ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4946/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4946/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 30 iulie

2012 pe rolul Curții de Apel Galați, reclamantul Mun. Brăila a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Brăila, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004,

suspendarea executării următoarelor acte emise de pârâtă:

- Decizia F.B.R. nr. 172

din 29 martie 2012;

- Raportul de

inspecție fiscală F.B.R. nr. 170/2012;

- Dispoziția privind

măsurile stabilite de echipa de Inspecție fiscală nr. 43134/2012;

- Decizia referitoare

la obligațiile de plată accesorii nr. 459188/2012;

- Decizia referitoare

la obligațiile de plată accesorii nr. 101092 din 9 iulie 2012;

- Decizia nr. 88108

din 21 februarie 2012 și, implicit, Certificatul de înregistrare în scopuri de

T.V.A. din 1 martie 2012;

- Decizia nr. 95661

din 16 mai 2012 și, implicit, Certificatul de înregistrare în scopuri de T.V.A.

din 1 mai 2012;

- Somația nr. 9/30/1/2012/62111

din 8 mai 2012;

- Titlul executoriu nr.

275964 din 8 mai 2012;

- Toate actele emise

în baza acestor acte ce fac obiectul contestațiilor administrative sau

contencioase aflate în diverse termene de soluționare.

La termenul din 5

septembrie 2012, rclamanta a depus cerere de modificare a acțiunii

introductive, prin care a solicitat judecarea cauzei în contradictoriu și cu

pârâta

A.F.P.

Brăila.

de Curtea de apel

Prin Sentința nr. 426

din 4 octombrie 2012, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantă și, în consecință, a dispus

suspendarea executării următoarelor acte emise de pârâtă, precum și a actelor

emise în baza acestora:

- Decizia F.B.R. nr. 172

din 29 martie 2012;

- Raportul de Inspecție

fiscală 170/2012;

- Dispoziția privind

măsurile stabilite de echipa de Inspecție fiscală nr. 43134/2012;

- Decizia referitoare

la obligațiile de plată accesorii nr. 459188/2012 și Deciziei referitoare la

obligațiile de plată accesorii nr. 101092/2012;

- Decizia nr. 88108/2012

și certificatul de înregistrare în scopuri de T.V.A. din 2012;

- Somația nr. 9/30/1/2012/62111

din 8 mai 2012

- Titlul executoriu nr.

275964 din 8 mai 2012, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

acțiunii având ca obiect anularea acestor acte.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Este neîntemeiată

excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P. Brăila, întrucât

reclamanta a solicitat anularea și suspendarea actelor administrative emise de această

pârâtă.

A constatat, în

esență, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

referitoare la cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube

iminente.

Cu privire la cazul

bine justificat, curtea de apel a reținut că reclamanta a invocat mai multe

motive de nelegalitate și netemeinicie a actelor atacate, ce necesită

verificări din partea instanței și care constituie fără dubiu un caz bine

justificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din legea nr. 554/2004,

iar, din înscrisurile depuse, rezultă că însuși organul administrativ emitent

al actelor a anulat certificatul eliberat în 7 martie 2012 și a suspendat, în

baza Deciziei nr. 8 din 3 mai 2012, dispozițiile obligatorii stabilite prin

Dispoziția de măsuri nr. 43134 din 29 martie 2012, până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a contestației depuse împotriva Deciziei F.B.R. nr. 172

din 29 martie 2012, urmând ca procedura administrativă să fie reluată după

soluționarea definitivă a contestației depuse.

Cu privire la condiția

prevenirii producerii unei pagube iminente în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș)

din Legea nr. 554/2004, curtea de apel a reținut că, în mod evident, blocarea

conturilor reclamantei și trecerea la executarea silită pentru suma reținută de

organele fiscale poate constitui un motiv serios pentru blocarea sa financiară.

O asemenea împrejurare ar putea avea efecte păgubitoare și în planul achitării

altor datorii fiscale, iar susținerile reclamantei confirmă iminența pagubei condiționată

de punerea de îndată în executare a actelor atacate.

de pârâta D.G.F.P. Brăila

Î

mpotriva sentinței

pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Brăila, în

temeiul art. 105 alin. (2) și art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Printr-o primă

critică din recurs, recurenta-pârâtă susține că hotărârea atacată a fost

pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât instanța nu s-a

pronunțat prin hotărâre cu privire la admisibilitatea cererii reclamantei,

depusă la termenul din 5 septembrie 2012, de modificare a acțiunii

introductive, prin care a solicitat judecarea cauzei în contradictoriu și cu

pârâta

A.F.P.

Brăila.

Subsumat motivului

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține că instanța

de fond în mod greșit a respins excepția lipsei calității sale procesuale

pasive, întrucât actele contestate au fost emise de A.F.P. Brăila.

De asemenea, recurenta-pârâtă

susține că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 85 alin.

(1) lit. b), art. 86, art. 88, art. 205 și art. 215 C. proc. fisc. și a dispus

suspendarea executării raportului de inspecție fiscală, deoarece raportul nu

este un act administrativ fiscal în sensul art. 88 C. proc. fisc.

