ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2072/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2072/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului
administrativ, petentul L.G., în numele soției sale L.A., a chemat în judecată
pârâta Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 290/2003 din cadrul
Prefecturii Județului Galați, prin care să fie obligată să emită hotărârea
asupra cererii depuse de L.A. și să-i plătească daune materiale în sumă de
10.000 lei și daune morale în sumă de 10.000 lei.
În fața instanței de fond,
reprezentantul pârâtei a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, sub motivația
că petentul a promovat acțiunea în numele soției sale, fără a avea mandat de
reprezentare.
Prin sentința nr. 145 din 27
noiembrie 2007, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și
fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată, reținând că petentul L.G.
nu a făcut nicio dovadă că ar avea mandat din partea soției sale, într-una din
formele prevăzute de art. 68 C. proc. civ., care prevede că, pentru exercițiul
dreptului de chemare în judecată, procura trebuie făcută prin înscris sub
semnătură legalizată sau în baza dreptului de reprezentare dat prin declarație
verbală, făcută în fața instanței și trecută în încheierea de ședință.
Împotriva hotărârii
pronunțate de instanța de fond a declarat recurs reclamanta L.A. prin mandatar
L.G.
În cuprinsul recursului
declarat, recurenta L.A. arată că soțul său a formulat acțiunea în numele său,
în temeiul dispozițiilor art. 49 alin. (2) și art. 51 C. proc. civ. Mai arată
că instanța de fond și-a însușit concluziile depuse de recurentă la data de 1
noiembrie 2007, dar comunicarea sentinței s-a făcut pe numele soțului său.
Totodată, anexează
recursului procura judiciară autentificată sub nr. 239 din 4 februarie 2008, la
Biroul notarului public C.M. din Galați.
Examinând actele și
lucrările dosarului, susținerile recurentei și dispozițiile legale incidente
cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele
ce se vor arăta în continuare.
După cum corect a reținut și
instanța de fond, potrivit prevederilor Codului de procedură civilă, titularul
dreptului subiectiv nu este obligat să stea personal în proces, acesta având
posibilitatea să numească un reprezentant convențional. În această situație,
titularului dreptului îi revine obligația de a menționa această împrejurare în
cererea depusă la instanță și să alăture procura doveditoare.
Art. 68 alin. (1) C. proc.
civ. prevede că procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau
de reprezentare în judecată, trebuie făcută prin înscris sub semnătură
legalizată, iar în cazul când procura este dată unui avocat, semnătura se
certifică potrivit legii avocaților. La alin. (2) al aceluiași articol se
prevede că dreptul de reprezentare mai poate fi dat și prin declarație verbală
făcută în instanță și trecută în încheierea de ședință.
În cauză se observă că
petentul L.G., deși în acțiunea introdusă la 8 octombrie 2007 face mențiunea că
acționez „în numele soției mele, L.A.” nu probează acest lucru în forma
prevăzută de Codul de procedură civilă.
Prezentarea ulterioară, cu
ocazia declarării recursului, a procurii judiciare autentificată, la data de 4
februarie 2008, după pronunțarea sentinței de către Curtea de Apel Galați, este
lipsită de relevanță, astfel că hotărârea pronunțată de instanța de fond este
legală și temeinică, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat,
în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de L.G. pentru L.A. împotriva sentinței nr. 145 din 27 noiembrie 2007 a Curții
de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 22 mai 2008.