ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 364/2009

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 263 din 30 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de revizuienții condamnați B.M.C., L.I. și B.M. împotriva sentinței penale nr. 76 din 5 august 2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, în dosarul nr. 2982.1/87/2006. A obligat apelanții condamnați revizuienți la câte 250 lei, fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 70 lei pentru fiecare apelant reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu, care a asigurat asistența juridică a acestora până la prezentarea în cauză a apărătorului ales și se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 76 din 5 august 2008, Tribunalul Teleorman, secția penală, a respins, ca inadmisibile, cererile de revizuire a sentinței penale nr. 6 din 12 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, formulate de petenții condamnați B.M.C., L.I. și B.M. și a dispus obligarea fiecărui revizuient la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin sentința penală nr. 6 din 12 ianuarie 2007 a Tribunalului Teleorman, secția penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 458 din data de 6 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul revizuient B.M.

a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, iar B.M.C. la 4 ani închisoare, în cazul tuturor condamnaților stabilindu-se ca executarea pedepsei să aibă loc în regim de detenție. A mai constatat instanța de fond că în sarcina condamnatului B.M.C. s-a reținut că în perioada ianuarie 2005 - august 2005, prin înșelăciune și instigare a recrutat victimele traficului de persoane I.D., D.N. și I.A., le-a transportat în Spania, le-a cazat și le-a obligat să practice prostituția, iar condamnații B.M. și L.I. au fost acuzați de aceea că în perioada iulie – decembrie 2005 au recrutat, transportat și cazat în Spania pe părțile vătămate V.N.A., M.A.C., L.N.E., U.F.C., M.F.D. și P.R., obligându-le să practice prostituția în parcul C. din Madrid.

Analizând motivele invocate de revizuienții condamnați în susținerea cererilor de revizuire dar și cazurile în care potrivit art. 394 C. proc. pen., poate fi cerută revizuirea unei hotărâri penale definitive, instanța fondului a observat că cererile de revizuire promovate de petenții prin care au solicitat reaudierea unor părți vătămate, nu se încadrează în niciunul din motivele prevăzute de lege în mod expres și limitativ. Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal condamnații revizuienți B.M.C., L.I. și B.M. care au reiterat aspectele invocate în fața instanței de fond pentru susținerea cererii de revizuire (respectiv, greșita evaluare de către instanțele ordinare a probatoriilor administrate în cauză prin luarea în considerare a declarațiilor părților vătămate I.D., D.N., I.A., V.N.A., M.A.C., L.N.E., U.F.C., M.F.D.

și P.R. care au fost date ca urmare a influențelor exercitate de organele de cercetare penală sub amenințarea că vor fi cercetate pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție ceea ce a avut drept consecință stabilirea unei situații de fapt care nu corespunde realității și pronunțarea unor hotărâri de condamnare întemeiate unor martori și a părților vătămate care sunt în măsură să relateze fapte și împrejurări noi, necunoscute de instanțele care au soluționat cauza în fond și în căile de atac și pe baza cărora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare), solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (2) C. proc.

pen., iar în temeiul dispozițiilor art. 404 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să se dispună suspendarea executării pedepselor privative de libertate, eventual cu consecința instituirii în sarcina lor a oricărei măsuri preventive considerată oportună pentru buna desfășurare a procesului penal. Examinând actele și lucrările dosarului și sentința apelată în raport cu toate motivele invocate de condamnații revizuienți, precum și din oficiu, Curtea a constatat că apelurile acestora sunt nefondate. S-a reținut că instanța de fond, respingând cererile de revizuire cu care a fost sesizată a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, întrucât motivele invocate în susținerea acesteia nu se încadrează în vreunul din cazurile prevăzute în mod expres și limitativ de art. 394 C. proc.

pen., pentru care se poate cere revizuirea unei hotărâri penale definitive. Împotriva hotărârii pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală au declarat recursuri revizuienții condamnați B.M.C., B.M. și L.I., reiterând motivele invocate în fața instanțelor de fond și apel. Recursurile declarate de revizuienții condamnați B.M.C. și B.M. sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare pentru următoarele considerente. Din interpretarea dispozițiile art. 394 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., rezultă că solicitarea de revizuire a unei hotărâri definitive de condamnare nu se poate întemeia pe critici aduse probatoriului administrat în cursul procesului penal, modului de interpretare a acestuia, conținutului situației de fapt stabilită pe baza materialului probator existent în cauză, ori modalității de individualizare a pedepsei și nici pe solicitarea administrării unor probe noi sau a readministrării celor deja administrate în timpul procesului penale, deoarece aceasta ar conduce la o prelungire, ori, după caz, la o reapreciere a probatoriului după pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare ci trebuie să se fundamenteze pe relevarea, fie a descoperirii unor fapte sau împrejurări noi (ce nu au fost cunoscute de instanță la momentul judecării fondului cauzei), fie a săvârșirii unor fapte penale în legătură cu cauza respectivă, fie a existenței mai multor hotărâri judecătorești definitive care nu se pot concilia.

Or, astfel cum în mod corect au reținut cele două instanțe în considerentele hotărârilor pronunțate, în mod corect, atât Tribunalul Teleorman cât și Curtea de Apel București au constatat că motivele invocate de condamnați nu se circumscriu nici unui caz de revizuire prevăzută de art. 394 lit. a) – e) C. proc. pen. Revizuienții condamnați susțin în esență că nu au fost audiate toate părțile vătămate, că probatoriul nu a fost corect evaluat, că faptele nu au fost corect încadrate juridic, că pedepsele aplicate nu au fost greșit individualizate. Or, acestea nu constituie împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanțe la momentul soluționării cauzei. Modul în care, în cauza în a cărei revizuire se cere, s-a apreciat cu privire la probele administrate și la încadrarea juridică a faptelor, nu mai poate face obiectul controlului judiciar în calea de atac a revizuirii.

Astfel cum, în mod corect au reținut cele două instanțe în considerentele hotărârilor pronunțate, condamnații revizuienți au făcut referire doar la aspecte ce au fost deja examinate de către instanța care a pronunțat pe fond hotărârea de condamnare și, respectiv, de către instanțele de control judiciar (în cauză fiind exercitate ambele căi ordinare de atac, apel și recurs), care au confirmat legalitatea și temeinicia hotărârii date asupra fondului cauzei; sub aspectul stabilirii situației de fapt ce a rezultat din probatoriul administrat, a încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina condamnaților în raport de situația de fapt reținută și respectiv a individualizării pedepselor aplicate acestora.

Dat fiind, că la termenul din 3 februarie 2009, revizuienta condamnată L.I. a declarat că înțelege să-și retragă recursul, instanța urmează să ia act de manifestarea de voință a acesteia conform dispozițiilor art. 369 C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de revizuienții condamnați B.M.C. și B.M. împotriva deciziei penale nr. 263 din 30 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Ia act de retragerea recursului declarat de revizuienta condamnată L.I. împotriva deciziei penale nr. 263 din 30 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenții revizuienții condamnați B.M.C. și B.M. la plata sumelor de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 200 lei, reprezentând onorariile pentru apărătorii din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurenta revizuientă condamnată L.I. la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2009.