ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2410/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea formulată reclamantul Județul Galați - Consiliul județului Galați, în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor - Direcția Generală AM-POS Mediu București,

a solicitat anularea deciziei nr. 135271 din 28 martie 2012 emisă de Ministerul

Mediului și Pădurilor și, pe cale de consecință admiterea contestației formulată

împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare

nr. F1. din 27 ianuarie 2012 și a notificării nr. N1. din 27 ianuarie 2012, precum

și anularea notei de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare

nr. F1. din 27 ianuarie 2012 și a notificării nr. N1. Din 27 ianuarie 2012, emise

de Ministerul Mediului și Pădurilor-Directia Genereală AM-POS Mediu, cu consecința

exonerării acestuia de la plata corecțiilor financiare aplicate.

Prin sentința civilă nr. 581 din 22 noiembrie

2012, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis

contestația formulată de reclamantul Consiliul Județului Galați, în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor- Direcția Generală AM POS Mediu, a anulat

decizia nr. 135271 din 28 martie 2012 emisă de Ministerul Mediului și Pădurilor

și a anulat nota de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare

134679 din 27 ianuarie 2012 și Notificarea nr. N1. din 27 ianuarie 2012 emise de

Ministerul Mediului și Pădurilor-Directia Generală AM POS Mediu și a exonerat contestatoarea

de la plata corecțiilor financiare aplicate.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul

Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Înainte de a analiza motivele de recurs

invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile

art. 137 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată, din oficiu, constată

că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în

cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care

va admite recursul, iar în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) va casa sentința

atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Galați, secția

contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la această soluție,

Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Contenciosul administrativ este definit

prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea

de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit

legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate

publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a

unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesolutionarea în termenul

legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept

sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează

obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral

cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării

ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi

juridice.

Competența materială a instanței de contencios

administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise

sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc

taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora

de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale,

iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond

de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin

lege organică specială nu se prevede altfel".

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal,

în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează

obiectul actului administrativ contestat.

În cauza de fată se contestă decizia nr.

135271 din 28 martie 2012 prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva

Notei de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare nr. F1./2012,

menținându-se creanța în sumă de 137.000 RON.

Prin urmare, cuantumul sumei ce formează

obiectul actului administrativ contestat este sub 500.000 RON, astfel că instanța

competentă să soluționeze cauza, în primă instanță, este Tribunalul Galați, secția

contencios administrativ și fiscal.

În consecință, pentru considerentele arătate

și în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. (6) C.

proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și pe cale

de consecință va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Galați,

secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul

Mediului și Schimbărilor Climatice împotriva sentinței nr. 581 din 22 noiembrie

2012 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Galați,

secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 23 mai 2014.