ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2010/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 1 octombrie 2007,

reclamanta SSIF O.V. SA Oradea, în contradictoriu cu A.V.A.S., a solicitat

suspendarea executării ordinului nr. 9545 din 23 august 2007 emis de pârâtă,

până la soluționarea irevocabilă a cererii de anulare a ordinului.

În motivarea acțiunii s-a

arătat că reclamanta a dobândit acțiuni la SC R. SA Brașov prin tranzacționare

la Bursa de Valori București, A.V.A.S. fiind acționar majoritar; că, prin H.G. nr.

797/2000 A.V.A.S., și antecesoarea sa F.P.S., a fost mandatată să implementeze

strategia de privatizare a SC R. SA Brașov iar prin ordinul nr. 5/2002 al A.P.A.P.S.

s-a instituit procedura de administrare specială în perioada de privatizare a

societății; că, la data de 10 septembrie 2007 A.V.A.S. a dispus publicarea în

Monitorul Oficial a ordinului nr. 9545/2007, prin care s-a hotărât încetarea

procedurii de administrare specială a SC R. SA, principalul efect al acestui

ordin fiind deschiderea procedurilor de executare silită a creditorilor societății;

deși mandatul celor trei instituții succesiv create – F.P.S., A.P.A.P.S. și A.V.A.S.

- era acela de privatizare a societății, niciuna dintre acestea nu au demarat

procesul, chiar s-au opus inițiativelor de privatizare, fiecare instituție

încălcându-și obligațiile ce-i reveneau, ridicarea mandatului emis pentru

continuarea procedurilor de privatizare putând avea loc doar atunci când

Guvernul României hotărăște că strategia de privatizare nu mai poate continua.

Privitor la condițiile de

admisibilitate a cererii de suspendare, reclamanta a arat că pe rolul

Tribunalului Bihor există două cereri conexate de deschidere a procedurii de

insolvență a SC R. SA, cererile fiind înregistrate anterior ridicării

procedurii de administrare specială, dar acestea nu pot fi soluționate în

perioada administrării speciale; că ordinul a fost emis abia după ce hotărârea

de lichidare voluntară a fost suspendată de Tribunalul Bihor și, deci, dacă nu

s-a reușit lichidarea voluntară, A.V.A.S. deschide explicit calea lichidării

judiciare.

Referitor la interesul

reclamantei, aceasta arată că, în situația intrării în lichidare judiciară a

societății, acționarii nu vor mai putea încasa contravaloarea acțiunilor decât

la finele procedurii de lichidare, cu respectarea ordinului de preferință

stabilit de lege și numai dacă vor mai exista disponibilități bănești, pârâta A.V.A.S.

intrând în ordinea de preferință (va intra în categoria creanțelor statului),

realizându-și imediat creanțele, existând conflict de interese între calitatea

A.V.A.S. de creditor principal și aceea de acționar, adică debitor principal.

Prin sentința civilă nr. 178

din 22 octombrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, acțiunea a fost admisă și s-a dispus suspendarea actului

până la soluționarea irevocabilă a cererii de anulare a ordinului.

Instanța a reținut că sunt

îndeplinite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentinței

a declarat recurs în termen pârâta arătând în esență: că ordinul a fost legal

emis; că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Verificând cauza în funcție

de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 3041 C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Din probele administrate în

cauză rezultă următoarele:

Prin ordinul nr. 9545 din 23

august 2007 emis de A.V.A.S., procedura de administrare speciala la SC R. SA

Brașov, cu sediul în municipiul Brașov, instituită prin Ordinul ministrului autorității

pentru privatizare si administrarea participațiilor statului nr. 5/2002,

publicat in M. Of. al României, Partea I, nr. 239/9.04.2002, încetează de la

data publicării prezentului ordin in Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pentru a se putea dispune

suspendarea executării acestui act administrativ, trebuie întrunite cerințele art.

14 din Legea nr. 554/2004, care prevăd că „în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, in condițiile art. 7, a

autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,

persoana vătămată poate să ceara instanței competente sa dispună suspendarea

executării actului administrativ unilateral pana la pronunțarea instanței de

fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea

actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio

formalitate".

Potrivit dispozițiilor

legale sus menționate există urgență atunci când măsura solicitată este

necesară pentru "prevenirea unei pagube iminente" și numai "în

cazuri bine justificate".

În speța de fată, nu a fost

dovedită niciuna din situațiile enumerate, neexistând vreun drept născut și

actual al reclamantei care să fie păgubit prin emiterea Ordinului nr. 9545 din 23

august 2007.

Potrivit art. 3 din ordinul nr.

5/2002 emis de A.P.A.P.S., procedura de administrare specială în perioada de

privatizare încetează la data transferului dreptului de proprietate asupra

acțiunilor, în situația privatizării societăților comerciale, sau la data

stabilită prin ordin al ministrului autorității pentru privatizare si administrarea

participațiilor statului".

În conformitate cu

prevederile art. 16 alin. (6) din Legea nr. 137/2002 "procedura de

administrare specială în perioada de privatizare încetează la data transferului

dreptului de proprietate asupra acțiunilor, în situația unei privatizări

finalizate, sau la data stabilita prin ordin ori prin decizie".

Din cele de mai sus rezultă

că există mai multe momente la care procedura administrării speciale poate

înceta, printre care și la data stabilită prin ordin.

Emiterea ordinului pentru

încetarea procedurii de administrare specială la SC R. SA Brașov rezultă că a

avut ca temei următoarele: societatea comercială se află în stare de insolventa

prezumată; societatea are rezultate negative; nu mai are activitate;

administrarea speciala instituită protejează societatea numai împotriva

creditorilor bugetari, aceștia fiind dezavantajați în eventualitatea acțiunii

împotriva societății a creditorilor privați; s-au formulat deja cereri de

deschidere a procedurii insolventei de către creditorii societății.

Față de cele mai sus

reținute, se constată că nu există urgența necesară pronunțării unei hotărâri

întemeiate pe dispozițiile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, deoarece

paguba ce ar putea să o suporte recurenta nu este iminentă și nu ne aflăm nici

în prezența unui caz bine justificat ce să determine suspendarea executării

ordinului atacat.

Justificarea cererii

reclamantei în sensul că nu-și va putea recupera debitul la sfârșitul

procedurii de faliment nu reprezintă un motiv temeinic pentru suspendarea

executării actului administrativ în sensul prevăzut de dispozițiile art. 14 din

Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse

recursul va fi admis, sentința va fi modificată și cererea reclamantei va fi

respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta A.V.A.S. împotriva sentinței nr. 178/CA din 22 octombrie 2007 a Curții

de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în

sensul că respinge cererea formulată de reclamanta SSIF O.V. SA Oradea privind

suspendarea executării ordinului nr. 9545 din 23 august 2007 emis de A.V.A.S.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 20 mai 2008.