ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2635/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2635/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
La data de 3 ianuarie 2008 Curtea de Apel Alba Iulia,
secția de contencios administrativ și fiscal, a fost sesizată de Tribunalul
Sibiu prin Încheierea din 18 decembrie 2007 cu soluționarea excepției de
nelegalitate a art. 4 lit. c) și anexei 2 din Ordinul inspectorului general nr.
42541 din 4 iulie 2007, excepție invocată de reclamanta C.F.E. în dosarul nr. 3627/85/2007,
având ca obiect anulare act administrativ.
În motivarea încheierii
pronunțată la data de 18 decembrie 2007 în dosarul nr. 3627/85/2007, Tribunalul
Sibiu a reținut că de legalitatea actului depinde soluționarea cauzei în fond,
iar actul a cărui nelegalitate se solicită este emis de o autoritate centrală.
Prin excepția de
nelegalitate invocată, reclamanta a arătat că ordinul în cauză îi vatămă
dreptul la egalitate de șanse între bărbați și femei, precum și dreptul la
egalitate de șanse în funcție de vârstă, deoarece obligă candidații să
concureze pe bareme fizice unice stabilite, fără a fi luate în considerare
vârsta și sexul. Prevederile legale încălcate de Ordinul atacat sunt
Constituția României și Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de
tratament între femei și bărbați.
Un alt motiv de nelegalitate
este încălcarea O.M.A.I. nr. 154/2004 prin care se reglementează activitățile
de educație fizică și sport în minister și în situația încadrării din sursă
externă.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția
de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 46/F/CA din 19 martie
2008 a respins excepția de nelegalitate a Ordinului inspectoratului general
pentru situații de urgență nr. 42541 din 4 iulie 2007 invocată de reclamanta C.F.E.,
a luat act de renunțarea reclamatei la judecată împotriva pârâtei Asociația
Femeilor din România și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a
pârâților Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Inspectoratul
General pentru Situații de Urgență al județului Sibiu, excepții invocate de
acești pârâți.
Pentru a pronunța această
soluție instanța a reținut că în ceea ce privește excepția lipsei calității
procesuale pasive invocată de pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Egalității
de Șanse și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al județului
Sibiu, aceasta va fi respinsă astfel că toate părțile citate la judecata cauzei
în fond vor fi citate și la soluționarea excepției ridicate în temeiul art. 4
din Legea nr. 554/2004, deși pârâții nu sunt emitenți ai actului atacat.
Pe fondul cauzei s-a reținut
că ordinul atacat de reclamantă nu are prevederi contrare legii, nu adaugă la
lege și nici nu conține dispoziții discriminatorii.
Ceea ce solicită însă
reclamanta, respectiv o diferențiere în funcție de sex și de vârstă, ar
reprezenta, reține instanța, o discriminare și o situație care într-adevăr ar
contraveni principiului egalității de șanse între femei și bărbați.
În ceea ce privește
încălcarea O.M.A.I. nr. 154/2004 s-a reținut că legalitatea unui act
administrativ se apreciază în raport de dispozițiile legii în baza cărora a
fost emis și nicidecum în raport cu dispozițiile unui alt act administrativ.
Împotriva acestei sentințe
considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta C.F.E.
Recurenta a susținut că:
- în mod greșit instanța de
fond a tratat principiul egalității de șanse între femei și bărbați ca fiind o
egalitate absolută și de identitate deplină între femei și bărbați, deoarece
acest principiu (al egalității de șanse) este prevăzut de lege tocmai pentru a
compensa diferența de forță fizică dintre femeie și bărbat, dintre cel vârstnic
și cel tânăr și de a crea șanse egale în fața concursului;
- nelegalitatea prevederilor
ordinului dedus judecății constă în faptul că se încalcă dreptul constituțional
și comunitar al egalității de șanse în ocuparea funcțiilor publice și nu se
acordă șanse egale la ocuparea funcțiilor pe criterii de vârstă;
- organizatorii concursului
au aplicat două sisteme de verificare a aptitudinilor fizice, una pentru sursa
externă cu bareme abuzive și alta pentru sursa internă, bareme stabilite pe
vârste și sex cu timpi mai mari și mai lejeri;
- prin ordinul a cărui
nelegalitate se cere, pârâții-intimați au stabilit abuziv probe de concurs care
nu sunt prevăzute în actul normativ de linie superior, respectiv O.M.A.I. nr. 154/2004.
Examinând cauza în raport cu
toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu apărările formulate și
probele administrate precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii,
inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul
este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.
Referitor la excepția lipsei
calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Muncii, Familiei și
Egalității de Șanse și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al
județului Sibiu, în mod corect instanța de fond a dispus respingerea acesteia
pe considerentul că aceștia au fost citați în cauză de către Curtea de Apel în
calitate de pârâți în dosarul Tribunalului Sibiu nr. 3627/85/ 2007, dosar în
care se discută fondul cauzei, iar nu în calitate de emitenți ai actului
atacat, întrucât este evident că nu ei au emis ordinul atacat.
Ministerul Muncii, Familiei
și Egalității de Șanse și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al
județului Sibiu au calitatea de pârâți doar față de dispozițiile art. 4 din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 potrivit cărora instanța de
contencios administrativ se pronunță cu citarea părților și a emitentului
actului.
Pe fondul cauzei, urmează a
se constata că reclamanta solicită constatarea nelegalității și anularea art. 4
lit. c) și anexa nr. 2 din Ordinul inspectorului general nr. 42541 din 4 iulie 2007,
ordin care i-ar fi încălcat dreptul constituțional la egalitatea de șanse între
femei și bărbați pentru ocuparea unei funcții de subofițer la Inspectoratul
pentru Situații de Urgență al județului Sibiu prin faptul că, potrivit acestui
ordin, au fost stabilite bareme unice pentru femei și bărbați la proba de
evaluare a performanței fizice.
Verificarea legalității unui
act administrativ presupune cenzurarea actului respectiv prin raportare la
dispozițiile legii.
Reclamanta invocă faptul că
Ordinul este nelegal prin raportare la dispozițiile Constituției și la Legea nr.
202/2002 privind egalitatea de șanse între bărbați și femei. Analizând însă
ordinul contestat, se observă că acesta nu are prevederi contrare legii, nu adaugă
la lege și nu conține nicio dispoziție discriminatorie.
Nici susținerea reclamantei
în sensul că ordinul atacat ar încălca dispoziții ale dreptului comunitar, nu
este întemeiată întrucât ordinul nu face nicio diferențiere între bărbați și
femei în funcție de sex și vârstă de vreme ce munca desfășurată de aceștia este
identică și salariul la fel.
Așa cum corect a reținut
instanța de fond, tocmai ceea ce solicită reclamanta, respectiv o diferențiere
în funcție de sex și vârstă ar reprezenta o discriminare ce ar contraveni
principiului egalității de șanse între femei și bărbați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de C.F.E. împotriva sentinței civile nr. 46/F/CA din 19 martie 2008 a Curții de
Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 iunie 2008.