ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4946/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 30 iulie 2012 pe rolul Curții de Apel Galați, reclamantul Mun. Brăila a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Brăila, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării următoarelor acte emise de pârâtă: - Decizia F.B.R. nr. 172 din 29 martie 2012; - Raportul de inspecție fiscală F.B.R. nr. 170/2012; - Dispoziția privind măsurile stabilite de echipa de Inspecție fiscală nr. 43134/2012; - Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 459188/2012; - Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 101092 din 9 iulie 2012; - Decizia nr. 88108 din 21 februarie 2012 și, implicit, Certificatul de înregistrare în scopuri de T.V.A.

din 1 martie 2012; - Decizia nr. 95661 din 16 mai 2012 și, implicit, Certificatul de înregistrare în scopuri de T.V.A. din 1 mai 2012; - Somația nr. 9/30/1/2012/62111 din 8 mai 2012; - Titlul executoriu nr. 275964 din 8 mai 2012; - Toate actele emise în baza acestor acte ce fac obiectul contestațiilor administrative sau contencioase aflate în diverse termene de soluționare. La termenul din 5 septembrie 2012, rclamanta a depus cerere de modificare a acțiunii introductive, prin care a solicitat judecarea cauzei în contradictoriu și cu pârâta A.F.P. Brăila. 2. Soluția pronunțată de Curtea de apel Prin Sentința nr. 426 din 4 octombrie 2012, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantă și, în consecință, a dispus suspendarea executării următoarelor acte emise de pârâtă, precum și a actelor emise în baza acestora: - Decizia F.B.R.

nr. 172 din 29 martie 2012; - Raportul de Inspecție fiscală 170/2012; - Dispoziția privind măsurile stabilite de echipa de Inspecție fiscală nr. 43134/2012; - Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 459188/2012 și Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 101092/2012; - Decizia nr. 88108/2012 și certificatul de înregistrare în scopuri de T.V.A. din 2012; - Somația nr. 9/30/1/2012/62111 din 8 mai 2012 - Titlul executoriu nr. 275964 din 8 mai 2012, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii având ca obiect anularea acestor acte. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele: Este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P.

Brăila, întrucât reclamanta a solicitat anularea și suspendarea actelor administrative emise de această pârâtă. A constatat, în esență, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, referitoare la cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente.

Cu privire la cazul bine justificat, curtea de apel a reținut că reclamanta a invocat mai multe motive de nelegalitate și netemeinicie a actelor atacate, ce necesită verificări din partea instanței și care constituie fără dubiu un caz bine justificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din legea nr. 554/2004, iar, din înscrisurile depuse, rezultă că însuși organul administrativ emitent al actelor a anulat certificatul eliberat în 7 martie 2012 și a suspendat, în baza Deciziei nr. 8 din 3 mai 2012, dispozițiile obligatorii stabilite prin Dispoziția de măsuri nr. 43134 din 29 martie 2012, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației depuse împotriva Deciziei F.B.R. nr. 172 din 29 martie 2012, urmând ca procedura administrativă să fie reluată după soluționarea definitivă a contestației depuse.

Cu privire la condiția prevenirii producerii unei pagube iminente în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, curtea de apel a reținut că, în mod evident, blocarea conturilor reclamantei și trecerea la executarea silită pentru suma reținută de organele fiscale poate constitui un motiv serios pentru blocarea sa financiară. O asemenea împrejurare ar putea avea efecte păgubitoare și în planul achitării altor datorii fiscale, iar susținerile reclamantei confirmă iminența pagubei condiționată de punerea de îndată în executare a actelor atacate. 3. Recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Brăila Î mpotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Brăila, în temeiul art. 105 alin. (2) și art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Printr-o primă critică din recurs, recurenta-pârâtă susține că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât instanța nu s-a pronunțat prin hotărâre cu privire la admisibilitatea cererii reclamantei, depusă la termenul din 5 septembrie 2012, de modificare a acțiunii introductive, prin care a solicitat judecarea cauzei în contradictoriu și cu pârâta A.F.P. Brăila. Subsumat motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține că instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât actele contestate au fost emise de A.F.P.

