ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3487/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 53 din 9 ianuarie 2008, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.A., în contradictoriu cu pârâții C.N.A.S., C.A.S. a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului (în prezent Ministrul Transporturilor) și M.E.F. și a obligat pârâții la plata sumelor pretinse de reclamant, reprezentând prima de vacanță aferentă anului 2006, precum și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei. În acest sens instanța de fond a apreciat că se impune unirea cu fondul a excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de C.N.A.S., motivele invocate de aceasta, în susținerea excepției, vizând însăși temeinicia cererii.

Pe fondul cauzei instanța a reținut că acțiunea reclamantei este întemeiată întrucât aceasta, în calitate de funcționar public al pârâtei, în perioada 1999 - 2002, avea, potrivit art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, devenit art. 34 alin. (2), dreptul la acordarea unei prime de concediu, drept câștigat și apoi suspendat succesiv, ca efect al dispozițiilor legilor bugetului din anii 2001 - 2004. Drept urmare, instanța a apreciat că suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea acestuia atâta vreme cât prin prevederile O.U.G. nr. 33/2001, ca și prin dispozițiile legilor bugetului pe anii 2001 - 2004, nu i-a fost înlăturată existența, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp în care a fost suspendat exercițiul lui.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C.N.A.S. și M.E.F. În susținerea primului recurs s-au invocat dispozițiile art. 5 pct. 5 din Legea nr. 379/2005 privind bugetul de stat pe anul 2006, prin care reglementările privind prima de concediu au fost suspendate până la data de 31 decembrie 2006, precum și dispozițiile cap. 6 art. 64 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă prin care se reglementează atât posibilitatea legală a suspendării cât și reintrarea în vigoare a dispozițiilor suspendate, la expirarea duratei de suspendare. Recurentul M.E.F., în critica formulată, a susținut lipsa calității sale procesuale active motivat de împrejurarea că raportul de muncă în virtutea căreia reclamanta beneficiază de dreptul la primă de vacanță este numai între aceasta, pe de o parte și instituția în care își desfășoară activitatea, pe de altă parte.

În sprijinul acestei susțineri au mai fost invocate prevederile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, precum și practica, constantă, a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Recursurile sunt fondate și urmează a fi admise, pentru următoarele considerente. Astfel, analizând actele și lucrările dosarului se constată că intimata reclamantă a îndeplinit până în ianuarie 2007, o funcție publică, în cadrul C.A.S. a Ministerului Transporturilor, împrejurare ce a îndreptățit-o să beneficieze de concedii legale de odihnă, pentru care, însă, nu a primit prima de concediu reglementată de Legea nr. 188/1999. Așa fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond s-a pronunțat fără a reține lipsa calității procesuale pasive a recurenților - pârâți în condițiile în care, între aceste autorități și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, nu există identitate, în lipsa unor raporturi de serviciu cu intimata.

Or, numai existența unor astfel de raporturi juridice poate justifica legitimarea procesuală pasivă în cauză, a unei autorități sau instituții publice, având în vedere că dreptul solicitat este unul de natură salarială, raporturi pe care intimata reclamantă le are numai cu pârâta C.A.S. a Ministerului Transporturilor. Pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte admite recursurile declarate în cauză și modifică sentința atacată în sensul respingerii acțiunii față de recurenții pârâți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de C.N.A.S. și de M.E.F. împotriva sentinței civile nr. 53 din 9 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea față de cele două recurente pârâte pentru lipsa calității procesuale pasive a acestora. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2008.