ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1293/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1293/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii deduse
judecății
Prin acțiunea înregistrată
pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul
Județul Galați, Consiliul Județului Galați a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul
Ministerul Mediului și Pădurilor, Direcția Generală AM POS Mediu, anularea deciziei
din 9 ianuarie 2012 și pe cale de consecință admiterea contestației formulate împotriva
notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 15
noiembrie 2011 și a notificării din 15 noiembrie 2011 și anularea acestora.
În motivarea acțiunii,
reclamanta a susținut că în calitate de autoritate contractantă a organizat potrivit
O.U.G. nr. 34/2006 procedura de achiziție publică pentru atribuirea contractului
având ca obiect servicii de publicitate din cadrul proiectului „Salvați aria protejată
Pădurea G.”, iar la finalul procedurii a fost încheiat cu ofertantul desemnat câștigător
contractul de servicii din 3 decembrie 2010.
Totodată, a arătat că
prin nota de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare din
15 noiembrie 2011, i-a fost aplicată o corecție financiară de 5% reprezentând 5.175,23
RON din valoarea contractului de servicii, motivat de faptul că, potrivit dispozițiilor
pct. 2.3 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, criteriile de calificare și selecție sunt
disproporționate în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție,
iar contestația formulată împotriva acestui act a fost respinsă.
În opinia reclamantei,
pârâtul nu a respectat dispozițiile art. 21 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011,
art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 225/2006, cât și art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G.
nr. 34/2006.
În concluzie, a susținut
că dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 nu sunt aplicabile în prezenta speță, pentru
simplul fapt că acest act normativ nu era în vigoare la momentul organizări procedurii
de achiziție publică în vederea atribuirii și implementării proiectului menționat.
În plus, chiar daca ne-am raport la dispozițiile acestei ordonanțe, cerința prevăzută
la Capitolul V.4 nu întrunește elementele constitutive ale unei nereguli, conform
O.U.G. nr. 66/2011.
În cauză, autoritatea
de control, fără să rețină producerea vreunui prejudiciu Uniunii Europene, bugetele
donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente,
prin includerea respectivei cerințe în fișa de date a achiziției, a aplicat în mod
nelegal corecția financiară de 5% din valoarea eligibilă a contractului de lucrări
din 18 mai 2009, pentru o faptă care nu îndeplinește cerințele prevăzute de O.U.G.
nr. 66/2011, pentru fi socotită neregulă.
În opinia sa, în calitate
de autoritate contractantă, a respectat dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din
O.U.G. nr. 34/2006, pe parcursul derulării procedurii de achiziție publică, respectiva
cerință nu este disproporționată în raport cu natura și complexitatea contractului
ce a fost încheiat conform dispozițiilor art. 9 din H.G. nr. 925/2006, cât și faptul
că autoritatea contractantă a justificat necesitatea solicitării cerinței.
Așa fiind și față de dispozițiile
art. 176, art. 187 alin. (2) din O.U.G nr. 34/2006, coroborate cu dispozițiile
art. 8 și art. 9 din H.G. nr. 925/2006, reclamanta a susținut că este evident faptul
că cerința minimă de calificare solicitată nu este discriminatorie.
Hotărârea primei instanțe
Curtea de Apel Galați,
secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 448 din 9 octombrie
2012, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a dispus anularea deciziei din
9 ianuarie 2012 și admiterea contestației formulate împotriva notei din 15
noiembrie 2011 și a notificării din 15 noiembrie 2011 emise de pârât.
Totodată, a dispus anularea
notei din 15 noiembrie 2011 și a notificării din 15 noiembrie 2011, exonerând-o
pe reclamantă de plata corecțiilor financiare.
Pentru a pronunța această
soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Referitor la susținerea
reclamantei privind neincidența O.U.G. nr. 66/2011, a apreciat că aceasta nu este
întemeiată în raport de dispozițiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 invocate de
pârâtă. Per a contrario, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, procedurile
de verificare a respectării legalității în procedura de atribuire a contractelor
de achiziție publică sunt disciplinate de O.U.G. nr. 66/2011.
