ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2475/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei.

1.Procedura în primă instanță.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați,

reclamantul Consiliul Județean Galați a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Direcția Control și Verificare

Utilizare Fonduri Comunitar, suspendarea notei de constatare a neregulilor și

stabilire a corecțiilor financiare nr. CA 73359 din 03 octombrie 2011 emisă de

pârâtă, până la soluționarea pe fond a cererii privind anularea acestui act

administrativ.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că prin nota de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor

financiare nr. CA 73359 din 03 octombrie 2011 emisă de Ministerul Dezvoltării

Regionale și Turismului, Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri

Comunitar, i-a fost aplicată Consiliului Județean Galați o corecție financiară

de 10%, reprezentând 429.216,22 lei din valoarea contractului de lucrări nr.

3689 din 18 mai 2009, argumentată prin abaterea de la aplicarea de criterii de

atribuire nelegale.

Reclamanta a mai arătat că în cauză

sunt, sunt întrunite cumulativ, cerințele legale pentru suspendarea actului

administrativ în discuție, câtă vreme măsura aplicării corecției financiare a

fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor legale, respectiv încălcarea art. 21

din O.U.G. nr. 66/2011, cât și cu interpretarea eronată a dispozițiile art. 8

din HG nr. 925/2006, iar aplicarea procentului de corecție nelegal stabilit ar

conduce la prejudicierea gravă a patrimoniului unității administrativ

teritoriale Județul Galați.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul

Dezvoltării Regionale și Turismului a solicitat respingerea cererii de

suspendare, apreciind că aceasta nu întrunește condițiile de admisibilitate

instituite de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

2.Hotărârea Curții de apel

Prin Sentința nr. 408/ F din 8

decembrie 2011, Curtea de Apel Galați, a admis cererea de suspendare executare

act administrativ formulată de reclamantul Consiliul Județean Galați în

contradictoriu cu pârâta Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului,

Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitar și a suspendat actul

administrativ unilateral reprezentat de nota de constatare a neregulilor și stabilire

a corecțiilor financiare nr. CA 73359 din 03 octombrie 2011 emisă de Ministerul

Dezvoltării Regionale, Direcția de Control Verificare Utilizare Fonduri

Comunitare, până la soluționarea în fond a litigiului privind cererea de

anulare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut în esență că sunt îndeplinite ambele condiții

prevăzute pentru suspendarea executării, având în vedere că dat fiind cuantumul

considerabil al creanței stabilite prin actul contestat, se poate anticipa o

dezechilibrare patrimonială a reclamantei prin executarea integrală a creanței.

Prin urmare, instanța de fond a

constatat că este îndeplinită condiția prevenirii pagubei iminente prin

prejudiciul material pe care l-ar suporta reclamantul, fiind obligat să

plătească o sumă considerabilă pe care, s-ar părea că nu o datorează.

Cu privire la condiția cazului bine

justificat, judecătorul fondului a constatat că și aceasta este îndeplinită,

întrucât așa cum rezultă din actele aflate la dosar, stabilirea cerințelor

tehnice minimale pentru ofertanți a fost determinată de recomandările

proiectantului, de natura și calitatea lucrărilor contractate, iar referirile

pârâtului la nesocotirea legii de către autoritatea contractantă nu au ținut

seama de revenirea ulterioară a acesteia asupra fișei de date a achiziției.

Conchizând, prima instanță a

constatat că din nota de constatare și din apărările pârâtei nu rezultă în ce a

constat discriminarea imputată reclamantei, instanța investită cu soluționarea

fondului fiind cea mai în măsură să aprofundeze o atare analiză.

Împotriva sentinței Curții de apel,

a declarat recurs Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Direcția de

Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie invocând în drept art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004,

privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare,

art. 299 și urm. C. proc. civ.

Recurentul susține că instanța de

fond, interpretând greșit actul dedus judecății, a reținut în mod eronat că

reclamantul a făcut în dovada îndeplinirii celor două condiții cumulative prevăzute

de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și

paguba iminentă, invocarea unor argumente ce tind să demonstreze aparența de

nelegalitate a actului administrativ a cărui executare se solicită a fi

suspendată nu înseamnă îndeplinirea condițiilor menționate.

Detaliind, arată că îndeplinirea

condiției referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care

să probeze iminența producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite

de relevanță simplele afirmații reținute ca atare prin hotărârea recurată, iar

în cauză nu s-a făcut dovada că s-a început procedura de executare silită a

creanței fiscale, aspect ce ar putea produce reclamantului o eventuală pagubă

ce l-ar fi îndreptățit pe acesta la o eventuală suspendare a executării actului

administrativ.

Referitor la condiția cazului bine

justificat, recurentul afirmă că niciunul dintre pretinsele motivele de

nelegalitate ale actului administrativ fiscal nu este de natură a răsturna

prezumția de legalitate, întrucât instanța învestită cu o cerere întemeiată pe art.

14-15 din Legea nr. 554/2004 nu poate prejudeca fondul.

