ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4834/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamanta SC S. SRL Ploiești a formulat plângere împotriva răspunsului comunicat de R.N.P.R. – D.S. Galați și, totodată, suspendarea Deciziei Consiliului de anulare a aplicării procedurii de atribuire a contractului de achiziție de servicii de împădurire ce a avut loc la data de 7 noiembrie 2008, având ca obiectiv Reconstrucție ecologică pe teren degradat preluat conform HG 995/2004, obiect 1DS Galați, OS Galați. În motivarea cererii reclamanta a arătat că a participat la licitația publică organizată de autoritatea contractantă la sediul acesteia, privind oferta de plată pentru prețul cel mai scăzut, în conf.

cu art. 59 pct. 1 din OG 34/2006 în cadrul Programului de Reconstrucție ecologică pe teren degradat preluat conf. HG 995/2004, fiind declarată câștigătoare a licitației. La termenul de judecată din 19 februarie 2009 reclamanta a arătat că înțelege să renunțe la cererea de suspendare, instanța luând act de acest lucru. Prin sentința civilă nr. 41/F din 26 februarie 2009 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, că în cauză nu sunt îndeplinite cele două cerințe cumulative, prevăzute de art. 255 pct. 3 lit. a) si b) din OG 34/2006. Instanța a apreciat că interesul legitim, este justificat de contestatoare prin chiar participarea sa la licitație, însă cea de-a doua condiție, aceea a faptului că a suferit, suferă sau riscă să sufere un prejudiciu, ca o consecință a unui act al autorității contractante, aceasta nu a fost probată.

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, instanța de fond pronunțând hotărârea atacată cu încălcarea competenței altei instanțe, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. Pentru a ajunge la această soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate. În vederea stabilirii competenței materiale Înalta Curte constată că se impune analizarea obiectului cauzei.

În pricina de față, reclamanta a solicitat anularea adresei din 18 noiembrie 2008 prin care autoritatea contractantă, R.N.P.R., i-a comunicat că a decis anularea aplicării procedurii de atribuire a contractului de achiziție de împăduriri ce a avut loc la 7 noiembrie 2008, motivat de faptul că în cadrul documentației de atribuire s-au constatat erori și omisiuni ce încalcă prevederile art. 2 alin. (2) lit. a) – f) din Regulamentul privind atribuirea contractelor de achiziție. Față de obiectul cererii, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 286 alin. (1) din O.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune și servicii.

Potrivit acestui text de lege: „Procesele și cererile privind actele autorităților contractante, acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterala a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, cu excepția litigiilor privind procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național, care se soluționează în prima instanța de către Curtea de Apel București”.

Din interpretarea logico juridică a textului de lege sus citat rezultă fără putință de tăgadă că instanța competentă să soluționeze cauza de față, în primă instanță, este tribunalul, secția de contencios administrativ și fiscal. În consecință, având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 158 alin. (3) C. proc. civ., va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC S. SRL, împotriva sentinței nr. 41/F din 26 februarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2009.