În privința „neregulii”
semnalate de pârâtă și contestată de reclamantă, prima instanță a observat că existența
neregulii este condiționată de constatarea unei abateri de la legalitate, dar și
de prejudicierea bugetului Uniunii Europene, a bugetelor donatorilor publici internaționali,
etc.
În speță, prima instanță
a apreciat că nu s-a dovedit îndeplinirea niciuneia din cele două condiții legale
cumulative.
În raport cu prevederile
art. 187 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 autoritatea contractantă a solicitat completarea
formularului „declarația privind experiența similară” împreună cu lista principalelor
prestări de servicii în ultimii trei ani.
„Experiența similară”
a fost prevăzută în cadrul notei justificative din 23 septembrie 2010 și prin îndeplinirea
acestei cerințe de către ofertanți, autoritatea contractantă a urmărit să se asigure
că viitorul câștigător al licitației poate executa contractul supus licitației.
De asemenea, cerințele
minime de calificare impuse de autoritatea contractantă nu sunt disproporționate
în raport cu natura și complexitatea contractului încheiat, având în vedere dispozițiile
art. 9 din H.G. nr. 925/2006, cât și faptul că aceasta a justificat necesitatea
solicitării respective.
De asemenea, în cauză
nu s-a dovedit producerea unui prejudiciu, condiție impusă de O.U.G. nr. 66/2011,
iar reclamanta a făcut dovada că a urmărit evitarea blocării implementării proiectelor
de investiții, astfel că sancțiunea aplicată nu este legală.
Recursul formulat de
pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor Direcția Generală AM-POS Mediu împotriva
sentinței nr. 448 din 9 octombrie 2012 a Curții de Apel Galați
Motivele de recurs sunt
întemeiate pe dispozițiile art. 304
1
C. proc. civ.
Recurentul-pârât arată
că, pornind de la definițiile termenului de neregulă ca „orice abatere de la legalitate,
regularitate și conformitate (…)” [art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011]
și a termenului de legalitate a „caracteristicii unei operațiuni de a respecta toate
prevederile legale care îi sunt aplicabile” [art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 199/1999
în vigoare la data efectuării], rezultă că prin formularea unor cerințe de calificare
restrictive, autoritatea contractantă a încălcat unul dintre scopurile O.U.G.
nr. 34/2006 și anume, garantarea tratamentului egal și nediscriminarea operatorilor
economici precizat la art. 2 alin. (1) lit. b) și principiile tratamentului egal
și al nediscriminării prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) și lit. b).
Conform Capitolului 11,
Cuantumul debitului datorat din nota de constatare a neregulilor și de stabilire
a corecțiilor financiare din 15 noiembrie 2011 rezultă că suma de 5.175,23 RON a
fost rambursată Consiliului Județean Galați, ceea ce reprezintă o plată necuvenită,
iar bugetul Uniunii Europene și fondurile publice naționale poate fi prejudiciat,
respectiv, au fost prejudiciate.
Legislația din domeniul
achizițiilor publice nu reglementează în mod explicit aplicarea unor bareme pentru
formularea criteriilor de calificare și selecție sau posibilitatea autorităților
contractante de a le fixa, astfel că la stabilirea acestor criterii, autoritatea
contractantă este obligată să aibă în vedere respectarea principiilor prevăzute
la art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006.
La formularea criteriilor
de calificare și selecție din documentația de atribuire care a stat la baza atribuirii
contractului de servicii, reclamantul a solicitat „două contracte similare cu o
valoare de minim 150.000 RON însoțite de recomandări sau documente, certificate
emise sau contrasemnate de beneficiari”, solicitare ce a exclus din procedura de
atribuire operatorii economici care puteau prezenta un singur contract cu o valoare
de minim 150.000 RON, încălcându-se principiile referitoare la garantarea tratamentului
egal și nediscriminarea operatorilor economici.
