ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4834/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată

reclamanta SC S. SRL Ploiești a formulat plângere împotriva răspunsului

comunicat de R.N.P.R. – D.S. Galați și, totodată, suspendarea Deciziei

Consiliului de anulare a aplicării procedurii de atribuire a contractului de

achiziție de servicii de împădurire ce a avut loc la data de 7 noiembrie 2008, având ca obiectiv Reconstrucție ecologică pe teren degradat preluat

conform HG 995/2004, obiect 1DS Galați, OS Galați.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că a participat la licitația

publică organizată de autoritatea contractantă la sediul acesteia, privind

oferta de plată pentru prețul cel mai scăzut, în conf. cu art. 59 pct. 1 din OG

34/2006

în cadrul Programului de

Reconstrucție ecologică pe teren degradat preluat conf. HG

995/2004,

fiind declarată câștigătoare a licitației.

La termenul de judecată din 19 februarie 2009 reclamanta a arătat că

înțelege să renunțe la cererea de suspendare, instanța luând act de acest

lucru.

Prin sentința civilă nr. 41/F

din 26 februarie 2009 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins acțiunea reclamantei ca nefondată.

Pentru

a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, că în cauză

nu sunt îndeplinite cele două cerințe cumulative, prevăzute

de

art. 255 pct. 3 lit. a) si b) din OG 34/2006.

Instanța

a apreciat că interesul legitim, este justificat de contestatoare prin

chiar participarea sa la licitație, însă cea de-a

doua condiție, aceea a faptului că a suferit, suferă sau riscă să sufere un

prejudiciu, ca o consecință a unui act al

autorității contractante,

aceasta nu a fost probată.

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin.

(1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, Înalta

Curte constată că aceasta este întemeiată, instanța de fond pronunțând

hotărârea atacată cu încălcarea competenței altei instanțe, motiv de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

Pentru a ajunge la această soluție Înalta Curte a avut în vedere

considerentele în continuare arătate.

În

vederea stabilirii competenței materiale Înalta Curte constată că se impune

analizarea obiectului cauzei.

În pricina de față, reclamanta a solicitat anularea adresei din 18 noiembrie 2008 prin care autoritatea contractantă, R.N.P.R., i-a comunicat

că a decis anularea aplicării procedurii

de

atribuire a contractului de achiziție de împăduriri ce a avut loc la 7

noiembrie 2008,

motivat de faptul că în

cadrul documentației de atribuire s-au constatat erori și omisiuni

ce

încalcă prevederile art. 2 alin. (2) lit. a) – f) din Regulamentul privind

atribuirea

contractelor de achiziție.

Față

de obiectul cererii, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 286 alin. (1) din O.G. nr. 34/2006 privind atribuirea

contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări

publice și a contractelor de concesiune și servicii.

Potrivit

acestui text de lege: „Procesele și cererile privind actele autorităților

contractante, acordarea despăgubirilor pentru

repararea

prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind

executarea,

nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea

unilaterala a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă

instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului

în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, cu excepția

litigiilor privind procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente

infrastructurii de transport de interes național, care se soluționează în prima

instanța de către Curtea de Apel București”.

Din interpretarea logico

juridică a textului de lege sus citat rezultă fără putință de tăgadă că

instanța competentă să soluționeze cauza de față, în primă instanță, este tribunalul,

secția de contencios administrativ și fiscal.

În consecință, având în

vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 158 alin.

(3) C. proc. civ., va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului

Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC

S. SRL, împotriva sentinței nr. 41/F din 26 februarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Galați, secția

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2009.