Sub acest aspect arată că actul

administrativ atacat este rezultatul controlului efectuat în perioada 01

septembrie 2011 - 21 septembrie 2011 de către Direcția Control și Verificare

Utilizare Fonduri Comunitare în care s-a constatat existența unei nereguli prin

abaterea de la legalitate, conformitate și regularitate a utilizării și

administrării fondurilor comunitare și a fondurilor de cofinanțare, în sensul

dispozițiilor art. 2 alin. (1), lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 și a dispus

măsurile rezultate prin nota CA 74632 din 06 octombrie 2011.

Administrativ Teritorială a Județului Galați.

Prin concluziile scrise depuse la

dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea

hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.

Arată în acest sens că a probat

îndoiala puternică asupra prezumției de legalitate existentă în legătură cu

emiterea actului administrativ, precum și prevenirea pagubei iminente în

condițiile în care procedura de executare silită a creanței a început.

II. Considerentele Înaltei Curți

asupra recursului.

Examinând sentința atacată prin

prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 3041

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Argumente de fapt și de drept relevante.

Intimatul-reclamant a învestit

instanța de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect suspendarea

executării actului administrativ reprezentat de nota de constare a neregulilor

și stabilite a corecțiilor financiare nr. CA 73359 din 03 octombrie 2011 emisă

de pârât, până la soluționarea pe fond a cererii privind anularea acestui act

administrativ.

Cererea de suspendare a fost întemeiată

pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, text care are

următorul cuprins: „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube

iminente, după sesizarea în condițiile art. 7, a autorității publice care a

emis actului sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să

ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ

unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

De asemenea, în cauză s-au avut în

vedere și dispozițiile art. 215 din O.G. nr. 92/2003 republicată, privind C.

proc. fisc., intimata consemnând cauțiunea în cuantum de 21.460,81 lei.

Prin hotărârea pronunțată prima

instanță a reținut că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii condițiilor

prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, soluție împărtășită și

de instanța de recurs.

Referitor la cazul bine justificat, în

definiția legală a acestei noțiuni cuprinsă în art. 2 lit. t) din același act

normativ se arată că vizează „împrejurări legate de starea de fapt și de drept

care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității

actului administrativ”.

În mod evident, în procedura

reglementată de art. 14 alin. (1) precitat nu se poate realiza o examinare

aprofundată a motivelor de nelegalitate invocate, legiuitorul cerând numai

conturarea unor elemente care să pună sub semnul întrebării prezumția de

legalitate pe care se fundamentează caracterul executoriu al actului

administrativ.

În speța de față, Înalta Curte

constată că, într-adevăr argumentele prezentate de partea reclamantă sunt de

natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității notei de

constatare în condițiile în care s-a reținut că stabilirea cerințelor tehnice

minimale pentru ofertanți a fost determinată de recomandările proiectantului,

de natura și calitatea lucrărilor contractate, iar referirile pârâtului la

nesocotirea legii de către autoritatea contractantă nu au ținut seama de

revenirea ulterioară a acesteia asupra fișei de date a achiziției.

Astfel s-a reținut că UAT Județul

Galați, în calitate de autoritate contractantă a introdus în cadrul

documentației de atribuire cerințe minime de calificare „cu încălcarea

prevederilor art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 și prin introducerea

cerinței invocate a fost restricționată participarea ofertanților la procedura

de atribuire”, iar intimatul-reclamant a susținut că această cerință nu se

regăsește printre cerințele expres prevăzute de legiuitor ca fiind

discriminatorii din actul administrativ a cărei suspendare s-a solicitat

nerezultând în ce a constat discriminarea imputată reclamantului.

Contrar susținerilor formulate în

motivele de recurs de către recurent, aceste considerente constituie, prin ele

însele, un caz bine justificat pentru admiterea cererii de suspendare, fiind

suficiente pentru a crea o prezumție de nelegalitate a actelor atacate.

Concluzionând, Înalta Curte constată

că intimatul-reclamant a probat existența unor împrejurări de natură a crea

îndoieli în privința legalității actului administrativ fiscal și, fără a tranșa

această chestiune în procedura reglementată de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

urmează a reține că este îndeplinită condiția cazului bine justificat.

Referitor la paguba iminentă, art. 2

lit. ș) din Legea nr. 554/2004 o definește ca fiind „prejudiciul material viitor

și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități

publice sau a unui serviciu public”.

Intimatul-reclamant, a probat

iminența producerii pagubei invocată în condițiile în care prin respectiva notă

i-a fost aplicată o corecție financiară de 5% reprezentând 429.216,22 lei din

valoarea contractului de lucrări nr. 3689 din 18 mai 2009.

Or, este evident că executarea

silită pentru o astfel de sumă impune verificarea implicațiilor pe care le-ar

avea asupra continuității activității reclamantului, inclusiv riscul

disponibilizării unor angajați, putându-se anticipa chiar o dezechilibrare

patrimonială a reclamantei, așa cum a reținut prima instanță.

de recurs.

Pentru considerentele expuse la pct.

II.1 din decizie, reținând că s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a

condițiilor cerute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar instanța a

pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul

Dezvoltării Regionale și Turismului, Direcția de Control și Verificare

Utilizare Fonduri Comunitare împotriva Sentinței nr. 403/ F din 8 decembrie

2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrative și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 mai 2012.