ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1534/2009

Prin sentința penală nr. 659 din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, a fost condamnat, printre alții, inculpatul H.V. la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) din același Cod. În temeiul art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a și lit. b) C. pen. Prin aceeași sentință a mai fost condamnat și inculpatul minor M.C.M., la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare în temeiul aceluiași text de lege. Sub aspectul laturii civile, în baza art. 998, art. 1003 și art. 1000 alin. (2) C. civ., cei doi inculpați au fost obligați în solidar cu părțile responsabile civilmente, C.M.

și B.P., la plata sumei de 5000 lei către partea civilă C.D.E., cu titlu de daune morale. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt : La data de 9 ianuarie 2007 inculpații, aflați sub influența băuturilor alcoolice și incitați de filmele porno vizionate, au hotărât să caute o persoană de sex feminin cu care să întrețină raporturi sexuale. În apropierea școlii din comuna Pâncești, județul Bacău, inculpații au observat-o pe partea vătămată C.D.E., în vârstă de 10 ani, pe care o știau din vedere și care se îndrepta spre casă după terminarea orelor de școală. Cei doi inculpați i-au propus minorei să-i însoțească, propunere respinsă de partea vătămată.

În acest context, inculpații au imobilizat-o, și au dus-o pe minoră, fără voia ei, în locuința coinculpatului M.C.M. De față la imobilizarea victimei s-a aflat și martorul C.P.G., în vârstă de 11 ani, care a încercat să-și salveze sora, dar nu a reușit datorită vârstei fragede și a faptului că a fost amenințat cu bătaia. La locuința lui M.C.M., într-una din camere, inculpații au dezbrăcat victima, i-au acoperit gura să nu țipe și au încercat pe rând să întrețină cu aceasta raporturi sexuale normale. Nereușind, inculpații au întreținut cu victima raporturi sexuale orale. După consumarea activității infracționale inculpații i-au permis victimei să plece, amenințând-o să nu relateze cele întâmplate.

Minora a intrat în stare de șoc, nu a putut spune mamei sale ce i s-a întâmplat, dar cu ajutorul martorei T.F. s-a reușit să se afle că inculpații au obligat-o prin forță să întrețină raport sexual oral. S-a mai reținut că, în încercarea de a avea relații sexuale normale cu victima, inculpatul H.V. a zgâriat-o în zona genitală cu unghiile, leziune constatată prin raportul medico-legal întocmit în cauză. Situația de fapt expusă a fost stabilită prin sesizarea și declarațiile părții vătămate, raportul de constatare medico legal, procesul verbal de cercetare a locului faptei și planșele foto, declarațiile martorilor C.A., F.V., L.I., T.F., C.P.G., L.L., F.G., F.S., P.I. și G.C., procesul verbal de reconstituire, probe coroborate cu declarațiile inculpaților care au recunoscut în faza de urmărire penală fapta săvârșită, declarații date în prezența unor martori asistenți.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 38 din 10 martie 2009, a respins apelul formulat de H.V., care a criticat sentința atacată pentru netemeinicie. Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs în temeiul art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei aplicate. Recursul nu este fondat. În speță instanțele au stabilit o corectă situație de fapt, în concordanță cu probele administrate și au încadrat corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă în textul de lege menționat. Referitor la individualizarea pedepsei, aspect sub care hotărârea pronunțată este criticată de inculpat, se reține că au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Potrivit acestui text, la stabilirea și aplicarea pedepsei, se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Aceste criterii de individualizare au fost aplicate în cauză, instanța de fond ținând seama atât de pericolul social concret al faptei comise, de consecințele acestei infracțiuni, precum și de datele ce caracterizează persoana făptuitorului. Într-adevăr, comiterea unei infracțiuni atât de grave, în condițiile și împrejurările descrise, evidențiază un pericol social ridicat, mai ales prin prisma consecințelor majore în ceea ce o privește pe victimă, o fetiță de numai 10 ani, pericol care impunea cu necesitate aplicarea unei pedepse privative de libertate.

Referitor la persoana inculpatului se reține că provine dintr-o familie numeroasă, cu rezultate mediocre la învățătură, având înclinații spre un comportament libertin. Cu privire la infracțiunea reținută în sarcina inculpatului rezultă din probele administrate că acesta a avut o poziție oscilantă, recunoscând în faza de urmărire penală infracțiunea comisă, iar în faza de cercetare judecătorească a negat-o. Aceste elemente de circumstanțiere ale faptei și făptuitorului au fost analizate de instanța de fond și verificate de instanța de apel, pedeapsa aplicată, în cuantumul stabilit și în modalitatea aleasă, fiind bine dozată, de natură să asigure realizarea scopului coercitiv educativ al pedepsei.

Ca atare, recursul declarat nu este fondat și urmează a fi respins în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) din același Cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.V. împotriva deciziei penale nr. 38 din 10 martie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentul inculpat H.V. în solidar cu intimata parte responsabilă civilmente C.M. la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2009.