ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2010/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 1 octombrie 2007, reclamanta SSIF O.V. SA Oradea, în contradictoriu cu A.V.A.S., a solicitat suspendarea executării ordinului nr. 9545 din 23 august 2007 emis de pârâtă, până la soluționarea irevocabilă a cererii de anulare a ordinului. În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta a dobândit acțiuni la SC R. SA Brașov prin tranzacționare la Bursa de Valori București, A.V.A.S. fiind acționar majoritar; că, prin H.G. nr. 797/2000 A.V.A.S., și antecesoarea sa F.P.S., a fost mandatată să implementeze strategia de privatizare a SC R. SA Brașov iar prin ordinul nr. 5/2002 al A.P.A.P.S.

s-a instituit procedura de administrare specială în perioada de privatizare a societății; că, la data de 10 septembrie 2007 A.V.A.S. a dispus publicarea în Monitorul Oficial a ordinului nr. 9545/2007, prin care s-a hotărât încetarea procedurii de administrare specială a SC R. SA, principalul efect al acestui ordin fiind deschiderea procedurilor de executare silită a creditorilor societății; deși mandatul celor trei instituții succesiv create – F.P.S., A.P.A.P.S. și A.V.A.S. - era acela de privatizare a societății, niciuna dintre acestea nu au demarat procesul, chiar s-au opus inițiativelor de privatizare, fiecare instituție încălcându-și obligațiile ce-i reveneau, ridicarea mandatului emis pentru continuarea procedurilor de privatizare putând avea loc doar atunci când Guvernul României hotărăște că strategia de privatizare nu mai poate continua.

Privitor la condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare, reclamanta a arat că pe rolul Tribunalului Bihor există două cereri conexate de deschidere a procedurii de insolvență a SC R. SA, cererile fiind înregistrate anterior ridicării procedurii de administrare specială, dar acestea nu pot fi soluționate în perioada administrării speciale; că ordinul a fost emis abia după ce hotărârea de lichidare voluntară a fost suspendată de Tribunalul Bihor și, deci, dacă nu s-a reușit lichidarea voluntară, A.V.A.S. deschide explicit calea lichidării judiciare. Referitor la interesul reclamantei, aceasta arată că, în situația intrării în lichidare judiciară a societății, acționarii nu vor mai putea încasa contravaloarea acțiunilor decât la finele procedurii de lichidare, cu respectarea ordinului de preferință stabilit de lege și numai dacă vor mai exista disponibilități bănești, pârâta A.V.A.S.

intrând în ordinea de preferință (va intra în categoria creanțelor statului), realizându-și imediat creanțele, existând conflict de interese între calitatea A.V.A.S. de creditor principal și aceea de acționar, adică debitor principal. Prin sentința civilă nr. 178 din 22 octombrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, acțiunea a fost admisă și s-a dispus suspendarea actului până la soluționarea irevocabilă a cererii de anulare a ordinului. Instanța a reținut că sunt îndeplinite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei sentinței a declarat recurs în termen pârâta arătând în esență: că ordinul a fost legal emis; că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Verificând cauza în funcție de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte apreciază că recursul este fondat. Din probele administrate în cauză rezultă următoarele: Prin ordinul nr. 9545 din 23 august 2007 emis de A.V.A.S., procedura de administrare speciala la SC R. SA Brașov, cu sediul în municipiul Brașov, instituită prin Ordinul ministrului autorității pentru privatizare si administrarea participațiilor statului nr. 5/2002, publicat in M. Of.

al României, Partea I, nr. 239/9.04.2002, încetează de la data publicării prezentului ordin in Monitorul Oficial al României, Partea I. Pentru a se putea dispune suspendarea executării acestui act administrativ, trebuie întrunite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004, care prevăd că „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, in condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceara instanței competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral pana la pronunțarea instanței de fond.

În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate". Potrivit dispozițiilor legale sus menționate există urgență atunci când măsura solicitată este necesară pentru "prevenirea unei pagube iminente" și numai "în cazuri bine justificate". În speța de fată, nu a fost dovedită niciuna din situațiile enumerate, neexistând vreun drept născut și actual al reclamantei care să fie păgubit prin emiterea Ordinului nr. 9545 din 23 august 2007. Potrivit art. 3 din ordinul nr. 5/2002 emis de A.P.A.P.S., procedura de administrare specială în perioada de privatizare încetează la data transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor, în situația privatizării societăților comerciale, sau la data stabilită prin ordin al ministrului autorității pentru privatizare si administrarea participațiilor statului". În conformitate cu prevederile art. 16 alin. (6) din Legea nr. 137/2002 "procedura de administrare specială în perioada de privatizare încetează la data transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor, în situația unei privatizări finalizate, sau la data stabilita prin ordin ori prin decizie". Din cele de mai sus rezultă că există mai multe momente la care procedura administrării speciale poate înceta, printre care și la data stabilită prin ordin.

Emiterea ordinului pentru încetarea procedurii de administrare specială la SC R. SA Brașov rezultă că a avut ca temei următoarele: societatea comercială se află în stare de insolventa prezumată; societatea are rezultate negative; nu mai are activitate; administrarea speciala instituită protejează societatea numai împotriva creditorilor bugetari, aceștia fiind dezavantajați în eventualitatea acțiunii împotriva societății a creditorilor privați; s-au formulat deja cereri de deschidere a procedurii insolventei de către creditorii societății. Față de cele mai sus reținute, se constată că nu există urgența necesară pronunțării unei hotărâri întemeiate pe dispozițiile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, deoarece paguba ce ar putea să o suporte recurenta nu este iminentă și nu ne aflăm nici în prezența unui caz bine justificat ce să determine suspendarea executării ordinului atacat.

Justificarea cererii reclamantei în sensul că nu-și va putea recupera debitul la sfârșitul procedurii de faliment nu reprezintă un motiv temeinic pentru suspendarea executării actului administrativ în sensul prevăzut de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Pentru considerentele expuse recursul va fi admis, sentința va fi modificată și cererea reclamantei va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinței nr. 178/CA din 22 octombrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea formulată de reclamanta SSIF O.V. SA Oradea privind suspendarea executării ordinului nr. 9545 din 23 august 2007 emis de A.V.A.S. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 mai 2008.