ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3451/2009

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la data de 16 ianuarie 2008 la Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul O.C.

a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței

să dispună

anularea hotărârii nr. 21402

emisă la data de 27 iunie 2007 de către

pârâtă și obligarea acesteia să

îi recunoască calitatea de refugiat.

Prin

întâmpinare, pârâta a invocat excepția tardivității acțiunii, arătând că

hotărârea atacată a fost comunicată reclamantului la data de 21 iulie 2007, în

timp ce acțiunea a fost formulată la data de 16 ianuarie 2008, cu încălcarea

termenului prevăzut de art. 7 pct. 4 din Legea nr. 189/2000.

Prin

sentința civilă nr. 171 din 12 februarie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins ca tardivă

contestația formulată de reclamantul

O.C.

împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj,

reținând că au fost

încălcate prevederile art. 7 pct. 4 din Legea nr. 189/2000, întrucât

contestația împotriva hotărârii emise de pârâtă a fost formulată cu încălcarea

termenului de 30 de zile prevăzut de lege.

Împotriva

sentinței civile mai sus menționate a declarat recurs O.C., care a susținut că

termenul de formulare a contestației este de 6 luni și că s-a încadrat în acest

termen.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

prin decizia nr. 2163 din 28 mai 2008, a respins recursul declarat de O.C. ca nefondat.

Pentru a pronunța o asemenea soluție,

instanța de control judiciar a reținut faptul că recurenta nu a formulat

acțiunea în termenul de 30 de zile, reglementat de art. 7 pct. 4 din Legea nr.

189/2000.

Împotriva celor două hotărâri

judecătorești anterior individualizate a formulat contestație în anulare

petentul O.C.

În cadrul contestației în anulare s-a

arătat de către contestator faptul că în mod greșit cererea de chemare în

judecată a fost respinsă ca tardiv formulată, deși a solicitat repunerea în

termen.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport de susținerile contestatorului și de dispozițiile legale

aplicabile, Înalta Curte va respinge contestația în anulare pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Art. 318 alin. (1) C. proc. civ. se

referă la erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale

judecării recursului, ca de exemplu, respingerea greșită a unui recurs ca

tardiv, anularea lui greșită ca netimbrat și alte asemenea erori, pentru

verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea

probelor. Fiind un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie

interpretată extensiv. Legea are în vedere greșelile materiale cu caracter

procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate, greșeli pe care

instanța le-a comis prin confundarea unor elemente importante sau a unor date

materiale.

Cu alte cuvinte, trebuie să fie

vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor

elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția

pronunțată.

În speță, contestatorul invocă

greșita soluționare a acțiunii deduse judecății, prin admiterea excepției

tardivității acțiunii.

Prin urmare, contestatorul invocă o

greșeală de judecată, iar nu o greșeală materială, în sensul prevăzut de art.

318 teza I C. proc. civ., în raport de argumentele juridice anterior expuse.

Înalta Curte concluzionează că

aspectele invocate de contestator în sprijinul incidenței acestui temei juridic

nu sunt relevante, motiv pentru care apreciază că nu sunt întrunite cerințele

impuse de art. 318 teza I C. proc. civ.

În consecință, în baza art. 320 C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare întemeiată pe

textul legal mai sus indicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată

de O.C. împotriva deciziei civile nr. 2163 din 28 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19

iunie 2009.