ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2410/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamantul Județul Galați - Consiliul județului Galați, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor - Direcția Generală AM-POS Mediu București, a solicitat anularea deciziei nr. 135271 din 28 martie 2012 emisă de Ministerul Mediului și Pădurilor și, pe cale de consecință admiterea contestației formulată împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. F1. din 27 ianuarie 2012 și a notificării nr. N1. din 27 ianuarie 2012, precum și anularea notei de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare nr. F1. din 27 ianuarie 2012 și a notificării nr. N1.

Din 27 ianuarie 2012, emise de Ministerul Mediului și Pădurilor-Directia Genereală AM-POS Mediu, cu consecința exonerării acestuia de la plata corecțiilor financiare aplicate. Prin sentința civilă nr. 581 din 22 noiembrie 2012, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de reclamantul Consiliul Județului Galați, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor- Direcția Generală AM POS Mediu, a anulat decizia nr. 135271 din 28 martie 2012 emisă de Ministerul Mediului și Pădurilor și a anulat nota de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare 134679 din 27 ianuarie 2012 și Notificarea nr. N1. din 27 ianuarie 2012 emise de Ministerul Mediului și Pădurilor-Directia Generală AM POS Mediu și a exonerat contestatoarea de la plata corecțiilor financiare aplicate.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată, din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesolutionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel". Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

În cauza de fată se contestă decizia nr. 135271 din 28 martie 2012 prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Notei de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare nr. F1./2012, menținându-se creanța în sumă de 137.000 RON. Prin urmare, cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat este sub 500.000 RON, astfel că instanța competentă să soluționeze cauza, în primă instanță, este Tribunalul Galați, secția contencios administrativ și fiscal. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și pe cale de consecință va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice împotriva sentinței nr. 581 din 22 noiembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 mai 2014.