ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2401/2009

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 41/ D din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen., s-a respins cererea de revizuire a sentinței penale nr. 465 din 11 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Bacău. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Deținutul S.O.I., aflat în Penitenciarul Bacău în executarea pedepsei de 11 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor, a solicitat revizuirea dosarului penal în care s-a pronunțat sentința penală nr. 465/ D din 11 noiembrie 2004 a Tribunalului Bacău, în dosarul nr. 4559/2004, întrucât T.I. a fost omorât de către mama sa F.L. fostă M., care ar fi asfixiat victima, așezându-i perna pe față pentru a nu mai putea respira, fapta fiind săvârșită în prezența sorei sale C.I.

Printr-un memoriu depus la dosar în sprijinul cererii de revizuire, deținutul S.O.I. a mai arătat că la data faptei mama și sora sa deși cunoșteau că prezenta tulburări de comportament, în loc să-l fi calmat pentru a se liniști, l-au instigat să lovească în continuare victima. Pe calea revizuirii, condamnatul S.O.I. a solicitat și tragerea la răspundere penală a medicului legist B.M., care ar fi întocmit un raport de necropsie fals, cu scopul de a-l exonera de pedeapsă pe adevăratul autor al infracțiunii de omor, care a fost mama sa. Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, prin referatul nr. 427/III/ 6 din 30 decembrie 2008 a solicitat respingerea, ca nefondată, a cererii de revizuire formulată.

Astfel, procurorul a arătat prin referatul de mai sus că prin revizuirea solicitată se urmărește a demonstra netemeinicia hotărârii de condamnare, însă eroarea în stabilirea situației de fapt trebuie să rezulte din împrejurări necunoscute instanțelor care au soluționat cauza. Ori, nici una din probele propuse de către revizuient nu constituie probe noi, care să nu fi fost cunoscute de instanță. În ceea ce privește raportul medico-legal de necropsie, acesta s-a întocmit în cursul urmăririi penale și a fost cunoscut de instanță. Cu privire la martorii propuși, se constată că M.I., S.E., T.V. au fost audiați în timpul cercetării judecătorești. Cum motivele invocate în dovedirea nevinovăției sale nu sunt noi, necunoscute instanței, s-a solicitat respingerea, ca nefondată, a cererii de revizuire.

Examinând cererea pe marginea actelor și lucrărilor din dosarul cauzei se constată că, prin sentința penală nr. 465/ D din 11 decembrie 2004 a Tribunalului Bacău, definitivă la 5 mai 2005 prin respingerea recursului de către instanța supremă, S.O.I. a fost condamnat, la 11 ani și 6 luni închisoare, pentru omor, constând în aceea că, la data de 28 martie 2002, pe fondul consumului de alcool și al unor neînțelegeri l-a lovit pe T.I. cu o bâtă în zona capului și a toracelui, leziuni care au condus la decesul acestuia, la data de 29 martie 2002. În cursul cercetării judecătorești S.O.I.

a recunoscut doar că a pus piedică victimei, care a căzut în beci, însă apărarea fiindu-i înlăturate, nu a fost schimbată încadrarea juridică în lovituri cauzatoare de moarte, constatându-se că aplicarea cu intensitate a loviturilor, în mod repetat, în regiuni vitale ale corpului (zona capului, ruptură de splină, luxație coloana vertebrală), instrumentul folosit (bâtă), urmate de acțiune a de a împiedica victima, determinând căderea acesteia au impus concluzia că sus-numitul a prevăzut rezultatul acțiunilor sale și chiar dacă nu l-a urmărit a acceptat moartea victimei, ca rezultat posibil. S.O.I. a fost arestat preventiv la doi ani de la comiterea faptei, dar acest lucru nu constituie un argument în sprijinul nevinovăției sale.

