ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 111/2013

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea adresată Curții de Apel Galați, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Galați a solicitat suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare din 14 noiembrie 2011 emisă de M.D.R.T., privitoare la obligațiile de plată ale reclamantei stabilite urmare controlului efectuat cu privire la activitatea financiară a acesteia până la soluționarea acțiunii în contencios administrativ promovata împotriva acestor măsuri.

2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 62 din 8 februarie 2012 a Curții de Apel Galați a fost admisă cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Galați în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția Control și Verificare Utilizare, având ca obiect suspendare executare act administrativ, în sensul că a fost suspendată executarea Notei de constatare nr. 84506 din 14 noiembrie 2011 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului până la soluționarea în fond a contestației reclamantei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada întrunirii condițiilor de admisibilitate a cererii sale, respectiv a cazului bine justificat și a existenței unei pagube iminente.

În cauza de față, a reținut instanța de primă jurisdicție că reclamanta s-a referit și a susținut cazul bine justificat, dovedind că a atacat actul administrativ, respectiv Nota de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare din 14 noiembrie 2011 emisă de M.D.R.T. privitoare la obligațiile de plată, susținând și motivând nelegalitatea măsurilor dispuse. Instanța a constatat că nu trebuie să analizeze motivele de nelegalitate, ci doar să constate că ele au fost invocate și că ele ar putea conduce la desființarea actului atacat. În privința pagubei iminente a reținut instanța că este evident că diminuarea fondurilor acesteia poate constitui un motiv serios pentru blocarea financiară a activității reclamantei și rezultă neputința acesteia de a-și mai realiza obiectivele de investiții în beneficiul locuitorilor județului Galați.

O asemenea împrejurare ar putea evident avea efecte păgubitoare în planul obiectivelor sale sociale. 1. Recursul declarat de M.D.R.T. Prin motivele de recurs formulate, recurentul a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că instanța de fond interpretând greșit actul dedus judecății a efectuat o aplicare greșită a legii în sensul că în mod greșit a dispus suspendarea executării notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 14 noiembrie 2011 emisă de M.D.R.T., pe considerentul că s-ar îndeplini în cauză condițiile de admisibilitate ale cererii, respectiv cea a cazului bine justificat și cea a pagubei iminente.

A arătat recurentul că în cauza dedusă judecății nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ atacat, iar instanța de fond, deși avea posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului, nu a făcut această cercetare, considerând că este suficient ca motivele invocate să ducă la desființarea actului. În ceea ce privește condiția pagubei iminente a arătat recurentul că această condiție a fost considerată ca îndeplinită, deși nu s-au produs dovezi și nu s-a început nici executarea silită asupra beneficiarului. II.

Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 și art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ. Este bine cunoscut faptul că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și de veridicitate și că acest act administrativ constituie el însuși titlu executoriu.

A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept și o democrație constituțională. Tocmai de aceea suspendarea actelor administrative, ca operație juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ne apare ca o situație de excepție, care poate fi de drept, când legea o prevede sau judecătorească, dar în limitele și condițiile prevăzute de lege.

Înalta Curte a reținut că în cauza dedusă judecății ne aflăm în situația prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, în conformitate cu care în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. Dispozițiile mai sus citate prevăd obligația îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1), întrucât cele două condiții se determină reciproc, neputându-se vorbi despre un caz bine justificat, fără a exista pericolul producerii pagubei.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține faptul că reclamanta prezintă cazul bine justificat ca fiind acela al existenței unor indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actului administrativ atacat, fiind arătate împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură a induce o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, a abuzului autorității, a atitudinii acesteia, fiind arătate și diligențele depuse de reclamantă și efectele posibile și previzibile ale executării actului administrativ, iar Înalta Curte reține că toate aceste situații sunt de natură a argumenta cazul bine justificat.

Înalta Curte a constatat că întotdeauna suspendarea actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale atât în sistemul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene. Din acest punct de vedere, actul normativ incident în cauză răspunde recomandărilor Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, pentru că prevede atribuția instanței de contencios administrativ de a ordona măsuri provizorii de protecție a drepturilor și intereselor particularilor, atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autoritățile publice.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării. Or, prin sentința recurată, instanța a făcut o analiză teoretică a premiselor suspendării executării actului administrativ și a reținut că sunt dovedite aspecte ale cazului bine justificat și a iminenței unei pagube în raport cu natura măsurii dispuse de autoritatea publică.

Înalta Curte a constatat că prin Nota de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare din 14 noiembrie 2011 a fost stabilită o corecție financiară de 25%, reprezentând 43.289,99 lei din valoarea contractului de prestări servicii proiectare din 14 aprilie 2008, motivat de faptul că în invitația de participare, pe care a publicat-o în S.E.A.P. din 24 martie 2008 pentru atribuirea contractului, nu au fost menționate criteriile minime de calificare, existând doar mențiunea potrivit căreia aceste criterii se regăsesc în fișa de date a achiziției, care se poate obține contracost de la sediul reclamantei. Față de circumstanțele concrete ale cauzei ce formează obiectul dosarului de față, Înalta Curte reține că dispozițiile din art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G.

nr. 66/2011 prevăd că neregula este socotită orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/ sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității competente în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenită. Cercetând în aparență indiciile de nelegalitate ale actelor contestate, Înalta Curte a reținut că acestea se circumscriu dispozițiilor prevăzute de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, fiind de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Înalta Curte a constatat că și condiția pagubei iminente este îndeplinită în cauză, având în vedere situația economică actuală a societății, care poate pune în pericol societatea. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de M.D.R.T. împotriva sentinței nr. 62 din 8 februarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2013.