ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3487/2008

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 53 din 9 ianuarie 2008, a

admis acțiunea formulată de reclamanta C.A., în contradictoriu cu pârâții C.N.A.S.,

C.A.S. a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului (în prezent

Ministrul Transporturilor) și M.E.F. și a obligat pârâții la plata sumelor

pretinse de reclamant, reprezentând prima de vacanță aferentă anului 2006,

precum și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei.

În acest sens instanța de

fond a apreciat că se impune unirea cu fondul a excepției lipsei calității

procesuale pasive invocată de C.N.A.S., motivele invocate de aceasta, în

susținerea excepției, vizând însăși temeinicia cererii.

Pe fondul cauzei instanța a

reținut că acțiunea reclamantei este întemeiată întrucât aceasta, în calitate

de funcționar public al pârâtei, în perioada 1999 - 2002, avea, potrivit art. 33

alin. (2) din Legea nr. 188/1999, devenit art. 34 alin. (2), dreptul la

acordarea unei prime de concediu, drept câștigat și apoi suspendat succesiv, ca

efect al dispozițiilor legilor bugetului din anii 2001 - 2004.

Drept urmare, instanța a

apreciat că suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși

înlăturarea acestuia atâta vreme cât prin prevederile O.U.G. nr. 33/2001, ca și

prin dispozițiile legilor bugetului pe anii 2001 - 2004, nu i-a fost înlăturată

existența, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în

intervalul de timp în care a fost suspendat exercițiul lui.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs pârâții C.N.A.S. și M.E.F.

În susținerea primului

recurs s-au invocat dispozițiile art. 5 pct. 5 din Legea nr. 379/2005 privind

bugetul de stat pe anul 2006, prin care reglementările privind prima de concediu

au fost suspendate până la data de 31 decembrie 2006, precum și dispozițiile

cap. 6 art. 64 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă

prin care se reglementează atât posibilitatea legală a suspendării cât și

reintrarea în vigoare a dispozițiilor suspendate, la expirarea duratei de

suspendare.

Recurentul M.E.F., în

critica formulată, a susținut lipsa calității sale procesuale active motivat de

împrejurarea că raportul de muncă în virtutea căreia reclamanta beneficiază de

dreptul la primă de vacanță este numai între aceasta, pe de o parte și

instituția în care își desfășoară activitatea, pe de altă parte.

În sprijinul acestei

susțineri au mai fost invocate prevederile Legii nr. 500/2002 privind finanțele

publice, precum și practica, constantă, a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursurile sunt fondate și

urmează a fi admise, pentru următoarele considerente.

Astfel, analizând actele și

lucrările dosarului se constată că intimata reclamantă a îndeplinit până în

ianuarie 2007, o funcție publică, în cadrul C.A.S. a Ministerului

Transporturilor, împrejurare ce a îndreptățit-o să beneficieze de concedii

legale de odihnă, pentru care, însă, nu a primit prima de concediu reglementată

de Legea nr. 188/1999.

Așa fiind, Înalta Curte

constată că instanța de fond s-a pronunțat fără a reține lipsa calității

procesuale pasive a recurenților - pârâți în condițiile în care, între aceste

autorități și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, nu există identitate,

în lipsa unor raporturi de serviciu cu intimata.

Or, numai existența unor

astfel de raporturi juridice poate justifica legitimarea procesuală pasivă în

cauză, a unei autorități sau instituții publice, având în vedere că dreptul

solicitat este unul de natură salarială, raporturi pe care intimata reclamantă

le are numai cu pârâta C.A.S. a Ministerului Transporturilor.

Pe cale de consecință, în

baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte admite recursurile declarate

în cauză și modifică sentința atacată în sensul respingerii acțiunii față de

recurenții pârâți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de C.N.A.S. și de M.E.F. împotriva sentinței civile nr. 53 din 9 ianuarie 2008

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică, în parte, sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea față de cele două recurente pârâte

pentru lipsa calității procesuale pasive a acestora.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 octombrie 2008.