ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3515/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta

SC L.C. SRL Oradea a solicitat anularea deciziei care a stat la baza „Scrisorii

de respingere în urma verificării criteriilor de eligibilitate" emisă de

pârâtul M.C.T.I. prin O.I.P.S.I., ca fiind netemeinică și nelegală și, pe cale

de consecință, să se constate că îndeplinește condițiile de eligibilitate așa

cum sunt prevăzute în „Ghidul solicitantului" întocmit de M.C.T.I. cu

obligarea pârâtului M.C.T.I. prin O.I.P.S.I. la continuarea procesului de

selecție pentru proiectul „Europa, și tu meriți imunitate! Precum și noi,

romanii, merităm Internet!

”

Reclamanta a arătat că a

întocmit un proiect intitulat „Europa, și tu meriți imunitate! Precum și noi,

romanii, merităm Internet!" pe care l-a depus la M.C.T.I. Pe baza acestui

proiect urma să beneficieze de un ajutor financiar din partea Guvernului

României în vederea accesului la internet broadband și la serviciile conexe,

laptopuri, calculatoare, etc. la sediul secundar din Oradea, unde nu există

conexiune de internet. Toate aceste bunuri și servicii urmau să fie

subvenționate de către Statul Român în urma proiectelor depuse de participanții

la program și dacă erau îndeplinite anumite condiții, care se regăsesc în

așa-numitul „Ghid al solicitantului".

Una dintre condițiile care

trebuie îndeplinite este prevăzută în „Declarația de eligibilitate pentru I.M.M.-uri",

semnată și stampilată de administratorul reclamantei și care trebuie să prevadă

că solicitantul nu a beneficiat de conexiune de internet broadband la

standardele menționate în anexa cu cerințele tehnice în ultimele 12 luni.

Reclamanta a mai susținut că

declarația potrivit căreia deține cinci calculatoare conectate la internet

broadband a fost dată din eroare, cele cinci calculatoare fiind conectate la

internet care nu este broadband.

Prin întâmpinare, M.C.T.I. a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 40/CA/2009

din 4 martie 2009 Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de

reclamanta SC L.C. SRL Oradea.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta nu a îndeplinit

condiția de eligibilitate potrivit căreia solicitantul să nu fi beneficiat de

conexiune la internet broadband în ultimele 12 luni, condiție prevăzută în

Ghidul solicitantului la capitolul 6 pct. 6.1 „Condiții comune pentru

solicitanți".

În ceea ce privește

disponibilitatea serviciului de internet, reclamanta nu a făcut dovada în acest

sens pe parcursul evaluării proiectului, prin înscrisuri care să provină de la

furnizorul său de internet din care să rezulte că disponibilitatea serviciului

de internet este sub 99% lunar, cum prevăd dispozițiile art. 8 lit. a) din

Ordinul 632/2008.

De asemenea, instanța de

fond a mai reținut că nici susținerea reclamantei potrivit căreia nu cunoștea

semnificația termenului de conexiune broadband nu poate constitui motiv pentru

anularea scrisorii de respingere nr. 2157 din 07 octombrie 2008, reclamanta

invocându-și propria culpă.

Împotriva

acestei hotărâri reclamanta SC L.C. SRL Oradea a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

se arată că aceste fonduri structurale sunt fonduri europene ceea ce rezultă și

din Ghidul Solicitantului cap. 15 Informare și publicitate, unde se specifică

mențiunea care trebuie să o facă beneficiarul unei astfel de finanțări în

anunțul publicitar care se face obligatoriu la începerea proiectului: „Proiect

finanțat de M.C.T.I. prin F.E.D.R."

Recurenta

susține că atunci când a completat inițial declarația în care spunea că are șase

calculatoare legate la internet de broadband a operat cu cea de-a doua

definiție, cea din Anexă și prin urmare s-a aflat în eroare. Este ca și cum,

cineva, adunând cu un calculator care funcționează prost, obține un rezultat

greșit. Nici când a corectat mențiunile la cererea M.C.T.I.-ului nu a înțeles

ce nu era bine pentru că a operat tot cu

cea de-a doua definiție. Cu toate acestea deja arătase

M.C.T.I.-ului faptul că, în ultimul an exista o perioadă de timp unde nu se

putea vorbi de o disponibilitate de 99% a serviciului, așa cum cere legislația

și că, prin urmare, internetul folosit de aceasta nu este de broadband. Abia

când a văzut că proiectul a foste respins și a operat de această dată cu prima

definiție a internetului de broadband, cea din legislație, a înțeles că

într-adevăr, s-a aflat în eroare și prima dată și a doua oară când a indicat

numărul de calculatoare legate la internetul de broadband și, ca atare, a

trimis contestația înregistrată cu nr. 1688 din 13 octombrie 2008.

Recurenta mai arată că nu a beneficiat de internet de broadband

niciodată și ca atare nici un calculator nu putea fi legat la internet

broadband, că declarația de eligibilitate este bună și trebuie păstrată,

respectiv că Organismul Intermediar a greșit atunci când. neluând în

considerare argumentele suplimentare (contracte, măsurătorile transmise de cei

de la RCS & RDS, etc.) n-a vrut să-și mai schimbe Decizia.

Examinând cauza în raport cu

actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

La

capitolul 6 din Ghidul solicitantului pentru operațiunea l „Sprijinirea

accesului la internet și la serviciile conexe" - Domeniul major de

intervenție 1 „Susținerea utilizării tehnologiei informației și comunicațiilor"din

cadrul Anexei prioritare III „Tehnologia Informației și Comunicațiilor pentru

sectoarele privat și public" accesibil celor interesați pe site-ul M.C.T.I.,

secțiunea Ghidurile solicitantului, sunt prevăzute „Condiții de eligibilitate

pentru obținerea finanțării", iar la secțiunea „ Condiții comune pentru

solicitanți (ONG-uri sau IMM-uri), este menționat expres că pentru a fi

eligibil un solicitant, acesta trebuie să declare că nu a beneficiat de

conexiune de internet broadband la standardele menționate în Anexă cu cerințele

Tehnice în ultimele 12 luni, în fiecare caz în parte, pentru a se stabili dacă

este îndeplinită sau nu această condiție. Din interpretarea acestor prevederi

rezultă că, solicitantul trebuia să dea o declarație în acest sens, astfel cum

aceasta este prevăzută în Anexa 4a a Ghidului, arătând că nu a beneficiat de

internet broadband la nici unul dintre sediile sau punctele de lucru ale

societății.

Din

actele și lucrările dosarului rezultă că recurenta a menționat că există un număr

de cinci calculatoare conectate la broadband, deși declarația de eligibilitate

privind inexistența unei conexiuni broadband în ultimele 12 luni, la

standardele menționate în Ghidul Solicitantului era semnată și ștampilată.

Recurentei i s-a solicitat să precizeze dacă societatea beneficiază în

prezent de conectarea la internet broadband, dar nu la standardele menționate

în anexa 6. Urmare a acestei solicitări, recurenta și-a menținut declarația

potrivit căreia deține calculatoare conectate la broadband, reducând însă

numărul declarat inițial la două și precizând că actuala conexiune nu

funcționează la parametrii descriși în Ordinul privind aprobarea schemei de

ajutor de minimis pentru IMM-uri în vederea accesului la broadband și la

serviciile conexe.

Deci, condiția prevăzută în Ghid este ca reclamanta să nu fi beneficiat

de internet broadband în ultimele 12 luni înainte de data depunerii aplicației,

neavând importanță durata conexiunii.

Înalta

Curte constată că recurenta nu a făcut dovada respectării condiției de

eligibilitate, prezentate în ghidul solicitantului, respectiv să nu fi deținut

conexiune broadband, la standardele indicate în anexa nr. 6, în ultimele 12

luni.

Este

adevărat că, recurenta a depus la dosar contractul de furnizare internet din

care rezultă că disponibilitatea serviciului este de 98%, însă abia la momentul

înregistrării contestației, și nu pe parcursul evaluării aplicației, iar acest

lucru nu dovedește îndeplinirea și respectarea condiției de eligibilitate

prevăzută de ghidul solicitantului.

Așa

fiind, Înalta Curte apreciază că, instanța de fond în mod corect a reținut că reclamanta

nu a făcut dovada disponibilității serviciului de internet.

De asemenea, se constată că instanța de fond în mod corect a respins și

susținerea recurentei potrivit căreia nu cunoștea semnificația termenului de

conexiune broadband, apreciind nu poate constitui un motiv pentru anularea

scrisorii de respingere nr. 2157 din 07 octombrie 2008, recurenta nefăcând

altceva decât să invoce propria culpă.

Pentru considerentele expuse,

Înalta Curte apreciază că susținerile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi

primite, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC L.C. SRL Oradea, împotriva sentinței civile nr. 40/CA/2009 din 4 martie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 iunie 2009.