ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 989/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 989/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului;
Din examinarea lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1545 din 4 aprilie 2007 Tribunalul
Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea
formulată de reclamantul Baroul Brașov, în contradictoriu cu pârâta SC P.C. SRL
și a obligat pe pârâtă la 1.051,31 ron cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această
sentință instanța de fond a reținut, în esență, că nulitatea a fost înlăturată
înainte de concluziile în fond, prin modificarea actului constitutiv în
privința prevederilor referitoare la activitatea principală, conform art. 57
din Legea nr. 31/1990, republicată.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel pârâta SC P.C. SRL Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Curtea de Apel Brașov, secția
comercială, prin decizia nr. 99/AP din 26 iunie 2007, a admis apelul declarat de
pârâta SC P.C. SRL Brașov, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că
înlătură dispozițiile privind obligarea pârâtei la plata către reclamant a
cheltuielilor de judecată și a menținut restul dispozițiilor sentinței.
În considerentele deciziei,
instanța de control judiciar a reținut, în esență, că în raport de dispozițiile
art. 274 C. proc. civ., reclamantul nu a făcut dovada plății onorariului de
avocat.
Reclamantul a declarat
recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 99/AP/2007,
criticând-o pentru nelegalitate și solicitând modificarea sentinței în sensul
obligării pârâtei la plata onorariului de avocat cu titlu de cheltuieli de
judecată.
În motivarea recursului se
susține, în esență, că „factura reprezintă documentul de plată legal pentru
prestația executată și contravaloarea lui convenită, iar executarea plății
constituie o operațiune separată, care nu intră sub incidența cenzurării
instanței”.
Pârâta a formulat
întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat, deoarece factura nu
face dovada plății onorariului pentru avocat.
Înalta Curte analizând
actele și lucrările dosarului, în raport de motivul de recurs și susținerile
din întâmpinare constată că la fila 23 dosar fond nr. 1747/62/2007 al
Tribunalului Brașov, secția comercială, reclamantul a depus factura din 26
martie 2007 pe care se menționează: „onorariu avocat 1.000 lei – plata prin
O.P.”, fără să fie anexat ordinul de plată care să dovedească efectuarea plății
acestei facturi și în consecință motivul de recurs este nefondat, astfel că în
temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte urmează să respingă
recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de reclamantul Baroul Brașov împotriva deciziei nr. 99/Ap din
26 iunie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință
publică, astăzi 11 martie 2008.