Brăila. De asemenea, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 85 alin. (1) lit. b), art. 86, art. 88, art. 205 și art. 215 C. proc. fisc. și a dispus suspendarea executării raportului de inspecție fiscală, deoarece raportul nu este un act administrativ fiscal în sensul art. 88 C. proc. fisc. Mai arată recurenta-pârâtă că instanța de fond a făcut aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor referitoare la cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente pentru a se putea dispune suspendarea executării, ca măsură de excepție. Sub aspectul cazului bine justificat, recurenta-pârâtă arată că actul administrativ-fiscal a fost emis cu respectarea C. proc.

fisc., reclamanta nu se poate sustrage de la plata datoriilor la bugetul de stat, iar, cu privire la prevenirea producerii unei pagube iminente, se arată că actele contestate nu au fost puse în executare, reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului, iar suma de plată stabilită în sarcina societății este de 43.422 lei. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor din recurs, în raport cu art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Cu referire la prima critică din recurs, contrar celor susținute de recurenta - pârâtă, Înalta Curte constată că, prin încheierea din 5 septembrie 2012, Curtea de Apel Galați, a luat act de cererea reclamantei de modificare a acțiunii introductive și a dispus atât comunicarea cererii modificatoare către celelalte părți, cât și introducerea în cauză a A.F.P.

Brăila, în calitate de pârât. Totodată, se constată că, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 199 a dosarului de fond, A.F.P. Brăila a fost citată în calitate de pârât și i-au fost comunicate atât acțiunea introductivă, cât și cererea de modificare, citația și actele de procedură fiind înmânate, sub semnătură, prin serviciul de registratură al instituției, funcționarului însărcinat cu primirea corespondenței. Criticile recurentei-pârâte vor fi înlăturate, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la existența unei vătămări cauzate pârâtei A.F.P. Brăila, iar incidența dispozițiilor respective este invocată de către o altă parte, respectiv de către pârâta D.G.F.P.

Brăila. În ceea ce privește soluția instanței de fond de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P. Brăila, se constată că este temeinică și legală, deoarece D.G.F.P. Brăila a soluționat, în procedură administrativă, contestația formulată de Mun. Brăila împotriva Deciziei de impunere F.B.R. nr. 182 din 29 martie 2012 și Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 459188 din 06 aprilie 2012, acte care fac obiectul prezentei cauzei.

Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative și în art. 15 din aceeași lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.

Această măsură de protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege: - cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; - paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate. În cauză, realizând o analiză sumară a aparenței dreptului, Înalta Curte reține că instanța de fond în mod temeinic și legal a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) cu referire la art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004, referitoare la cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente.

Susținerile din recurs referitoare la faptul că reclamanta nu ar fi indicat niciun motiv temeinic de natură a răsturna prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ nu pot fi primite, iar, sub acest aspect, motivarea instanței de fond conferă consistență concluziei că subzistă o aparență de nelegalitate a actului contestat, atâta vreme cât chiar autoritatea pârâtă – D.G.F.P. Brăila – prin Decizia nr. 8 din 03 mai 2012 (filele 44 - 45 la dosarul de fond), soluționând contestația formulată de Mun.

Brăila, a decis „suspendarea dispozițiilor obligatorii stabilite prin Dispoziția de măsuri nr. 43134 din 29 martie 2012 cu privire la înregistrarea în contabilitatea proprie a contribuabilului a sumelor stabilite suplimentar cu titlu de taxă pe valoarea adăugată și majorări de întârziere aferente și de comunicare în scris organului fiscal a modului de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse, până la momentul soluționării definitive a contestației împotriva Deciziei de impunere F.B.R. nr. 172 din 29 martie 2012, urmând ca procedura să fie reluată după soluționarea definitivă a contestației”. Astfel fiind, soluția organului fiscal reprezintă în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 o împrejurare de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actelor în privința cărora reclamanta a solicitat dispunerea măsurii de suspendare a executării.

Este adevărat că raportul de inspecție fiscală nu este un act administrativ-fiscal în sensul art. 88 C. proc. fisc., însă, fiind un act subsecvent deciziei de impunere, este supus, în subsidiar, soluției date cererii de suspendare a executării deciziei de impunere. Cu referire la prevenirea producerii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reține că în mod corect instanța de fond a apreciat că este îndeplinită cerința prevăzută de textul de lege, în condițiile în care punerea în executare a actelor contestate ar atrage blocajul financiar al reclamantului, cu efecte păgubitoare în planul achitării datoriilor fiscale. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de D.G.F.P. Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Brăila împotriva Sentinței civile nr. 426 din 4 octombrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2013.