ÎCCJ, Secția a II-a civilă

Asupra plângerii penale de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La data de 13 martie 2009

s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

plângerea formulată de petiționarul H.G. împotriva rezoluției nr. 39 din 18

februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de urmărire penală și criminalistică, prin care i s-a respins plângerea făcută

împotriva mai multor lucrători de poliție sub coordonarea unui procuror.

La dosarul cauzei a fost

atașat dosarul nr. 39/P/2008 care conține rezoluția din 18 februarie 2009 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Astfel, prin rezoluția din

18 februarie 2009, dată în dosarul nr. 39/P/2008 a Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus neînceperea urmăririi penale

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 246, 249,

192, 195 și 268 C. pen., față de B.C., procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. – B.T. Vaslui,

scms. C.D. – S.C.C.O. Vaslui, insp. pr. R.B. – S.C.C.O. Vaslui, insp. pr. M.F. –

S.C.C.O. Vaslui.

S-a reținut că, prin încheierea

nr. 17 din 20 septembrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 3090/89/2007 al

Tribunalului Vaslui, secția penală, a fost admisă propunerea D.I.I.C.O.T. – B.T.

Vaslui și s-a autorizat efectuarea percheziției la imobilul situat în Vaslui,

care constituie sediul firmei SC I.M.R. SRL Vaslui.

Tribunalul Vaslui a emis

autorizația de percheziție din 20 septembrie 2007 valabilă 5 zile, începând cu

21 septembrie 2007, ora 6,00 până la 25 septembrie 2007, ora 6,00.

În data de 21 septembrie

2007 a fost efectuată percheziția domiciliară autorizată de instanță, între

orele 9,15 – 12,00 ridicându-se documente, 5 unități centrale de calculator și

un calculator portabil.

H.G. consideră că la

efectuarea percheziției au fost încălcate dispozițiile art. 105 C. proc. pen.,

deoarece lucrătorii de poliție nu s-au limitat la ridicarea obiectelor și

înscrisurilor ce au legătură cu fapta săvârșită, ci au ridicat „toate actele

societății și toate calculatoarele”.

Petentul susține că în mod

nejustificat s-a pătruns și s-au ridicat obiecte și înscrisuri și din sediul SC

M.T. SRL ce funcționa la aceeași adresă într-o încăpere distinctă, deși acest

aspect a fost adus la cunoștința organelor de poliție de consilierul juridic.

Petentul apreciază că

„extinderea urmăririi penale s-a operat fără respectarea art. 238 C. proc. pen.,

are ca scop doar justificarea extinderii percheziției ilegale” și că

percheziția informatică s-a efectuat fără mandat.

Din actele premergătoare

efectuate în cauză s-a constatat că nu au fost încălcate dispozițiile legale

privind efectuarea percheziției domiciliare, organele judiciare procedând

conform art. 109 alin. (4). A fost acordată și autorizație pentru percheziția

informatică conform art. 56 Titlul II cap. IV din Legea nr. 161/2003

emițându-se autorizația de percheziție nr. 45 din 2 octombrie 2007, așa încât

nu se poate reține violarea secretului corespondenței, întrucât identificarea

informațiilor aflate în memoriile sistemelor informatice s-a realizat cu

autorizarea instanței de judecată.

În ceea ce privește

extinderea cercetării penale pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală

prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005 prin ordonanța procurorului din 28

octombrie 2007, s-a reținut că petiționarul are posibilitatea să formuleze plângere

potrivit art. 275 și urm. C. proc. pen., atunci când consideră că s-a adus o

vătămare a intereselor sale legitime.

S-a considerat de către

procuror că nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența infracțiunii

prevăzută și pedepsită de art. 268 C. pen.

Pentru aceste considerente a

dispus neînceperea urmăririi penale față de persoana împotriva cărora

petiționarul a formulat plângere.

Împotriva acestei rezoluții

petiționarul H.G. a formulat plângere adresată Înaltei Curți de Casație și

Justiție, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Din examinarea lucrărilor și

actelor dosarului, rezultă că petiționarul nu a respectat reglementările stricte

prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen., formulând plângere la instanța

de judecată fără a fi exercitat, în prealabil, calea de atac a plângerii la

procurorul ierarhic superior, prevăzută de textul art. 278 alin. (1) și (3) C.

proc. pen.

Potrivit textului art. 278 alin.

(1) și (3) C. proc. pen., plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale dispusă de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție se rezolvă de procurorul șef de secție al

aceluiași parchet, iar, conform art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.,

după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 C. proc. pen.,

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, date de procuror,

persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 de zile de la data

comunicării de către procuror a modului de rezolvare la instanța căreia i-ar

reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Or, în cauză, se constată că

petiționarul nu a formulat plângere, potrivit textului de lege sus-menționat,

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, la procurorul șef de

secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci s-a

adresat direct cu plângere, la instanță.

Pentru aceste considerente,

urmează ca, în baza art. 278

1

alin. (1) și (3) C. proc. pen., să se

trimită plângerea formulată de petiționarul H.G. împotriva rezoluției nr. 39/P/2008

din 18 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, spre competentă

soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

În baza art. 278

1

alin. (1) și (3) C. proc. pen., trimite plângerea formulată de petiționarul H.G.

împotriva rezoluției nr. 39/P/2008 din 18 februarie 2009 a Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, spre competentă

soluționare.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 aprilie 2009.