ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 515/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Sibiu, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2120/C din 17

octombrie 2007 a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta

SC H. SA București prin sucursala Olt Superior cu sediul social în Râmnicu Vâlcea

județul Vâlcea, în contradictoriu cu pârâții SC C.A. SA (fostă SC A.A.A. SA) cu

sediul social în Sibiu județul Sibiu, SC D & B I.S.C. SRL Iași cu sediul

social în Iași județul Iași și G.I. domiciliat în Iași județul Iași, în sensul

că a obligat în solidar pe cei trei pârâți la plata către reclamantă a sumei de

17.303 lei din care 14.765 lei reprezintă contravaloare reparație auto în

valoare actualizată și 2.538,45 lei reprezintă cheltuieli înmormântare în

valoare actualizată.

Au mai fost obligați pârâții SC D

& B I.S.C. SRL Iași și G.I., în solidar, la plata către reclamantă a

următoarelor sume: 64.185,89 lei reprezentând diferența contravaloare reparație

auto și 61.952,30 lei ce se va actualiza începând cu august 2002-31 octombrie

2007 ce reprezintă folosul tras.

Au mai fost respinse celelalte

capete de cerere și obligați cei trei pârâți, în solidar, la plata către

reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 17.503,36 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în principal că potrivit reglementărilor cuprinse în art. 41

din Legea nr. 136/1995, în asigurarea de răspundere civilă, asiguratorul se

obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratorul

răspunde în fața legii față de terțele persoane păgubite și pentru cheltuielile

făcute de asigurat în procesul civil.

S-a avut în vedere că limita

despăgubirilor datorate de asigurator terțului vătămat prin accident survenit

în cursul anului 2002, este de la 100 lei până la maximum 40.000 lei,

indiferent de numărul persoanelor păgubite, în caz de avariere ori de

distrugere de bunuri, pentru pagube materiale directe și indirecte de peste 100

lei, la care se adaugă despăgubiri de până la 10.000 lei pentru fiecare

persoană, dar nu mai mult de 50.000 lei indiferent de numărul persoanelor

accidentate, în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru

prejudicii fără caracter patrimonial, potrivit dispozițiilor art. 10 din

Ordinul nr. 8 din 22 noiembrie 2001 pentru punerea în aplicare a Normelor

privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere

civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule.

Răspunderea pârâtului G. este una

civilă delictuală pentru faptă proprie întemeiată pe dispozițiile art. 998,

art. 999 C. civ., iar a pârâtei SC D & B I.S.C. SRL este o răspundere

civilă delictuală, a comitentului pentru fapta prepusului, întemeiată pe

dispozițiile art. 1000 alin. (3) C. civ. Solidaritatea obligației de

despăgubire este atrasă de dispozițiile art. 1003 C. civ.

Obligarea pârâtului SC C.A. SA în

solidar cu ceilalți doi pârâți la plata despăgubirilor va fi limitată la

maximum prevăzut de lege, respectiv dispozițiile art. 10 din ordinul nr. 8/2001.

În ceea ce privește contravaloarea

reparației autospecialei în cuantum de 82.201 lei (conform deviz depus la

dosar), s-a apreciat pe de o parte că din această sumă s-a achitat de către

asigurator 35.816,3 lei, iar pe de altă parte faptul că asiguratorul răspunde

numai până la limita sumei de 40.000 lei.

Cei doi pârâți, G.I. și SC D & B

I.S.C. SRL au fost obligați în solidar la diferența dintre valoarea reparației

de 78.950,89 lei conform obiectivului nr.1 din raportul de expertiză și suma la

care au fost obligați în solidar toți cei trei pârâți, respectiv 14.765,40 lei.

Aceasta diferență este de 64.185,89

lei ea cuprinzând și reactualizarea.

În ceea ce privește folosul tras s-a

reținut faptul că acesta a fost solicitat pentru perioada august 2002-august

2003, perioadă în care autoutilitara avariată în accident a fost supusă reparării.

Reclamanta a depus un centralizator al veniturilor ce s-ar fi realizat ca

urmare a folosinței autovehiculului, pentru perioada august 2002-august 2003

suma solicitată fiind de 61.952,3 lei.

Pârâta SC C.A. SA nu va fi obligată

în solidar cu pârâții întrucât maximul despăgubirilor materiale pe care ea le

poate acoperi este de 40.000 lei, ori în această limită a fost obligată pentru

primul capăt de cerere.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială,

prin decizia nr. 28/A din 14 martie 2008 a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta SC H. SA București prin sucursala Olt Superior și pârâta

SC C.A. SA împotriva sentinței civile nr. 2120/C din 17 octombrie 2007 a Tribunalului Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, fiind preluate în esență

toate argumentele instanței de fond.

