ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2475/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Circumstanțele cauzei. 1.Procedura în primă instanță. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, reclamantul Consiliul Județean Galați a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitar, suspendarea notei de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare nr. CA 73359 din 03 octombrie 2011 emisă de pârâtă, până la soluționarea pe fond a cererii privind anularea acestui act administrativ.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin nota de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare nr. CA 73359 din 03 octombrie 2011 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitar, i-a fost aplicată Consiliului Județean Galați o corecție financiară de 10%, reprezentând 429.216,22 lei din valoarea contractului de lucrări nr. 3689 din 18 mai 2009, argumentată prin abaterea de la aplicarea de criterii de atribuire nelegale. Reclamanta a mai arătat că în cauză sunt, sunt întrunite cumulativ, cerințele legale pentru suspendarea actului administrativ în discuție, câtă vreme măsura aplicării corecției financiare a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor legale, respectiv încălcarea art. 21 din O.U.G.

nr. 66/2011, cât și cu interpretarea eronată a dispozițiile art. 8 din HG nr. 925/2006, iar aplicarea procentului de corecție nelegal stabilit ar conduce la prejudicierea gravă a patrimoniului unității administrativ teritoriale Județul Galați. Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a solicitat respingerea cererii de suspendare, apreciind că aceasta nu întrunește condițiile de admisibilitate instituite de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

2.Hotărârea Curții de apel Prin Sentința nr. 408/ F din 8 decembrie 2011, Curtea de Apel Galați, a admis cererea de suspendare executare act administrativ formulată de reclamantul Consiliul Județean Galați în contradictoriu cu pârâta Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitar și a suspendat actul administrativ unilateral reprezentat de nota de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare nr. CA 73359 din 03 octombrie 2011 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale, Direcția de Control Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, până la soluționarea în fond a litigiului privind cererea de anulare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că sunt îndeplinite ambele condiții prevăzute pentru suspendarea executării, având în vedere că dat fiind cuantumul considerabil al creanței stabilite prin actul contestat, se poate anticipa o dezechilibrare patrimonială a reclamantei prin executarea integrală a creanței. Prin urmare, instanța de fond a constatat că este îndeplinită condiția prevenirii pagubei iminente prin prejudiciul material pe care l-ar suporta reclamantul, fiind obligat să plătească o sumă considerabilă pe care, s-ar părea că nu o datorează.

Cu privire la condiția cazului bine justificat, judecătorul fondului a constatat că și aceasta este îndeplinită, întrucât așa cum rezultă din actele aflate la dosar, stabilirea cerințelor tehnice minimale pentru ofertanți a fost determinată de recomandările proiectantului, de natura și calitatea lucrărilor contractate, iar referirile pârâtului la nesocotirea legii de către autoritatea contractantă nu au ținut seama de revenirea ulterioară a acesteia asupra fișei de date a achiziției. Conchizând, prima instanță a constatat că din nota de constatare și din apărările pârâtei nu rezultă în ce a constat discriminarea imputată reclamantei, instanța investită cu soluționarea fondului fiind cea mai în măsură să aprofundeze o atare analiză.

3. Recursul declarat de pârât. Împotriva sentinței Curții de apel, a declarat recurs Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Direcția de Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând în drept art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, art. 299 și urm. C. proc. civ. Recurentul susține că instanța de fond, interpretând greșit actul dedus judecății, a reținut în mod eronat că reclamantul a făcut în dovada îndeplinirii celor două condiții cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, invocarea unor argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată nu înseamnă îndeplinirea condițiilor menționate.

Detaliind, arată că îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminența producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanță simplele afirmații reținute ca atare prin hotărârea recurată, iar în cauză nu s-a făcut dovada că s-a început procedura de executare silită a creanței fiscale, aspect ce ar putea produce reclamantului o eventuală pagubă ce l-ar fi îndreptățit pe acesta la o eventuală suspendare a executării actului administrativ. Referitor la condiția cazului bine justificat, recurentul afirmă că niciunul dintre pretinsele motivele de nelegalitate ale actului administrativ fiscal nu este de natură a răsturna prezumția de legalitate, întrucât instanța învestită cu o cerere întemeiată pe art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 nu poate prejudeca fondul.

