ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 606/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

sub nr. 618/32/2008 pe rolul Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori

și familie, petiționarii C.D. și C.M. au formulat, în conformitate cu

prevederile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., plângere împotriva

rezoluției din 27 noiembrie 2007, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Bacău în

dosarul nr. 190/P/2007, confirmată

prin rezoluția nr. 515/11/2/2008 din

01 iulie 2008 a procurorului

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin care s-a dispus,

în temeiul art. 228 C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale împotriva intimaților T.V., ș.a., ofițeri sau

subofițeri de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție al

Județului Neamț, respectiv, salariați ai

Direcției Silvice a Județului Neamț

și ai Inspectoratului Teritorial de

Regim Silvic și de Vânătoare Suceava,

pentru

infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 - 209 C. pen.

și

infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen.

Prin

încheierea din 8 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția

penală, cauze minori și familie, pronunțată

în dosarul nr. 618/32/2008, în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992,

modificată și completată, s-a admis cererea petiționarilor C.D. și C.M.,

privind sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen.

În baza

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, modificată și completată

și art. 303 alin. (6) C. proc. pen., s-a

suspendat judecarea plângerii formulate de petiționari împotriva rezoluției din

data de 27 noiembrie 2007, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău

în

dosarul nr. 190/P/2007, confirmată prin

rezoluția nr. 515/11/2/2008 din

1 iulie 2008 a procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, până la soluționarea de către

Curtea Constituțională excepției de neconstituționalitate.

Împotriva acestei încheieri au

declarat recurs intimații I.D., ș.a.

Recursul este inadmisibil,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 29 alin. (4) din

Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,

republicată, „Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în

fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere

care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra

excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost

ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile

părților, precum și dovezile necesare."

Alineatul 5 al aceluiași articol

prevede: „Pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea

cauzei se suspendă,"

În

continuare, art. 29 alin. (6) din aceeași lege, arată: „Dacă excepția

este inadmisibilă, fiind contrară

prevederilor prevederilor alin.(1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o

încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. încheierea

poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de

48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile".

În consecință, per a contrario,

din cuprinsul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, rezultă că

încheierile prin care s-a dispus

admiterea

cererii de sesizare a Curții Constituționale nu sunt supuse nici

unei

căi de atac, textul fiind aplicabil doar încheierilor de respingere a

cererii de sesizare, când instanța constată că

excepția este inadmisibilă.

În prezenta

cauză, recursul vizează o încheiere prin care s-a admis

cererea de sesizare a Curții Constituționale și s-a

dispus suspendarea judecării cauzei pe perioada soluționării excepției de

neconstituționalitate.

Or, această încheiere, potrivit

voinței legiuitorului, exprimată în art. 29 alin. (4) și alin. (6) din Legea

nr. 47/1992, republicată, nu poate fi atacată cu recurs.

De asemenea, dispozițiile art.

303 C. proc. pen., cu denumirea marginală „Suspendarea judecății", în

alineatul 6, prevăd: „Instanța suspendă judecata, prin încheiere motivată, și

în cazul în care a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate, până la

soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției. Dacă inculpatul este

arestat, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 300 , iar

dacă față de acesta s-a dispus măsura obligării de

a nu părăsi localitatea

sau măsura obligării de a nu părăsi țara, se

aplică, în mod corespunzător, art. 145 și art. 145

1

, încheierea este

supusă recursului în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți,

și de la comunicare, pentru cei lipsă. Recursul se judecă în termen de 3

zile."

Aceste dispoziții legale nu

modifică prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, referitoare la

calea de atac.

Astfel, prima frază a alin. (6)

al art. 303 C. proc. pen., reproduce conținutul alin. (5) al art. 29 din Legea

nr. 47/1992, referitor la suspendarea judecării cauzei pe perioada soluționării

excepției de neconstituționalitate. În continuare, legiuitorul prevede

situații speciale în care inculpatul este

arestat, ori s-a luat față de acesta

alte

măsuri preventive de restrângere a libertății, caz în care s-a prevăzut

calea

de atac a recursului, dar numai sub aspectul controlului ierarhic asupra

menținerii măsurilor preventive, nu și în ce privește dispoziția care se referă

la sesizarea Curții Constituționale.

Dacă intenția legiuitorului ar

fi fost aceea de a supune căii de atac a recursului și încheierea prin care

instanța a dispus suspendarea judecății și sesizarea Curții Constituționale, în

cazul în care a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate, ar fi

trebuit să folosească și în alin. (6) al art. 303 C. proc. pen., aceeași

exprimare ca aceea din alin. (3) al aceluiași articol, prin care se prevede:

„încheierea dată în primă instanță prin care s-a dispus suspendarea

cauzei poate fi atacată separat cu recurs la

instanța superioară în termen

de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei

prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă. Recursul nu suspendă

executarea și se judecă în termen de 3 zile."

În consecință, se constată că

recursul este inadmisibil pe aspectul verificării temeiniciei admiterii cererii

de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate,

deoarece Legea nr. 47/1992, republicată, prevede o asemenea cale de atac, numai

în cazul respingerii sesizării.

Or, potrivit art. 129 din

Constituție, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și

Ministerul Public pot exercita căile de atac, numai în condițiile legii.

De asemenea, trebuie menționat

că prin decizia nr. 9 din 9

februarie 2009

pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție,

admițându-se recursul în interesul legii , s-a stabilit că încheierea

prin

care instanța a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale și a dispus

suspendarea judecății, până la soluționarea excepției de

neconstituționalitate, nu este supusă căii de

atac a recursului.

Pentru

considerentele expuse, conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a

ll-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge,

ca inadmisibile, recursurile declarate de intimații I.D., ș.a., împotriva

încheierii din 8 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze

minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 618/32/2008.

Totodată, în baza art. 192 alin.

(2) din același cod, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare

în recurs, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibile,

recursurile declarate de intimații I.D., ș.a., împotriva încheierii din 8

ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie,

pronunțată în dosarul nr. 618/32/2008.

Obligă recurenții intimați la

plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

câte 150 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2009.