ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 111/2013

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea adresată Curții de Apel Galați,

reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Galați a solicitat

suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor

financiare din 14 noiembrie 2011 emisă de M.D.R.T., privitoare la obligațiile

de plată ale reclamantei stabilite urmare controlului efectuat cu privire la

activitatea financiară a acesteia până la soluționarea acțiunii în contencios

administrativ promovata împotriva acestor măsuri.

de fond

Prin sentința nr. 62

din 8 februarie 2012 a Curții de Apel Galați a fost admisă cererea formulată de

reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Galați în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția Control și

Verificare Utilizare, având ca obiect suspendare executare act administrativ,

în sensul că a fost suspendată executarea Notei de constatare nr. 84506 din 14

noiembrie 2011 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului până la

soluționarea în fond a contestației reclamantei.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că

reclamanta a făcut dovada întrunirii

condițiilor de admisibilitate a cererii sale, respectiv a cazului bine

justificat și a existenței unei pagube iminente.

În cauza de față, a

reținut instanța de primă jurisdicție că reclamanta s-a referit și a susținut

cazul bine justificat, dovedind că a atacat actul administrativ, respectiv Nota

de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare din 14

noiembrie 2011 emisă de M.D.R.T. privitoare la obligațiile de plată, susținând

și motivând nelegalitatea măsurilor dispuse.

Instanța a constatat

că nu trebuie să analizeze motivele de nelegalitate, ci doar să constate că ele

au fost invocate și că ele ar putea conduce la desființarea actului atacat.

În privința pagubei

iminente a reținut instanța că este evident că diminuarea fondurilor acesteia

poate constitui un motiv serios pentru blocarea financiară a activității

reclamantei și rezultă neputința acesteia de a-și mai realiza obiectivele de

investiții în beneficiul locuitorilor județului Galați. O asemenea împrejurare

ar putea evident avea efecte păgubitoare în planul obiectivelor sale sociale.

de M.D.R.T.

Prin motivele de

recurs formulate, recurentul a criticat hotărârea instanței de fond ca

netemeinică și nelegală, arătând că instanța de fond interpretând greșit actul

dedus judecății a efectuat o aplicare greșită a legii în sensul că în mod

greșit a dispus suspendarea executării notei de constatare a neregulilor și de

stabilire a corecțiilor financiare din 14 noiembrie 2011 emisă de M.D.R.T., pe

considerentul că s-ar îndeplini în cauză condițiile de admisibilitate ale

cererii, respectiv cea a cazului bine justificat și cea a pagubei iminente.

A arătat recurentul

că în cauza dedusă judecății nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege

pentru suspendarea actului administrativ atacat, iar instanța de fond, deși

avea posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului, nu a

făcut această cercetare, considerând că este suficient ca motivele invocate să

ducă la desființarea actului.

În ceea ce privește

condiția pagubei iminente a arătat recurentul că această condiție a fost

considerată ca îndeplinită, deși nu s-au produs dovezi și nu s-a început nici

executarea silită asupra beneficiarului.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat

pentru considerentele ce urmează:

Prin Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de

suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14

și art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din

actul normativ indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de

anulare a respectivului act administrativ.

Este bine cunoscut

faptul că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la

rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și de veridicitate și că

acest act administrativ constituie el însuși titlu executoriu.

A nu executa actele

administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa

legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de

drept și o democrație constituțională.

Tocmai de aceea

suspendarea actelor administrative, ca operație juridică de întrerupere

vremelnică a efectelor acestora, ne apare ca o situație de excepție, care poate

fi de drept, când legea o prevede sau judecătorească, dar în limitele și

condițiile prevăzute de lege.

Înalta Curte a reținut

că în cauza dedusă judecății ne aflăm în situația prevăzută de art. 14 alin.

(1) din Legea contenciosului administrativ, în conformitate cu care

în cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în

condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității

ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să

dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la

pronunțarea instanței de fond.

Dispozițiile mai sus

citate prevăd obligația îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art.

14 alin. (1), întrucât cele două condiții se determină reciproc, neputându-se

vorbi despre un caz bine justificat, fără a exista pericolul producerii

pagubei.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte reține faptul că reclamanta prezintă cazul

bine justificat ca fiind acela al existenței unor indicii temeinice cu privire

la nelegalitatea actului administrativ atacat, fiind arătate împrejurări legate

de starea de fapt și de drept, care sunt de natură a induce o îndoială serioasă

în privința legalității actului administrativ, a abuzului autorității, a

atitudinii acesteia, fiind arătate și diligențele depuse de reclamantă și

efectele posibile și previzibile ale executării actului administrativ, iar

Înalta Curte reține că toate aceste situații sunt de natură a argumenta cazul

bine justificat.

Înalta Curte a

constatat că întotdeauna suspendarea actului administrativ se circumscrie noțiunii

de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la

momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată

prin mai multe instrumente juridice internaționale atât în sistemul Consiliului

Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Din acest punct de

vedere, actul normativ incident în cauză răspunde recomandărilor Comitetului de

Miniștri din cadrul Consiliului Europei, pentru că prevede atribuția instanței

de contencios administrativ de a ordona măsuri provizorii de protecție a

drepturilor și intereselor particularilor, atunci când acestea sunt supuse unui

risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a

prerogativelor de care dispun autoritățile publice.

Cazul bine justificat

și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete

ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o

analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de

drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii

suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă

iminența producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării.

Or, prin sentința

recurată, instanța a făcut o analiză teoretică a premiselor suspendării executării

actului administrativ și a reținut că sunt dovedite aspecte ale cazului bine

justificat și a iminenței unei pagube în raport cu natura măsurii dispuse de autoritatea

publică.

Înalta Curte a

constatat că prin Nota de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor

financiare din 14 noiembrie 2011 a fost stabilită o corecție financiară de 25%,

reprezentând 43.289,99 lei din valoarea contractului de prestări servicii

proiectare din 14 aprilie 2008, motivat de faptul că în invitația de

participare, pe care a publicat-o în S.E.A.P. din 24 martie 2008 pentru

atribuirea contractului, nu au fost menționate criteriile minime de calificare,

existând doar mențiunea potrivit căreia aceste criterii se regăsesc în fișa de

date a achiziției, care se poate obține contracost de la sediul reclamantei.

Față de

circumstanțele concrete ale cauzei ce formează obiectul dosarului de față,

Înalta Curte reține că dispozițiile din art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr.

66/2011 prevăd că neregula este socotită orice abatere de la legalitate,

regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/ sau

europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal

încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune

a beneficiarului ori a autorității competente în gestionarea fondurilor

europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii

Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice

naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenită.

Cercetând în aparență

indiciile de nelegalitate ale actelor contestate, Înalta Curte a reținut că

acestea se circumscriu dispozițiilor prevăzute de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004,

fiind de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ.

Înalta Curte a

constatat că și condiția pagubei iminente este îndeplinită în cauză, având în

vedere situația economică actuală a societății, care poate pune în pericol

societatea.

Pentru toate aceste

considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de M.D.R.T. împotriva sentinței nr. 62 din 8 februarie 2012 a Curții

de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 ianuarie 2013.