ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.01.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2148/2009

HOTĂRÂRE
19.01.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2148/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, prin sentința penală nr.

7/ P din 19 ianuarie 2009, a condamnat pe inculpatul

R.A., la 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o

persoană, care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g

o

/oo alcool

pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002

republicată.

În baza art. 81 C. pen., a

suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de

2 ani și 6 luni.

A făcut aplicarea

dispozițiilor art. 83 C. pen.

Pentru a hotărî astfel, a

reținut că, în seara zilei de 22 iulie 2007, în jurul orei 21,00, inculpatul a

condus, autovehiculul Dacia, în municipiul Constanța în zona Satului de Vacanță

și fiind testat cu aparatul etilotest s-a constatat că valoarea alcoolului în

aerul expirat la ora 22.20 era de 0,77 m/l.

Condus la spital, s-au

recoltat probe biologice rezultând la prima probă recoltată o alcoolemie de

1,70 gr

o

/oo iar la cea de a doua de 1,50 gr

o

/oo alcool

în sânge.

Inculpatul, audiat de

organul de urmărire, a declarat că în seara zilei de 22 iulie 2007 a consumat

cu un prieten ½ l votcă Stalinskaia după care s-a urcat la volanul

autoturismului și l-a condus, fiind oprit la sensul giratoriu din dreptul

Barului O. – Sat de vacanță. Testat cu alcooltestul s-a constatat că a consumat

alcool după care a fost condus la spital pentru recoltarea probelor biologice.

Nu a semnat procesul verbal de recoltare considerând că nu este obligatoriu,

câtă vreme nu s-a opus recoltării de sânge.

În fața instanței a susținut

că are dubiu cu privire la valoarea alcoolemiei, deoarece locul de recoltare a

sângelui a fost dezinfectat cu alcool.

Împotriva sentinței a

declarat recurs inculpatul care a criticat-o ca netemeinică și nelegală,

susținând, în esență, că hotărârea se bazează pe probe insuficiente și

incomplete. Deși a cerut de la primul termen admiterea expertizei medico-legale

care să stabilească în concret gradul de alcoolemie avut la ora când a fost

oprit în trafic și audierea de martori, instanța a prorogat discutarea după

audierea martorilor în acuzare iar apoi a respins cererea fără o motivare

plauzibilă.

La termenul de astăzi, prin

apărător a depus în copie, ordinul nr. 1472/ C din 15 mai 2009 al Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești prin care începând cu data de 10

decembrie 2008, data rămânerii definitive a altei hotărâri judecătorești de

condamnare, inculpatului R.A., executor judecătoresc în circumscripția

Judecătoriei Constanța îi încetează calitatea de executor judecătoresc.

Potrivit art. 25 C. proc.

pen., judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția

celor date prin lege în competență altor instanțe.

În speță, dată fiind

calitatea de executor judecătoresc, avută de inculpat, la data de 22 iulie

2008, urmărirea penală a fost efectuată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Constanța care ținând seama de dispozițiile art. 28

1

lit. b) C.

proc. pen., a sesizat Curtea de Apel Constanța.

Din actele depuse rezultă că

începând cu data de 10 decembrie 2008, inculpatului i-a încetat calitatea de

executor.

Având în vedere că judecarea

cauzei de către Curtea de Apel Constanța a avut loc după această dată,

dezbaterile fiind consemnate în încheierea de ședință din 15 ianuarie 2009 iar

soluția pronunțată la 19 ianuarie 2009, se constată că prima instanță nu mai

era competentă să judece cauza competența revenind Judecătoriei Constanța,

conform dispozițiilor art. 40 C. proc. pen.

Așa fiind, Înalta Curte nu

va mai analiza celelalte motive de recurs, excepția invocată constituind cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., nu

au fost respectate dispozițiile privind competența după calitatea persoanei.

Recursul urmează a fi admis

în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. c), teza ultimă, hotărârea casată

cu trimiterea cauzei la Judecătoria Constanța, instanță competentă să judece

infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 95/2002 republicată.

Admite recursul declarat de

inculpatul R.A. împotriva sentinței penale nr. 7/ P din 19 ianuarie 2009 a

Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de

familie.

Casează sentința penală

atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, la Judecătoria Constanța.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 iunie 2009.

Sursă