ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 440/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 223 din 25 noiembrie 2008, Curtea de Apel Craiova,

secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca

nefondată,

plângerea formulată

de petiționarul M.

C. împotriva ordonanței din 10 iulie 2008 dispusă în

dosarul

nr. 1353/11/2/2008 a Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova,

petiționarul M.C. a solicitat cercetarea numiților C.A., G.C. și N.V.,

judecători la Tribunalul Gorj pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

246, 247, 263 și 264 C. pen., a numiților D.C., judecător la Judecătoria Tg. Cărbunești

și E.M., executor judecătoresc în cadrul C.E.J. Craiova pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 25 raportat la art. 246 C. pen. și a numitului D.R.,

grefier șef la Judecătoria Tg. Carbunești pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 257 C. pen.

În esență, petiționarul își exprimă nemulțumirea cu privire la faptul

că numiții A.C., C.G. și V.N., în

calitate

de judecători la Tribunalul Gorj, procedând la judecarea recursului declarat

împotriva sentinței civile nr. 4115 din 13 decembrie 2007 a Judecătoriei Tg. Cărbunești,

în mod abuziv l-au respins și nu au sesizat organele de urmărire penală pentru

cercetarea numitului D.C., primar al comunei Săulești pentru infracțiunile de

fals intelectual, favorizându-l pe acesta.

De asemenea, solicitând recuzarea completului de judecată din dosarul

în care se judeca contestația în anulare și care era format din aceiași

judecători V.N., A.C. și C.G., cererea i-a fost respinsă.

Petiționarul a mai arătat că atât recursul, cât și contestația în

anulare au fost respinse datorită intervenției făcute de către D.C., judecător

la Judecătoria Tg. Carbunești și E.M., executor judecătoresc în cadrul C.E.J. Craiova,

întrucât cei doi sunt în relații de prietenie sau rudenie prin alianță cu

primarul D.C.

Prin ordonanța nr. 484/P/2008 din 16 iunie 2008 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus în baza dispozițiilor art. 228 raportat

la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față

de C.A., G.C. și N.V., judecători la Tribunalul Gorj pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 246, 247, 263 și 264 C. pen., precum și față

de D.C., judecător la Judecătoria Tg. Carbunești și E.M., executor judecătoresc

în cadrul C.E.J. Craiova pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25

raportat la art. 246 C. pen.

Prin aceeași ordonanță, în temeiul art. 38, 45 raportat la art. 42 C.

pen., s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în

favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, în vederea efectuării de

cercetări față de D.R., grefier șef la Judecătoria TG. Carbunești, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen.

Împotriva acestei ordonanțe, petiționarul a formulat plângere la

procurorul general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova,

plângere care a fost respinsă prin rezoluția nr. 1353/11/2/2008

din 10 iulie

2008.

În temeiul art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., petiționarul a

formulat, în termen legal, plângere împotriva ordonanței nr. 484/P/2008 din 16

iunie 2008, plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin sentința penală nr.

223 din 25 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, cu motivarea că magistrații nu pot fi trași la răspundere

penală pentru soluțiile pe care le dispun, acestea putând fi reformate ca

urmare a exercitării căilor legale de atac, de care petiționarul a și uzat,

constatându-se că soluția instanței a fost legală și temeinică, iar motivele

invocate au fost neîntemeiate.

Împotriva sentinței de respingere a

plângerii împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi

penale, petiționarul M.C. a declarat recurs, solicitând, potrivit motivelor de

recurs depuse în scris la dosar, admiterea recursului, casarea sentinței penale

atacate și trimiterea cauzei la procuror pentru continuarea cercetărilor.

Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen., Curtea constată că recursul declarat de petiționar nu este fondat.

Din analiza actelor premergătoare efectuate nu a rezultat că intimații

C.A., G.C. și N.V. ar fi săvârșit acte cărora să le fie conferită semnificația

juridică a infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, de omisiunea a sesizării

organelor judiciare și de favorizarea infractorului, iar intimații D.C. și E.M.

ar fi săvârșit acte cărora să le fie conferită semnificația juridică a

infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că

petiționarul a revendicat o suprafață de teren pe raza comunei Săulești,

județul Gorj și suspectându-l pe primarul D.C. că, în mod nelegal, acesta nu

i-a acordat dreptul de proprietate asupra terenului, a formulat plângere la

organele de urmărire penală și apoi a acționat în instanța de judecată pe cale

civilă, iar în toate cazurile soluțiile fiindu-i nefavorabile, a formulat plângeri

împotriva magistraților judecători, susținând că deși probele făceau dovada

legalității și temeiniciei acțiunii, atât acțiunea introductivă, cât și

recursul declarat, i-au fost respinse și nici nu au sesizat organele de

urmărire penală, cu toate că a arătat că unele documente depuse de D.C. sunt

false.

Același complet de judecată a judecat și contestația în anulare, iar

prin decizia nr. 1339 din 6 mai 2008 a respins-o cu motivarea că, contestatorul

a invocat probleme de fond ce nu puteau fi repuse în discuție în calea

extraordinară de atac ; toate acestea în condițiile în care la 29 aprilie 2008

petiționarul formulase cerere de recuzare împotriva completului de judecată, cu

motivarea că aceeași magistrați soluționaseră recursul, însă cererea i-a fost respinsă

ca nefondată.

În mod corect s-a reținut că magistrații judecători nu pot fi cercetați

cu privire la soluțiile adoptate și la modul de apreciere a probelor din dosar,

constatându-se de asemenea că aceștia nu și-au îndeplinit în mod abuziv

îndatoririle de serviciu.

Soluțiile pronunțate de magistrații judecători puteau fi supuse

controlului prin intermediul căilor de atac, Curtea constatând că petiționarul

a atacat hotărârile judecătorești prin căile de atac ordinare și extraordinare.

Mai mult decât instanța penală sesizată în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., nu se poate substitui instanțelor de control judiciar și în

consecință nu se poate pronunța asupra temeiniciei și legalității hotărârii

pronunțate de o instanță civilă.

În mod legal contestația în anulare a fost soluționată de același

complet care soluționase recursul, fiind respinsă cererea de recuzare formulată

de petiționar, în cauză nefiind incidente prevederile art. 24 și art. 27 C.

proc. civ., privind incompatibilitatea judecătorilor, întrucât obiectul celor

două cauze, deși este același, judecata se afla în cadrul contestației în

anulare ce reprezintă o cale extraordinară de atac.

Mai mult decât atât, ulterior, petiționarul a formulat o nouă

contestație în anulare care, în mod legal și temeinic a fost respinsă, cu

motivarea că în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art. 317 alin. (2) C.

proc. civ.

Deoarece din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că

judecătorul D.C. și executorul judecătoresc E.M. ar fi intervenit pe lângă

magistrați pentru a adopta soluții favorabile lui D.C., iar petiționarul M.C. a

declarat că nu are probe în susținerea afirmațiilor sale referitoare la aceasta

intervenție, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

aceștia.

În consecință, soluția primei instanțe de respingere a plângerii

petiționarului împotriva ordonanței nr. 494/P/2008 din 16 iunie 2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova este legală și temeinică.

Curtea, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.,

urmează a respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul M.C. împotriva sentinței primei instanțe.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi

obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.C. împotriva

sentinței penale nr. 223 din 25 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la plata

sumei de 200 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 februarie 2009.