Iași, în sensul că a obligat în solidar pe cei trei pârâți la plata către reclamantă a sumei de 17.303 lei din care 14.765 lei reprezintă contravaloare reparație auto în valoare actualizată și 2.538,45 lei reprezintă cheltuieli înmormântare în valoare actualizată.

Au mai fost obligați pârâții SC D & B I.S.C. SRL Iași și G.I., în solidar, la plata către reclamantă a următoarelor sume: 64.185,89 lei reprezentând diferența contravaloare reparație auto și 61.952,30 lei ce se va actualiza începând cu august 2002-31 octombrie 2007 ce reprezintă folosul tras. Au mai fost respinse celelalte capete de cerere și obligați cei trei pârâți, în solidar, la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 17.503,36 lei. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în principal că potrivit reglementărilor cuprinse în art. 41 din Legea nr. 136/1995, în asigurarea de răspundere civilă, asiguratorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratorul răspunde în fața legii față de terțele persoane păgubite și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.

S-a avut în vedere că limita despăgubirilor datorate de asigurator terțului vătămat prin accident survenit în cursul anului 2002, este de la 100 lei până la maximum 40.000 lei, indiferent de numărul persoanelor păgubite, în caz de avariere ori de distrugere de bunuri, pentru pagube materiale directe și indirecte de peste 100 lei, la care se adaugă despăgubiri de până la 10.000 lei pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 50.000 lei indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial, potrivit dispozițiilor art. 10 din Ordinul nr. 8 din 22 noiembrie 2001 pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule.

Răspunderea pârâtului G. este una civilă delictuală pentru faptă proprie întemeiată pe dispozițiile art. 998, art. 999 C. civ., iar a pârâtei SC D & B I.S.C. SRL este o răspundere civilă delictuală, a comitentului pentru fapta prepusului, întemeiată pe dispozițiile art. 1000 alin. (3) C. civ. Solidaritatea obligației de despăgubire este atrasă de dispozițiile art. 1003 C. civ. Obligarea pârâtului SC C.A. SA în solidar cu ceilalți doi pârâți la plata despăgubirilor va fi limitată la maximum prevăzut de lege, respectiv dispozițiile art. 10 din ordinul nr. 8/2001. În ceea ce privește contravaloarea reparației autospecialei în cuantum de 82.201 lei (conform deviz depus la dosar), s-a apreciat pe de o parte că din această sumă s-a achitat de către asigurator 35.816,3 lei, iar pe de altă parte faptul că asiguratorul răspunde numai până la limita sumei de 40.000 lei.

Cei doi pârâți, G.I. și SC D & B I.S.C. SRL au fost obligați în solidar la diferența dintre valoarea reparației de 78.950,89 lei conform obiectivului nr.1 din raportul de expertiză și suma la care au fost obligați în solidar toți cei trei pârâți, respectiv 14.765,40 lei. Aceasta diferență este de 64.185,89 lei ea cuprinzând și reactualizarea. În ceea ce privește folosul tras s-a reținut faptul că acesta a fost solicitat pentru perioada august 2002-august 2003, perioadă în care autoutilitara avariată în accident a fost supusă reparării. Reclamanta a depus un centralizator al veniturilor ce s-ar fi realizat ca urmare a folosinței autovehiculului, pentru perioada august 2002-august 2003 suma solicitată fiind de 61.952,3 lei.

Pârâta SC C.A. SA nu va fi obligată în solidar cu pârâții întrucât maximul despăgubirilor materiale pe care ea le poate acoperi este de 40.000 lei, ori în această limită a fost obligată pentru primul capăt de cerere. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, prin decizia nr. 28/A din 14 martie 2008 a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta SC H. SA București prin sucursala Olt Superior și pârâta SC C.A. SA împotriva sentinței civile nr. 2120/C din 17 octombrie 2007 a Tribunalului Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, fiind preluate în esență toate argumentele instanței de fond. Împotriva deciziei nr. 28/A din 14 martie 2008 au promovat recurs reclamanta SC H. SA București prin sucursala Olt Superior și pârâta SC C.A.