Împotriva deciziei nr. 28/A din 14

martie 2008 au promovat recurs reclamanta SC H. SA București prin sucursala Olt

Superior și pârâta SC C.A. SA, care au criticat aceiași hotărâre judecătorească

pentru nelegalitate, după cum urmează.

Recurenta-reclamantă SC H. SA prin sucursala

Olt Superior în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a solicitat admiterea

recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul schimbării în

parte a sentinței instanței de fond astfel încât intimata pârâtă SC C.A. SA să

fie obligată în solidar cu ceilalți intimați pârâți și la diferența de

263.406,56 lei până la suma de 325.358,39 lei reprezentând lipsa de folosință a

autovehiculului avariat cu ocazia accidentului din 5 august 2002. Cum intimata

SC C.A. SA nu a înțeles să achite suma de bani când s-a întâmplat accidentul,

ea trebuie obligată în solidar cu pârâții G.I. și SC D & B.I.C. SRL Iași pe

lângă diferența de până la 50.000.000 lei și la lipsa de folosință a

autovehiculului avariat, în sumă de 325.358,68 lei potrivit raportului de

expertiză tehnică contabilă aflat la dosar.

Recurenta-pârâtă SC C.A. SA a

solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei atacate, având în vedere

că greșit a fost obligată în solidar cu pârâții SC D & B I.S.C. SRL Iași și

G.I. la plata sumei de 17.303 lei reprezentând contravaloare reparație auto și

cheltuieli de înmormântare și a sumei de 17.503,36 lei cheltuieli de judecată

în favoarea reclamantei SC H. SA București.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse deciziei

atacate, constată că sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondate ambele

recursuri, pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că, atât în faza

procesuală a fondului cât și a apelului, instanțele judecătorești au stabilit o

corectă situație de fapt și de drept, cu respectarea în egală măsură a tuturor

drepturilor procesuale ale părților, care a condus la o reală apreciere a

întinderii obligațiilor care decurg din prezentul litigiu de natură comercială.

Relevanță în acest sens a avut-o

raportul de expertiză contabilă urmat de răspunsul la obiecțiunile formulate de

pârâta SC C.A. SA Sibiu.

Amplu documentat și bine argumentat

expertul contabil desemnat de instanță a expus cu rigurozitate, pe baza

examinării devizelor și actelor prezentate, calculul valorii autoturismului la

data producerii accidentului în conformitate cu prevederile art. 27, art. 28 și

art. 29 și anexelor la Ordinul nr. 8 din 22 noiembrie 2001 pentru punerea în

aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor

obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente

de autovehicule. A fost efectuată o variantă de calcul pentru Obiectivul 1 din

Raportul de expertiză inițial, respectiv constatarea valorii totale a

reparației în funcție de rata inflației ce trebuia făcută la autovehiculul

implicat în accident, având în vedere contravaloarea pieselor înlocuite,

materialele necesare, transport auto avariat și contravaloarea manoperei.

Valoarea astfel determinată, a fost de 14.765 lei, la care s-a dispus obligarea

în solidar a celor pârâți.

Chiar dacă între cei trei pârâți nu

există un raport de solidaritate vizând obligația de a o despăgubi pe

reclamantă cu suma expusă anterior, în realitate nu o pune într-o situație mai

puțin favorabilă pe recurenta SC C.A. SA, deoarece reclamanta are posibilitatea

de a se îndrepta, atunci când va executa creanța, împotriva oricăruia dintre

debitorii săi urmăriți. De remarcat că pârâții SC D & B.I.C. SRL și G.I.,

deși manifestau interes în soluționarea acestor aspecte juridice, nu au atacat

hotărârile date în fond și apel.

Este adevărat că la data de 9 martie

2007 reclamanta a depus la dosar o cerere prin care a menționat că solicită

majorarea pretențiilor la valoarea de 406.848,20 lei, așa cum se regăsesc

aceste valori în raportul de expertiză. Cererea reclamantei nu îndeplinește

exigențele modificării unei acțiuni, prin aceea că nu a explicat natura și

categoriile de despăgubiri, perioada aferentă corespunzătoare și cu atât mai

mult temeiul juridic, împrejurare care a făcut să nu fie nici pusă în discuția

părților, în realitate reprezentând o majorare a câtimii obiectului cererii,

potrivit art. 132 pct. 2 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste rațiuni urmează a

respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SC H. SA, sucursala

Olt Superior Râmnicu Vâlcea și pârâta SC C.A. SA Sibiu împotriva deciziei nr. 28/A

din 14 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială,

nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate recursurile

declarate de reclamanta SC H. SA, sucursala Olt Superior Rm. Vâlcea și pârâta

SC C.A. SA Sibiu, împotriva deciziei nr. 28/A/2008 din 14 martie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 19

februarie 2009.