Apărările formulate
de intimatul-reclamant Județul Galați, Consiliul Județului Galați
Prin concluziile scrise
depuse la dosar, intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat.
Autoritatea de control
nu justifică îndeplinirea condiției „existența abaterii”.
În conformitate cu dispozițiile
art. 187 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la data derulării procedurii
de achiziție publică este permis a se solicita operatorului economic dovada capacității
tehnice și/sau profesionale.
La rândul lor, dispozițiile
art. 188 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 7 din H.G. nr. 925/2006 dau posibilitatea
autorității contractante să stabilească cerințe minime de calificare și selecție
care să garanteze derularea în bune condiții a contractului de achiziție publică.
Susținerile recurentului
potrivit cărora cerința privind experiența similară este disproporționată sunt nefondate,
având în vedere prevederile art. 9 din H.G. nr. 925/2006.
Cerința minimă de calificare
solicitată nu este discriminatorie, iar bugetele naționale/Uniunii Europene nu au
fost prejudiciate.
II. Considerentele Înaltei
Curți, instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 8 alin.
(1) din H.G. nr. 925/2006, autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricționa
participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică prin
introducerea unor cerințe minime de calificare care nu prezintă relevanță în raport
cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit
și sunt disproporționate în raport cu natura și complexitatea aceluiași contract.
Art. 8 alin. (2) din H.G.
nr. 925/2006 impune ca atunci când s-au introdus cerințe minime de calificare referitoare
la situația economică și financiară ori la capacitatea tehnică și/sau profesională,
autoritatea contractantă trebuie să-și motiveze cerința și să elaboreze o notă justificativă.
În speță, autoritatea
contractantă a solicitat ca o cerință minimă de calificare, prezentarea a două contracte
similare cu o valoare de minim 150.000 RON.
În nota justificativă
din 23 septembrie 2010 autoritatea contractantă a motivat cerința prin prezentarea
unei declarații privind experiența similară, împreună cu lista principalelor prestări
de servicii în ultimii trei ani, pentru demonstrarea capacității ofertantului de
a presta serviciile solicitate.
Astfel, se constată că
autoritatea contractantă a respectat prevederile art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006.
Conform art. 9 alin. (1)
lit. a) din H.G. nr. 925/206, cerințele minime de calificare sunt disproporționate
în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică, dacă suma
valorilor/cantităților de produse furnizate, servicii prestate și lucrări existente,
incluse în contractul/contractele prezentat/prezentate de către operatorul economic
ca dovadă a experienței lui similare, este mai mare decât valoarea/cantitatea de
produse/servicii/lucrări ce vor fi furnizate/prestate/executate în baza contractului
care urmează să fie atribuit.
Cerința minimă nu încalcă
dispozițiile art. 9 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006.
Mai mult, pe parcursul
derulării procedurii s-a înregistrat o contestație a unui ofertant pe motivul neîndeplinirii
cerinței minime de calificare privind experiența similară, iar Consiliul Național
de Solutionare a Contestațiilor, prin decizia din 22 noiembrie 2010 a respins contestația,
reținând legalitatea impunerii cerinței minime de calificare.
Cerința minimă de calificare
referitoare la experiența similară prezintă relevanță în raport cu natura și complexitatea
contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit în raport de obiectul
urmărit, prestarea unor servicii corespunzătoare contractului.
Ținând seama că neregula
este definită de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 ca „orice abatere
de la legalitate, regularitate și conformitate”, rezultă că în cauză nu au fost
identificate condițiile care să conducă la concluzia îndeplinirii acestor dispoziții
legale.
Neexistând nicio abatere
de la legalitate/regularitate/conformitate, concluzia firească este aceea că bugetul
Uniunii Europene și/sau fondurile publice naționale nu au fost prejudiciate și nu
pot fi prejudiciate.
Față de acestea, în
temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin.
(3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, Direcția Generală Autoritatea
de Management pentru Programul Operațional Sectorial de Mediu împotriva sentinței
nr. 448 din 9 octombrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ
și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 martie 2014.