ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4811/2009

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 756 din 12 februarie 2009 a

admis recursul declarat de pârâta C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 166

din 11 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a casat sentința atacată și pe fond, a respins acțiunea formulată de

reclamanta O.J., ca tardiv formulată.

Pentru a hotărî astfel

instanța de recurs a reținut că potrivit prevederilor art. 7 alin. (4) din O.G.

nr. 105/1999, împotriva hotărârii comisiei care funcționează în cadrul Caselor Județene

de Pensii și a Municipiului București, persoana interesată poate face contestație

la Curtea de Apel competentă în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii,

potrivit legii contenciosului administrativ.

S-a mai reținut că O.G.

nr. 105/1999 fiind un act normativ cu caracter special derogă de la dreptul comun

în materia contenciosului administrativ, reglementat prin art. 11 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, potrivit căruia cererile prin care se solicită anularea unui

act administrativ se pot introduce într-un termen de 6 luni, aspect ce a fost de

altfel tranșat, în același sens, prin decizia nr. 32 din 16 aprilie 2007 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secțiile unite.

Cum hotărârea emisă de

pârâtă a fost comunicată reclamantei la data de 9 august 2007, iar contestația formulată

de reclamantă a fost înregistrată la instanța de fond la data de 16 ianuarie 2008,

instanța de recurs a concluzionat că acțiunea a fost tardiv introdusă, instanța

de fond greșind atunci când a procedat la soluționarea pe fond a cauzei.

Împotriva acestei decizii,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 3 iulie 2009, a formulat

contestație în anulare intimata-reclamantă O.J.

Invocând ca temei de drept

al căii extraordinare de atac exercitate, prevederile art. 313 C. proc. civ., contestatoarea,

printr-o sumară motivare a contestației formulate a arătat că în cauză nu au fost

respectate prevederile Legii nr. 554/2004 și nici cele ale Convenției Europene a

Drepturilor Omului solicitând, în esență, recunoașterea calității de beneficiar

și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, corespunzător perioadei

15 noiembrie 1940 - 6 martie 1945.

Înalta Curte, examinând

contestația în anulare de față, raportat la prevederile art. 317 și următoarele

C. proc. civ. reține că nu este întemeiată și urmează a fi respinsă ca atare, în

considerarea celor în continuare arătate.

Contestația în anulare,

cale extraordinară de atac, de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile

prevăzute de art. 317 C. proc. civ. (necompetență materială sau vicii vizând procedura

citării), și art. 318 C. proc. civ. (greșeala materială sau nepronunțarea asupra

unui motiv de recurs) iar nu pentru modalitatea de apreciere a probelor sau de aplicare

a legii, după cum, în manieră indirectă, a susținut contestatoarea.

Cum nici unul dintre aceste

motive, expres și limitativ prevăzute, nu numai că nu a fost invocat de către contestatoare

dar nici nu se regăsește în raport de conținutul deciziei atacate și de motivele

formulate, în temeiul art. 319 C. proc. civ. și 320 C. proc. civ., Înalta Curte

de Casație și Justiție Curte va respinge ca neîntemeiată prezenta contestație în

anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de O.J. împotriva deciziei nr. 756 din 12 februarie 2009 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 noiembrie 2009

.