Vinovăția condamnatului nu a fost stabilită doar pe baza declarațiilor sorei sale C.I., ci și a altor martori: M.A., R.l., T.M., B.D., S.E., B.N. și U.M. Este adevărat că în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești S.O.I. și-a susținut nevinovăția, însă nu a putut fi pierdută din vedere declarația sus-numitului imediat după comiterea faptei când a recunoscut față de martori că a lovit grav victima încât credea că aceasta o să moara. În cauză, niciun martor nu a fost condamnat pentru mărturie mincinoasă. Necropsia victimei a fost întocmită într-adevăr de către medicul legist B.M., însă raportul medico-legal a fost avizat favorabil de către I.ML. lași, cu precizarea că topografia leziunilor corporale externe pe mai multe planuri (la cap, frontal și occipital, pe ambele membre superioare și pe hemitoracele stâng) se puteau produce atât prin lovire cât și prin cădere, nefiind exclus nici un traumatism mixt, de lovire urmată de cădere.

De asemenea, se precizează că moartea victimei s-a datorat contuziei cerebrale, agravată de leziunile pleurotoracice și splenice. Având în vedere cele de mai sus, raportul de cauzalitate nu poate fi modificat pe calea revizuirii în sensul celor arătate de către condamnat, fără absolut nici o probă științifică. Deținutul S.O.I. nu este la prima cerere de revizuire a hotărârii de condamnare. Prima oară, cererea de revizuire i-a fost respinsă prin sentința penală nr. 173/ D din 4 aprilie 2006 a Tribunalului Bacău. Având în vedere cele de mai sus, instanța a constatat că în cazul deținutului S.O.I. nu s-a strecurat nici o eroare judiciară în cuprinsul hotărârii de condamnare, cererea de revizuire fiind respinsă ca nefondată.

Împotriva sentinței a declarat apel în termen legal revizuientul fără nicio motivare în cererea scrisa. Oral, revizuientul a susținut că există probe noi, martori și înscrisuri în baza cărora poate dovedi că nu este autorul infracțiunii pentru care a fost condamnat. Prin decizia penală nr. 61 din 28 aprilie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a fost respins, ca nefondat, apelul condamnatului. Curtea a constatat că revizuirea este calea de atac extraordinară care provoacă o amplificare în desfășurarea procesului penal, dincolo de limita sa obișnuită, punând în discuție autoritatea unei hotărâri penale definitive. Tocmai de aceea, legiuitorul a limitat folosirea acestei căi de atac la anumite cazuri, expres prevăzute și în care presupunerea că s-a comis o eroare judiciară prezintă serioase aparențe de temeinicie.

În cererea ce face obiectul prezentei cauze datată de condamnat 02 august 2008, acesta a arătat că la comiterea faptei au fost prezente mai multe persoane, care, profitând de faptul că el era bolnav psihic, l-au instigat să lovească victima. Într-o cerere ulterioară, datată 29 august 2008, condamnatul a susținut că mama sa este autoare a infracțiunii de omor, ea fiind cea care a asfixiat victima punându-l o pernă pe față. Deși condamnatul nu a indicat temeiul de drept al cererii, față de motivele efectiv invocate, rezultă că aceasta se întemeiază pe dispozițiile arte 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. În sensul acestor dispoziții prin fapte sau împrejurări noi se înțelege orice întâmplare, orice situație, stare, entitate materială care prin ele însele sau coroborate cu alte probe sunt de natură a stabili erori judiciare și a duce la altă soluție și pe care instanța nu Ie-a cunoscut.

Susținerea condamnatului nu are însă semnificația unei fapte sau împrejurări noi, raportul medico-legal întocmit în cursul urmăririi penale stabilind o altă cauză a decesului decât cea indicată în cererea de revizuire, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică. În măsura în care condamnatul deține informații că raportul medico - legal este fals sau că martorii audiați în cauză au făcut afirmații mincinoase, remediul procesual nu-l constituie cererea de revizuire, ci formularea unei plângeri penale. Numai existența unei hotărâri de condamnare pentru infracțiune a de fals sau infracțiune a de mărturie mincinoasă poate constitui un alt caz de revizuire. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul condamnat, reiterând motivele care au stat la baza formulării cererii de revizuire.

Examinând hotărârea atacată, Curtea constată că motivele de recurs formulate în scris de către revizuient și susținute oral cu ocazia dezbaterilor nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de casare expres și limitativ prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., sens în care va respinge ca nefondat recursul conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizientul condamnat S.O.l. împotriva deciziei penale nr. 61 din 28 aprilie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2009.