ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.03.2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 989/2008

HOTĂRÂRE
11.03.2008
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 989/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1545 din 4 aprilie 2007 Tribunalul

Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea

formulată de reclamantul Baroul Brașov, în contradictoriu cu pârâta SC P.C. SRL

și a obligat pe pârâtă la 1.051,31 ron cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință instanța de fond a reținut, în esență, că nulitatea a fost înlăturată

înainte de concluziile în fond, prin modificarea actului constitutiv în

privința prevederilor referitoare la activitatea principală, conform art. 57

din Legea nr. 31/1990, republicată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta SC P.C. SRL Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Curtea de Apel Brașov, secția

comercială, prin decizia nr. 99/AP din 26 iunie 2007, a admis apelul declarat de

pârâta SC P.C. SRL Brașov, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că

înlătură dispozițiile privind obligarea pârâtei la plata către reclamant a

cheltuielilor de judecată și a menținut restul dispozițiilor sentinței.

În considerentele deciziei,

instanța de control judiciar a reținut, în esență, că în raport de dispozițiile

art. 274 C. proc. civ., reclamantul nu a făcut dovada plății onorariului de

avocat.

Reclamantul a declarat

recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 99/AP/2007,

criticând-o pentru nelegalitate și solicitând modificarea sentinței în sensul

obligării pârâtei la plata onorariului de avocat cu titlu de cheltuieli de

judecată.

În motivarea recursului se

susține, în esență, că „factura reprezintă documentul de plată legal pentru

prestația executată și contravaloarea lui convenită, iar executarea plății

constituie o operațiune separată, care nu intră sub incidența cenzurării

instanței”.

Pârâta a formulat

întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat, deoarece factura nu

face dovada plății onorariului pentru avocat.

Înalta Curte analizând

actele și lucrările dosarului, în raport de motivul de recurs și susținerile

din întâmpinare constată că la fila 23 dosar fond nr. 1747/62/2007 al

Tribunalului Brașov, secția comercială, reclamantul a depus factura din 26

martie 2007 pe care se menționează: „onorariu avocat 1.000 lei – plata prin

O.P.”, fără să fie anexat ordinul de plată care să dovedească efectuarea plății

acestei facturi și în consecință motivul de recurs este nefondat, astfel că în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte urmează să respingă

recursul.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamantul Baroul Brașov împotriva deciziei nr. 99/Ap din

26 iunie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 11 martie 2008.

Sursă