ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 606/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 618/32/2008 pe rolul Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, petiționarii C.D. și C.M. au formulat, în conformitate cu prevederile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., plângere împotriva rezoluției din 27 noiembrie 2007, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 190/P/2007, confirmată prin rezoluția nr. 515/11/2/2008 din 01 iulie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin care s-a dispus, în temeiul art. 228 C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale împotriva intimaților T.V., ș.a., ofițeri sau subofițeri de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Neamț, respectiv, salariați ai Direcției Silvice a Județului Neamț și ai Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Suceava, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 - 209 C. pen. și infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. Prin încheierea din 8 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 618/32/2008, în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, modificată și completată, s-a admis cererea petiționarilor C.D. și C.M., privind sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen. În baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, modificată și completată și art. 303 alin. (6) C. proc. pen., s-a suspendat judecarea plângerii formulate de petiționari împotriva rezoluției din data de 27 noiembrie 2007, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 190/P/2007, confirmată prin rezoluția nr. 515/11/2/2008 din 1 iulie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, până la soluționarea de către Curtea Constituțională excepției de neconstituționalitate. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs intimații I.D., ș.a.

Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, „Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți.

Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare." Alineatul 5 al aceluiași articol prevede: „Pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspendă," În continuare, art. 29 alin. (6) din aceeași lege, arată: „Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor prevederilor alin.(1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Recursul se judecă în termen de 3 zile". În consecință, per a contrario, din cuprinsul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, rezultă că încheierile prin care s-a dispus admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale nu sunt supuse nici unei căi de atac, textul fiind aplicabil doar încheierilor de respingere a cererii de sesizare, când instanța constată că excepția este inadmisibilă. În prezenta cauză, recursul vizează o încheiere prin care s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale și s-a dispus suspendarea judecării cauzei pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate. Or, această încheiere, potrivit voinței legiuitorului, exprimată în art. 29 alin. (4) și alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu poate fi atacată cu recurs.

De asemenea, dispozițiile art. 303 C. proc. pen., cu denumirea marginală „Suspendarea judecății", în alineatul 6, prevăd: „Instanța suspendă judecata, prin încheiere motivată, și în cazul în care a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate, până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției. Dacă inculpatul este arestat, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 300 , iar dacă față de acesta s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi țara, se aplică, în mod corespunzător, art. 145 și art. 145 1 , încheierea este supusă recursului în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă.

Recursul se judecă în termen de 3 zile." Aceste dispoziții legale nu modifică prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, referitoare la calea de atac. Astfel, prima frază a alin. (6) al art. 303 C. proc. pen., reproduce conținutul alin. (5) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, referitor la suspendarea judecării cauzei pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate. În continuare, legiuitorul prevede situații speciale în care inculpatul este arestat, ori s-a luat față de acesta alte măsuri preventive de restrângere a libertății, caz în care s-a prevăzut calea de atac a recursului, dar numai sub aspectul controlului ierarhic asupra menținerii măsurilor preventive, nu și în ce privește dispoziția care se referă la sesizarea Curții Constituționale.

Dacă intenția legiuitorului ar fi fost aceea de a supune căii de atac a recursului și încheierea prin care instanța a dispus suspendarea judecății și sesizarea Curții Constituționale, în cazul în care a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate, ar fi trebuit să folosească și în alin. (6) al art. 303 C. proc. pen., aceeași exprimare ca aceea din alin. (3) al aceluiași articol, prin care se prevede: „încheierea dată în primă instanță prin care s-a dispus suspendarea cauzei poate fi atacată separat cu recurs la instanța superioară în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă.

Recursul nu suspendă executarea și se judecă în termen de 3 zile." În consecință, se constată că recursul este inadmisibil pe aspectul verificării temeiniciei admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, deoarece Legea nr. 47/1992, republicată, prevede o asemenea cale de atac, numai în cazul respingerii sesizării. Or, potrivit art. 129 din Constituție, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, numai în condițiile legii. De asemenea, trebuie menționat că prin decizia nr. 9 din 9 februarie 2009 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, admițându-se recursul în interesul legii , s-a stabilit că încheierea prin care instanța a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale și a dispus suspendarea judecății, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, nu este supusă căii de atac a recursului.

Pentru considerentele expuse, conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza a ll-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de intimații I.D., ș.a., împotriva încheierii din 8 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 618/32/2008. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de intimații I.D., ș.a., împotriva încheierii din 8 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 618/32/2008. Obligă recurenții intimați la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 150 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2009.