Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.03.2009
respins

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1206/2009

HOTĂRÂRE
04.03.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1206/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Cluj la data de 15 octombrie 2008, reclamanta O.C. a invocat, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 17 alin. (1) din același act normativ, excepția de nelegalitate a actului denumit bilet la ordin, care a fost completat și semnat de o persoană care nu era titular al dreptului. În cadrul aceleiași cereri, s-a solicitat să se dispună cu celeritate suspendarea „efectuării licitației din data de 24 octombrie 2008, asupra proprietății private ocrotite de Constituția României, prin actele de executare efectuate de către S.C.P.E.J. A.&O.". Întrucât acțiunea nu îndeplinea cerințele art. 112 C. proc.

civ. s-a dispus citarea reclamantei, anterior termenului acordat, în vederea repartizării aleatorii a dosarului. Prezentându-se, reclamanta a arătat că, nu apreciază că este necesar să fie asistată de o persoană cu cunoștințe juridice de specialitate și că nu înțelege să solicite nici acordarea ajutorului public judiciar, sub forma reprezentării intereselor sale sau a asistării de către un avocat, al cărui onorariu să fie suportat din bugetul Ministerului Justiției. A arătat că înțelege să-și completeze acțiunea, indicând pârâții N.C.C. Cluj, S.C.P.E.J. A.&O. și Tribunalul Comercial Cluj. În privința obiectului acțiunii, s-a reținut că reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a biletului de ordin emis la data de 4 noiembrie 2005, scadent la data de 1 martie 2007, al cărui emitent este numitul S.P.

și care a fost avalizat de către O.C.. Motivele pentru care a fost invocată această excepție, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) și art. 17 din Legea nr. 554/2004, derivă din împrejurarea că biletul la ordin este un înscris prin intermediul căruia își pot asuma obligații doar persoanele juridice, iar nu și cele fizice. De asemenea, s-a considerat că Legea nr. 58/1934 nu poate constitui temeiul legal al emiterii acestui act. În fapt, s-a relevat că reclamanta a girat un credit acordat de către pârâta N.C.C., numitului S.P., semnând un angajament de plată și biletul la ordin ce face obiectul cauzei. Întrucât debitorul principal nu a plătit ratele la scadență, iar reclamanta a renunțat la beneficiul de discuțiune și diviziune s-a pornit împotriva sa executarea silită, în temeiul biletului la ordin, fixându-se termen pentru vânzarea la licitație a imobilului proprietatea reclamantei.

Instanța a pus în discuția reclamantei temeiul juridic atât al cererii principale, cât și al cererii de suspendare, aceasta arătând că, înțelege să-și susțină cererea așa cu a fost precizată, susținând că nu este vorba de o contestație la executarea silită ci o acțiune în contencios administrativ, întrucât Judecătoria Cluj – Napoca i-a respins în mod repetat, contestațiile la executare formulate anterior. A solicitat ca, cererea de suspendare să fie analizată potrivit art. 581 C. proc. civ. și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 78 din 22 octombrie 2008 a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta O.C., în contradictoriu cu pârâții: N.C.C.

Cluj, S.C.P.E.J. A.&O. și Tribunalul Comercial Cluj, ca inadmisibilă. În motivarea soluției s-a reținut că, procedura reglementată de art. 581 C. proc. civ. este incompatibilă cu dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta O.C. , susținând că, cererea de suspendare a licitației a fost întemeiată în drept potrivit Legii nr. 554/2004, iar nu în temeiul art. 581 C. proc. civ., competența de soluționare aparținând instanței de contencios administrativ, care trebuia să dispună suspendarea licitației. Examinând sentința atacată în raport cu critica formulată prin recurs, probele administrate în cauză și dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că, recursul este nefondat, pentru următoarele considerente. Curtea de Apel Cluj a fost sesizată cu excepția de nelegalitate a biletului la ordin și cu cererea de suspendare a procedurii de vânzare silită imobiliară pornită de către S.C.P.E.J. A.&O. în dosarele execuționale nr. 124 nr. 125/2007, în temeiul biletului la ordin, reclamanta precizând că acțiunea sa este întemeiată în drept, potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Cererea de suspendare a fost analizată potrivit art. 581 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., raportat la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond, respingând cererea de suspendare a executării silite pornite în dosarele execuționale nr. 124 și nr. 125/2007 ale S.C.P.E.J.

A.&O., constatând că procedura reglementată de art. 581 C. proc. civ. este incompatibilă cu dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit art. 28 alin. (1) din aceeași lege. Se reține că art. 581 C. proc. civ. instituie o procedură sumară, în cadrul căreia instanța poate să ordone măsuri vremelnice, care să nu prejudicieze fondul, în situația în care urgența unui astfel de măsuri este dovedită. În cauză s-a solicitat suspendarea executării silite, considerând că, actul care a stat la baza demarării procedurii de către executorii judecătorești este atacat cu o excepție de nelegalitate, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În cauză, cele două prevederi legale nu pot fi aplicate concomitent, întrucât în cazul excepției de nelegalitate, instanța de contencios administrativ este ținută să se pronunțe asupra legalității unui act administrativ, în situația în care de acest aspect depinde în mod esențial, soluționarea unui alt dosar aflat pe rolul instanțelor de judecată. Așa cum corect a reținut instanța de fond, Legea nr. 554/2004 nu prevede posibilitatea ca, atunci când se invocă o excepție de nelegalitate, să se dispună suspendarea unei alte proceduri, decât cea în care părțile sau instanța s-a prevalat de textul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În speță, reclamanta a învestit instanța cu o cerere de suspendare a executării silite, art. 581 C. proc.

civ. găsindu-și aplicare doar în situația în care executorul judecătoresc constată incidența unor impedimente la executare. Ca atare, cererea de suspendare a fost respinsă ca inadmisibilă, considerându-se că, acest incident procedural are prioritate în cauză, raportat la specificul dosarului și la faptul că, cererea incidentală se judecă după o procedură sumară, în cadrul căreia nu pot fi antamate aspecte care țin de fondul cauzei. În consecință, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.

D E C I D E Respinge recursul declarat de O.C. împotriva Ordonanței președințiale nr. 78 din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-06-09
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1805/2009
; că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a respins excepția prematurității introducerii acțiunii în raport de prevederile art. 7201 C. proc. civ. în condițiile în care nici intervenienta și nici reclamanta nu au parcurs procedura
ÎCCJ 2007-06-19
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3108/2007
tă cu încălcarea prevederilor art. 260 și art. 261 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Motivul de nulitate decurge din existența unei contradicții flagrante între mențiunile făcute în preambulul sentinței și în dispozitiv referitor la data pronu
ÎCCJ 2009-07-03
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4811/2009
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 756 din 12 februarie 2009 a admis recursu
ÎCCJ 2008-02-15
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 570/2008
către reclamantă, o nouă convenție. Reclamanta a declarat apel împotriva sentinței nr. 6495 din 20 octombrie 2006 a Tribunalului Comercial Cluj, susținând următoarele: adresa nr. 7 din 12 decembrie 2004, nu își pierde valabilitatea dacă nu
ÎCCJ 2014-11-18
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3610/2014
erea apelului ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe. În dezvoltarea motivului de nelegalitate invocat, recurenta a susținut că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 287 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, coroborate c
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă