ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1534/2009

Prin sentința penală nr. 659 din 18 decembrie

2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, a fost condamnat, printre alții,

inculpatul H.V. la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3)

C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) din același

Cod.

În temeiul art. 71 C. pen. s-a aplicat

inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a 2-a și lit. b) C. pen.

Prin aceeași sentință a mai fost

condamnat și inculpatul minor M.C.M., la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare

în temeiul aceluiași text de lege.

Sub aspectul laturii civile, în baza art.

998, art. 1003 și art. 1000 alin. (2) C. civ., cei doi inculpați au fost

obligați în solidar cu părțile responsabile civilmente, C.M. și B.P., la plata

sumei de 5000 lei către partea civilă C.D.E., cu titlu de daune morale.

Pentru a pronunța această sentință

instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt :

La data de 9 ianuarie 2007 inculpații,

aflați sub influența băuturilor alcoolice și incitați de filmele porno

vizionate, au hotărât să caute o persoană de sex feminin cu care să întrețină

raporturi sexuale.

În apropierea școlii din comuna Pâncești,

județul Bacău, inculpații au observat-o pe partea vătămată C.D.E., în vârstă de

10 ani, pe care o știau din vedere și care se îndrepta spre casă după

terminarea orelor de școală. Cei doi inculpați i-au propus minorei să-i

însoțească, propunere respinsă de partea vătămată.

În acest context, inculpații au imobilizat-o,

și au dus-o pe minoră, fără voia ei, în locuința coinculpatului M.C.M.

De față la imobilizarea victimei s-a

aflat și martorul C.P.G., în vârstă de 11 ani, care a încercat să-și salveze

sora, dar nu a reușit datorită vârstei fragede și a faptului că a fost

amenințat cu bătaia.

La locuința lui M.C.M., într-una din

camere, inculpații au dezbrăcat victima, i-au acoperit gura să nu țipe și au

încercat pe rând să întrețină cu aceasta raporturi sexuale normale. Nereușind,

inculpații au întreținut cu victima raporturi sexuale orale.

După consumarea activității infracționale

inculpații i-au permis victimei să plece, amenințând-o să nu relateze cele

întâmplate.

Minora a intrat în stare de șoc, nu

a putut spune mamei sale ce i s-a întâmplat, dar cu ajutorul martorei T.F. s-a

reușit să se afle că inculpații au obligat-o prin forță să întrețină raport

sexual oral.

S-a mai reținut că, în încercarea de

a avea relații sexuale normale cu victima, inculpatul H.V. a zgâriat-o în zona

genitală cu unghiile, leziune constatată prin raportul medico-legal întocmit în

cauză.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită prin sesizarea și declarațiile părții vătămate, raportul de

constatare medico legal, procesul verbal de cercetare a locului faptei și

planșele foto, declarațiile martorilor C.A., F.V., L.I., T.F., C.P.G., L.L., F.G.,

F.S., P.I. și G.C., procesul verbal de reconstituire, probe coroborate cu

declarațiile inculpaților care au recunoscut în faza de urmărire penală fapta

săvârșită, declarații date în prezența unor martori asistenți.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia

penală nr. 38 din 10 martie 2009, a respins apelul formulat de H.V., care a

criticat sentința atacată pentru netemeinicie.

Împotriva acestei decizii inculpatul

a declarat recurs în temeiul art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

solicitând reducerea pedepsei aplicate.

Recursul nu este fondat.

În speță instanțele au stabilit o

corectă situație de fapt, în concordanță cu probele administrate și au încadrat

corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă în textul de lege menționat.

Referitor la individualizarea

pedepsei, aspect sub care hotărârea pronunțată este criticată de inculpat, se

reține că au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Potrivit acestui text, la stabilirea

și aplicarea pedepsei, se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului

penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de persoana

infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

Aceste criterii de individualizare

au fost aplicate în cauză, instanța de fond ținând seama atât de pericolul

social concret al faptei comise, de consecințele acestei infracțiuni, precum și

de datele ce caracterizează persoana făptuitorului.

Într-adevăr, comiterea unei

infracțiuni atât de grave, în condițiile și împrejurările descrise, evidențiază

un pericol social ridicat, mai ales prin prisma consecințelor majore în ceea ce

o privește pe victimă, o fetiță de numai 10 ani, pericol care impunea cu

necesitate aplicarea unei pedepse privative de libertate.

Referitor la persoana inculpatului

se reține că provine dintr-o familie numeroasă, cu rezultate mediocre la

învățătură, având înclinații spre un comportament libertin.

Cu privire la infracțiunea reținută

în sarcina inculpatului rezultă din probele administrate că acesta a avut o

poziție oscilantă, recunoscând în faza de urmărire penală infracțiunea comisă,

iar în faza de cercetare judecătorească a negat-o.

Aceste elemente de circumstanțiere

ale faptei și făptuitorului au fost analizate de instanța de fond și verificate

de instanța de apel, pedeapsa aplicată, în cuantumul stabilit și în modalitatea

aleasă, fiind bine dozată, de natură să asigure realizarea scopului coercitiv

educativ al pedepsei.

Ca atare, recursul declarat nu este

fondat și urmează a fi respins în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) din același

Cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul H.V. împotriva deciziei penale nr. 38 din 10 martie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă

recurentul inculpat H.V. în solidar cu intimata parte responsabilă civilmente C.M.

la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2009.