ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3050/2008

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea formulată la data de 8 mai 2008 petiționarii N.M.C. și N.C. au solicitat tragerea la răspundere penală a inspectorului de poliție C.C. din cadrul Secției 5 de Poliție Constanța pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. În motivarea plângerii petiționarii au susținut că au fost agresați de lucrătorul de poliție în cadrul unui incident petrecut la 3 mai 2007 în Constanța și apoi la sediul Secției 5 Poliție unde au fost conduși. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, prin rezoluția nr. 92/P/2007 din 10 decembrie 2007 a dispus în baza art. 228 alin. (4) și (6) rap. la art. 10 lit. b) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de inspectorul de poliție C.C.F. cu motivarea că faptele reclamate nu sunt prevăzute de legea penală. Astfel, din actele premergătoare efectuate s-a constatat că în seara zilei de 3 mai 2007 s-a declanșat un conflict spontan între petiționari și lucrătorul de poliție, urmare a unor neînțelegeri generate de circulația autoturismelor pe un drum public, respectiv în Constanța. Datorită expresiilor indecente folosite de petiționari, la adresa lucrătorului de poliție, aflat în afara orelor de program și a însoțitoarei acestuia, a intervenit un echipaj de poliție, care prin intervenția în forță, justificată, i-a condus pe cei doi la sediul Secției de poliție.

Susținerile petiționarilor că ar fi fost loviți de lucrătorii de poliție atât în timpul conflictului spontan ivit pe stradă, cât și ulterior la sediul secției de poliție nu s-au coroborat cu celelalte acte premergătoare efectuate. Prin aceeași rezoluție a fost disjunsă cauza privind pe făptuitorii N.M.C. și N.C. sub aspectul infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. reclamată de numitul C.C.F. și declinată competența materială în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța. Împotriva acestei soluții au formulat plângere petiționarii N.M.C. și N.C., care a fost respinsă prin rezoluția nr. 65/II/2/2008 din 18 februarie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, cu motivarea că soluția de neîncepere a urmăririi penale este corectă.

În contra rezoluției de netrimitere în judecată au formulat plângere în baza art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., petiționarii, care au susținut că actul atacat este nelegal și netemeinic și au solicitat desființarea lui și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale. Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința penală nr. 85/P din 24 iunie 2008 a respins, ca tardiv introdusă plângerea. Astfel s-a reținut că rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța a fost comunicată petiționarilor la 22 februarie 2008 , iar plângerea împotriva acestora s-a înregistrat la instanță la 25 martie 2008, după trecerea termenului de 20 de zile prevăzut de lege.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal petiționarii N.M.C. și N.C. care nu s-au prezentat în vederea susținerii recursului și nici nu au depus la dosar motive scrise. Examinând hotărârea atacată în baza art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele, Curtea constată nefondate recursurile declarate. În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale, persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță.

Or, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că rezoluția nr. 64/II/2/ din 18 februarie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța de respingere a plângerii împotriva rezoluției nr. 92/P/2008 din 10 decembrie 2007 a fost comunicată petiționarilor la data 22 februarie 2008, iar aceștia au formulat plângere la instanță la data de 25 martie 2008, după trecerea termenului de 20 de zile prevăzut de lege. Așa fiind, hotărârea primei instanțe de respingere ca tardivă a plângerii petiționarilor este corectă în raport cu dispozițiile legale evocate și conform cu prevederile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., iar recursurile declarate nu sunt întemeiate.

Față de considerentele ce preced, Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate cu obligarea petiționarilor la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii N.M.C. și N.C. împotriva sentinței penale nr. 85/P din 24 iunie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurenții petiționari la plata sumei de câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publica, azi 29 septembrie 2008.