ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4374/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

calea contenciosului administrativ la data 22 martie 2007, reclamanta

D.C. a solicitat, în

contradictoriu cu C.J.P. Cluj să se dispună anularea Hotărârii nr. 19925 din 30

martie 2006 a

Comisiei pentru aplicarea Legii

nr. 189/2000, prin care i s-a respins

cererea

privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor

acestei

legi.

In motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că se consideră îndreptățită să

beneficieze de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000, deoarece în

perioada octombrie 1940 – octombrie 1944, a fost nevoită să se refugieze

împreună cu mama sa, din localitatea Cojocna, datorită persecuției pe criterii

etnice la care au fost supuse.

Prin sentința nr. 244 din 3 mai 2007, Curtea de

Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea

reclamantei D.C., ca tardivă.

Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond a reținut

că, formularea acțiunii la 22 martie 2007 s-a făcut cu depășirea termenului de

30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, din actele

dosarului rezultând că hotărârea atacată a fost comunicată reclamantei la data

de 4 aprilie 2006.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta

D.C., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta

invocă aplicabilitatea dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

potrivit cărora, pentru motive temeinice, cererile pentru anularea unui act

administrativ individual sau recunoașterea dreptului pretins și repararea

pagubei se pot introduce și peste termenul de 6 luni prevăzut de legea

amintită, dar nu mai târziu de un an.

Recursul

este nefondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999 cu modificările și

completările ulterioare, împotriva hotărârii comisiei speciale constituită în

cadrul casei de pensii județene sau a municipiului București se poate face

contestație în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii.

Art.

11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că, în cazul cererilor prin care se

solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului

pretins și repararea pagubei cauzate, acestea se pot introduce în termen de 6

luni de la acel moment, iar la alin. (2) al aceluiași articol se arată că,

pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea

poate fi introdusă și peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de

la data emiterii actului.

Deși

la art. 31 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 sunt prevăzute dispoziții de

abrogare expresă a Legii nr. 29/1990, dar și oricăror dispoziții contrare,

prevederile de drept comun în materia contenciosului administrativ sunt

aplicabile în domeniul la care se referă O.G. nr. 105/1999 numai în măsura în

care privește aspecte nereglementate prin această lege specială.

Ca

urmare, aplicarea principiului specialia generalibus derogant presupune în mod

indubitabil aplicarea în cauzele reglementate de O.G. nr. 105/1999 a

dispozițiilor art. 7 alin. (4) din acest act normativ, termenul în care se

poate contesta hotărârea comisiei instituită în cadrul casei de pensii pentru

aplicarea O.G. nr. 105/1999 fiind de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.

Rezultă

că, prin respingerea acțiunii ca tardivă, instanța de fond a pronunțat o

hotărâre legală și temeinică, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.C. împotriva sentinței civile nr. 244 din 3 mai 2007 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 noiembrie 2007.