Mai arată recurenta-pârâtă

că instanța de fond a făcut aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 din Legea

nr. 554/2004, întrucât reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor

referitoare la cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube

iminente pentru a se putea dispune suspendarea executării, ca măsură de

excepție.

Sub aspectul cazului

bine justificat, recurenta-pârâtă arată că actul administrativ-fiscal a fost

emis cu respectarea C. proc. fisc., reclamanta nu se poate sustrage de la plata

datoriilor la bugetul de stat, iar, cu privire la prevenirea producerii unei

pagube iminente, se arată că actele contestate nu au fost puse în executare,

reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului, iar suma de plată stabilită în

sarcina societății este de 43.422 lei.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma criticilor din recurs, în raport cu art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele arătate în continuare.

și de drept relevante

Cu referire la prima

critică din recurs, contrar celor susținute de recurenta - pârâtă, Înalta Curte

constată că, prin încheierea din 5 septembrie 2012, Curtea de Apel Galați, a

luat act de cererea reclamantei de modificare a acțiunii introductive și a

dispus atât comunicarea cererii modificatoare către celelalte părți, cât și

introducerea în cauză a

A.F.P.

Brăila, în calitate de pârât. Totodată, se constată că, potrivit dovezii de

îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 199 a dosarului de fond, A.F.P.

Brăila a fost citată în calitate de pârât și i-au fost comunicate atât acțiunea

introductivă, cât și cererea de modificare, citația și actele de procedură

fiind înmânate, sub semnătură, prin serviciul de registratură al instituției,

funcționarului însărcinat cu primirea corespondenței. Criticile recurentei-pârâte

vor fi înlăturate, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 105

alin. (2) C. proc. civ., referitoare la existența unei vătămări cauzate pârâtei

A.F.P. Brăila, iar incidența dispozițiilor respective este invocată de către o

altă parte, respectiv de către pârâta D.G.F.P. Brăila.

În ceea ce privește

soluția instanței de fond de respingere a

excepției lipsei calității procesuale pasive

a D.G.F.P. Brăila, se constată că este temeinică și legală, deoarece D.G.F.P.

Brăila a soluționat, în procedură administrativă, contestația formulată de Mun.

Brăila împotriva Deciziei de impunere F.B.R. nr. 182 din 29 martie 2012 și

Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 459188 din 06

aprilie 2012, acte care fac obiectul prezentei cauzei.

Suspendarea

executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată de

art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile

administrative și în art. 15 din aceeași lege, pentru etapa judiciară de

contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit

să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința

cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea

acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în

anulare.

Această măsură de

protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ,

poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute

cumulativ de lege:

- cazul bine

justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind

împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o

îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;

- paguba iminentă,

definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind

prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu

public.

Cazul bine justificat

și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete

ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate

efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de

fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru

rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să

îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care

pot fi afectate.

În cauză, realizând o

analiză

sumară

a aparenței dreptului, Înalta Curte reține că instanța de fond în mod temeinic și

legal a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1)

cu referire la art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004,

referitoare la cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube

iminente.

Susținerile din

recurs referitoare la faptul că reclamanta nu ar fi indicat niciun motiv

temeinic de natură a răsturna prezumția de legalitate de care se bucură actul

administrativ nu pot fi primite, iar, sub acest aspect, motivarea instanței de

fond conferă consistență concluziei că subzistă o aparență de nelegalitate a

actului contestat, atâta vreme cât chiar autoritatea pârâtă – D.G.F.P. Brăila –

prin Decizia nr. 8 din 03 mai 2012 (filele 44 - 45 la dosarul de fond),

soluționând contestația formulată de Mun. Brăila, a decis „suspendarea

dispozițiilor obligatorii stabilite prin Dispoziția de măsuri nr. 43134 din 29

martie 2012 cu privire la înregistrarea în contabilitatea proprie a contribuabilului

a sumelor stabilite suplimentar cu titlu de taxă pe valoarea adăugată și

majorări de întârziere aferente și de comunicare în scris organului fiscal a modului

de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse, până la momentul soluționării

definitive a contestației împotriva Deciziei de impunere F.B.R. nr. 172 din 29

martie 2012, urmând ca procedura să fie reluată după soluționarea definitivă a

contestației”. Astfel fiind, soluția organului fiscal reprezintă în sensul art.

2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 o împrejurare de natură a

crea o îndoială

serioasă în privința legalității actelor în privința cărora reclamanta a

solicitat dispunerea măsurii de suspendare a executării.

Este adevărat că

raportul de inspecție fiscală nu este un act administrativ-fiscal în sensul art.

88 C. proc. fisc., însă, fiind un act subsecvent deciziei de impunere, este

supus, în subsidiar, soluției date cererii de suspendare a executării deciziei

de impunere.

Cu referire la prevenirea

producerii unei pagube iminente,

în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr.

554/2004,

Înalta

Curte reține că în mod corect instanța de fond a apreciat că este îndeplinită

cerința prevăzută de textul de lege, în condițiile în care punerea în executare

a actelor contestate ar atrage

blocajul financiar al reclamantului, cu efecte

păgubitoare în planul achitării datoriilor fiscale.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de D.G.F.P. Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de D.G.F.P. Brăila împotriva Sentinței civile nr. 426 din 4 octombrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 aprilie 2013.