ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4374/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data 22 martie 2007, reclamanta D.C. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P. Cluj să se dispună anularea Hotărârii nr. 19925 din 30 martie 2006 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor acestei legi. In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că se consideră îndreptățită să beneficieze de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000, deoarece în perioada octombrie 1940 – octombrie 1944, a fost nevoită să se refugieze împreună cu mama sa, din localitatea Cojocna, datorită persecuției pe criterii etnice la care au fost supuse.

Prin sentința nr. 244 din 3 mai 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei D.C., ca tardivă. Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond a reținut că, formularea acțiunii la 22 martie 2007 s-a făcut cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, din actele dosarului rezultând că hotărârea atacată a fost comunicată reclamantei la data de 4 aprilie 2006. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta D.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta invocă aplicabilitatea dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora, pentru motive temeinice, cererile pentru anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei se pot introduce și peste termenul de 6 luni prevăzut de legea amintită, dar nu mai târziu de un an.

Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999 cu modificările și completările ulterioare, împotriva hotărârii comisiei speciale constituită în cadrul casei de pensii județene sau a municipiului București se poate face contestație în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii. Art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că, în cazul cererilor prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate, acestea se pot introduce în termen de 6 luni de la acel moment, iar la alin. (2) al aceluiași articol se arată că, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă și peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului.

Deși la art. 31 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 sunt prevăzute dispoziții de abrogare expresă a Legii nr. 29/1990, dar și oricăror dispoziții contrare, prevederile de drept comun în materia contenciosului administrativ sunt aplicabile în domeniul la care se referă O.G. nr. 105/1999 numai în măsura în care privește aspecte nereglementate prin această lege specială. Ca urmare, aplicarea principiului specialia generalibus derogant presupune în mod indubitabil aplicarea în cauzele reglementate de O.G. nr. 105/1999 a dispozițiilor art. 7 alin. (4) din acest act normativ, termenul în care se poate contesta hotărârea comisiei instituită în cadrul casei de pensii pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999 fiind de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.

Rezultă că, prin respingerea acțiunii ca tardivă, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.C. împotriva sentinței civile nr. 244 din 3 mai 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2007.