SA, care au criticat aceiași hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, după cum urmează. Recurenta-reclamantă SC H. SA prin sucursala Olt Superior în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul schimbării în parte a sentinței instanței de fond astfel încât intimata pârâtă SC C.A. SA să fie obligată în solidar cu ceilalți intimați pârâți și la diferența de 263.406,56 lei până la suma de 325.358,39 lei reprezentând lipsa de folosință a autovehiculului avariat cu ocazia accidentului din 5 august 2002. Cum intimata SC C.A. SA nu a înțeles să achite suma de bani când s-a întâmplat accidentul, ea trebuie obligată în solidar cu pârâții G.I.

și SC D & B.I.C. SRL Iași pe lângă diferența de până la 50.000.000 lei și la lipsa de folosință a autovehiculului avariat, în sumă de 325.358,68 lei potrivit raportului de expertiză tehnică contabilă aflat la dosar. Recurenta-pârâtă SC C.A. SA a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei atacate, având în vedere că greșit a fost obligată în solidar cu pârâții SC D & B I.S.C. SRL Iași și G.I. la plata sumei de 17.303 lei reprezentând contravaloare reparație auto și cheltuieli de înmormântare și a sumei de 17.503,36 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei SC H. SA București. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse deciziei atacate, constată că sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondate ambele recursuri, pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că, atât în faza procesuală a fondului cât și a apelului, instanțele judecătorești au stabilit o corectă situație de fapt și de drept, cu respectarea în egală măsură a tuturor drepturilor procesuale ale părților, care a condus la o reală apreciere a întinderii obligațiilor care decurg din prezentul litigiu de natură comercială. Relevanță în acest sens a avut-o raportul de expertiză contabilă urmat de răspunsul la obiecțiunile formulate de pârâta SC C.A. SA Sibiu.

Amplu documentat și bine argumentat expertul contabil desemnat de instanță a expus cu rigurozitate, pe baza examinării devizelor și actelor prezentate, calculul valorii autoturismului la data producerii accidentului în conformitate cu prevederile art. 27, art. 28 și art. 29 și anexelor la Ordinul nr. 8 din 22 noiembrie 2001 pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule. A fost efectuată o variantă de calcul pentru Obiectivul 1 din Raportul de expertiză inițial, respectiv constatarea valorii totale a reparației în funcție de rata inflației ce trebuia făcută la autovehiculul implicat în accident, având în vedere contravaloarea pieselor înlocuite, materialele necesare, transport auto avariat și contravaloarea manoperei.

Valoarea astfel determinată, a fost de 14.765 lei, la care s-a dispus obligarea în solidar a celor pârâți. Chiar dacă între cei trei pârâți nu există un raport de solidaritate vizând obligația de a o despăgubi pe reclamantă cu suma expusă anterior, în realitate nu o pune într-o situație mai puțin favorabilă pe recurenta SC C.A. SA, deoarece reclamanta are posibilitatea de a se îndrepta, atunci când va executa creanța, împotriva oricăruia dintre debitorii săi urmăriți. De remarcat că pârâții SC D & B.I.C. SRL și G.I., deși manifestau interes în soluționarea acestor aspecte juridice, nu au atacat hotărârile date în fond și apel. Este adevărat că la data de 9 martie 2007 reclamanta a depus la dosar o cerere prin care a menționat că solicită majorarea pretențiilor la valoarea de 406.848,20 lei, așa cum se regăsesc aceste valori în raportul de expertiză.

Cererea reclamantei nu îndeplinește exigențele modificării unei acțiuni, prin aceea că nu a explicat natura și categoriile de despăgubiri, perioada aferentă corespunzătoare și cu atât mai mult temeiul juridic, împrejurare care a făcut să nu fie nici pusă în discuția părților, în realitate reprezentând o majorare a câtimii obiectului cererii, potrivit art. 132 pct. 2 alin. (2) C. proc. civ. Pentru aceste rațiuni urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SC H. SA, sucursala Olt Superior Râmnicu Vâlcea și pârâta SC C.A. SA Sibiu împotriva deciziei nr. 28/A din 14 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SC H. SA, sucursala Olt Superior Rm. Vâlcea și pârâta SC C.A. SA Sibiu, împotriva deciziei nr. 28/A/2008 din 14 martie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 19 februarie 2009.