Sub acest aspect arată că actul administrativ atacat este rezultatul controlului efectuat în perioada 01 septembrie 2011 - 21 septembrie 2011 de către Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare în care s-a constatat existența unei nereguli prin abaterea de la legalitate, conformitate și regularitate a utilizării și administrării fondurilor comunitare și a fondurilor de cofinanțare, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1), lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 și a dispus măsurile rezultate prin nota CA 74632 din 06 octombrie 2011. 4. Apărările formulate de Unitatea Administrativ Teritorială a Județului Galați. Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.

Arată în acest sens că a probat îndoiala puternică asupra prezumției de legalitate existentă în legătură cu emiterea actului administrativ, precum și prevenirea pagubei iminente în condițiile în care procedura de executare silită a creanței a început. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Argumente de fapt și de drept relevante. Intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect suspendarea executării actului administrativ reprezentat de nota de constare a neregulilor și stabilite a corecțiilor financiare nr. CA 73359 din 03 octombrie 2011 emisă de pârât, până la soluționarea pe fond a cererii privind anularea acestui act administrativ.

Cererea de suspendare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, text care are următorul cuprins: „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actului sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”. De asemenea, în cauză s-au avut în vedere și dispozițiile art. 215 din O.G. nr. 92/2003 republicată, privind C. proc. fisc., intimata consemnând cauțiunea în cuantum de 21.460,81 lei. Prin hotărârea pronunțată prima instanță a reținut că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, soluție împărtășită și de instanța de recurs.

Referitor la cazul bine justificat, în definiția legală a acestei noțiuni cuprinsă în art. 2 lit. t) din același act normativ se arată că vizează „împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”. În mod evident, în procedura reglementată de art. 14 alin. (1) precitat nu se poate realiza o examinare aprofundată a motivelor de nelegalitate invocate, legiuitorul cerând numai conturarea unor elemente care să pună sub semnul întrebării prezumția de legalitate pe care se fundamentează caracterul executoriu al actului administrativ.

În speța de față, Înalta Curte constată că, într-adevăr argumentele prezentate de partea reclamantă sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității notei de constatare în condițiile în care s-a reținut că stabilirea cerințelor tehnice minimale pentru ofertanți a fost determinată de recomandările proiectantului, de natura și calitatea lucrărilor contractate, iar referirile pârâtului la nesocotirea legii de către autoritatea contractantă nu au ținut seama de revenirea ulterioară a acesteia asupra fișei de date a achiziției. Astfel s-a reținut că UAT Județul Galați, în calitate de autoritate contractantă a introdus în cadrul documentației de atribuire cerințe minime de calificare „cu încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1) din H.G.

nr. 925/2006 și prin introducerea cerinței invocate a fost restricționată participarea ofertanților la procedura de atribuire”, iar intimatul-reclamant a susținut că această cerință nu se regăsește printre cerințele expres prevăzute de legiuitor ca fiind discriminatorii din actul administrativ a cărei suspendare s-a solicitat nerezultând în ce a constat discriminarea imputată reclamantului. Contrar susținerilor formulate în motivele de recurs de către recurent, aceste considerente constituie, prin ele însele, un caz bine justificat pentru admiterea cererii de suspendare, fiind suficiente pentru a crea o prezumție de nelegalitate a actelor atacate.

Concluzionând, Înalta Curte constată că intimatul-reclamant a probat existența unor împrejurări de natură a crea îndoieli în privința legalității actului administrativ fiscal și, fără a tranșa această chestiune în procedura reglementată de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, urmează a reține că este îndeplinită condiția cazului bine justificat. Referitor la paguba iminentă, art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 o definește ca fiind „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”.

Intimatul-reclamant, a probat iminența producerii pagubei invocată în condițiile în care prin respectiva notă i-a fost aplicată o corecție financiară de 5% reprezentând 429.216,22 lei din valoarea contractului de lucrări nr. 3689 din 18 mai 2009. Or, este evident că executarea silită pentru o astfel de sumă impune verificarea implicațiilor pe care le-ar avea asupra continuității activității reclamantului, inclusiv riscul disponibilizării unor angajați, putându-se anticipa chiar o dezechilibrare patrimonială a reclamantei, așa cum a reținut prima instanță. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs. Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, reținând că s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor cerute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Direcția de Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare împotriva Sentinței nr. 403/ F din 8 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrative și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2012.