ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 998/2009

Asupra

recursului de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 479 din 11

aprilie 2007, Tribunalul Bacău a respins ca nefondată acțiunea formulata de SC

M. SA în contradictoriu cu parata SC A.M.

S-a reținut de

prima instanță că prin cererea înregistrată sub nr. 2708 din 02 martie 2006 la

Judecatoria Bacău, reclamanta SC M. SA a chemat în judecată pârâta SC A.M.

Bacău, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se oblige pârâta la

desființarea paravanului despărțitor edificat fără drept în spațiul comercial.

Împotriva

sentinței a formulat apel reclamanta.

Prin decizia

nr. 132 din 27 noiembrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, s-a respins, ca nefondat, apelul reclamantei cu

motivarea că prima instanță a reținut o situație de fapt corectă și a făcut o

corectă aplicare a prevederilor legale, fără a schimba obiectul acțiunii cu

care a fost învestită.

Împotriva

acestei soluții a declarat recurs reclamanta care a invocat prevederile art. 304

pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. învederând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre

care nu cuprinde motivele pe care se sprijină, apreciind greșit actele deduse

judecății, decizia fiind lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a

legii.

Înalta Curte

analizând decizia prin prisma criticilor formulate, va respinge recursul pentru

următoarele considerente:

Susținerile

recurentei conform cărora instanța de apel a pronunțat o hotărâre care nu

cuprinde motivele pe care se sprijină este nefondată și contradictorie deoarece

în cuprinsul aceleiași susțineri recurenta arată că instanța de apel a facut o

apreciere superficială. În consecință, indiferent dacă motivarea instanței de

apel este mai mult sau mai puțin elaborată, ea este o motivare legală și

temeinică și prin care s-a dat o corectă dezlegare pricinii.

Așadar,

analizând decizia atacată în

raport de motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se observă lesne

că el a fost invocat în mod nefondat deoarece hotărârea cuprinde motivele de

fapt și de drept care au format convingerea instanței și conține suficiente

elemente care fac posibil controlul hotărârii în căile de atac. De altfel,

judecătorul nici nu trebuie să răspundă în mod separat fiecărui argument,

fiecărei nuanțe date de părți textelor pe care și-au întemeiat cererile.

Susținerile

recurentei că instanța de apel a interpretat greșit actele deduse judecății

sunt în vădită contradicție cu cererea de chemare în judecată formulată inițial

și care face obiectul cauzei. Astfel, instanța de apel a avut în vedere prevederile

imperative ale art. 294, alin. (1) C. proc. civ.: „ în apel nu se poate schimba

calitatea parților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici

nu se pot face alte cereri noi".

Este evident

că prin cererea de chemare în judecată, nemodificată și neprecizată s-a

solicitat: "desființarea paravanului despărțitor ( ... ) sau autorizarea

reclamantei să ridice acest paravan pe cheltuiala pârâtei, partajarea în mod

proporțional a spațiului". Mai mult s-a invocat ca temei în drept art. 728

C. civ. Așadar instanța de apel nu a apreciat greșit actele deduse judecății,

ci doar a constatat că instanța de fond a judecat în mod legal și temeinic

cauza cu care a fost investită. Dimpotrivă, apelanta-recurenta, a încercat în

apel să schimbe obiectul cererii de chemare in judecată.

Așadar,

Curtea găsește nefondat și

motivul de recurs invocat de recurentă si prev. de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. în condițiile în care instanțele de fond și de apel s-au pronunțat în

raport de probele administrate și în limitele învestirii.

Susținerile

recurentei că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată

cu aplicarea greșită a legii este formulată în aceeași manieră speculativă

deoarece hotărârea pronunțată în apel este temeinic și legal motivată iar

aplicarea legii s-a facut corect, recurenta face aprecieri cu caracter general

care însă nu pot acoperi lipsa unor critici concrete și fondate.

Așadar,

Curtea găsește nefondat si

motivul de recurs invocat de recurentă si prev. de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. în condițiile în care în cauza de față nu rezultă că instanța de fond ar

fi recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile spetei sau că a aplicat

greșit dispoziții legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu

totul eronat. Recurenta aduce în discuție greșita stabilire a situației de

fapt, ceea ce nu poate face obiect al controlului de nelegalitate în calea de

atac folosită. Analizând hotărârea atacată se constată că instanța de apel a făcut

o corectă interpretare și aplicare a legii în raport de situația de fapt

temeinic stabilită în baza probelor administrate în cauză.

Având in

vedere cele expuse mai sus, conform art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M. BACĂU împotriva

deciziei nr. 132 din 27 noiembrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M. BACĂU împotriva deciziei nr.

132 din 27 noiembrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședința publică, astăzi 25 martie 2009.