ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 989/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 989/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 1545 din 4 aprilie 2007 Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamantul Baroul Brașov, în contradictoriu cu pârâta SC P.C. SRL și a obligat pe pârâtă la 1.051,31 ron cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în esență, că nulitatea a fost înlăturată înainte de concluziile în fond, prin modificarea actului constitutiv în privința prevederilor referitoare la activitatea principală, conform art. 57 din Legea nr. 31/1990, republicată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC P.C. SRL Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 99/AP din 26 iunie 2007, a admis apelul declarat de pârâta SC P.C. SRL Brașov, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că înlătură dispozițiile privind obligarea pârâtei la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată și a menținut restul dispozițiilor sentinței. În considerentele deciziei, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că în raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., reclamantul nu a făcut dovada plății onorariului de avocat. Reclamantul a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 99/AP/2007, criticând-o pentru nelegalitate și solicitând modificarea sentinței în sensul obligării pârâtei la plata onorariului de avocat cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se susține, în esență, că „factura reprezintă documentul de plată legal pentru prestația executată și contravaloarea lui convenită, iar executarea plății constituie o operațiune separată, care nu intră sub incidența cenzurării instanței”. Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat, deoarece factura nu face dovada plății onorariului pentru avocat. Înalta Curte analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivul de recurs și susținerile din întâmpinare constată că la fila 23 dosar fond nr. 1747/62/2007 al Tribunalului Brașov, secția comercială, reclamantul a depus factura din 26 martie 2007 pe care se menționează: „onorariu avocat 1.000 lei – plata prin O.P.”, fără să fie anexat ordinul de plată care să dovedească efectuarea plății acestei facturi și în consecință motivul de recurs este nefondat, astfel că în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.
civ. Înalta Curte urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Baroul Brașov împotriva deciziei nr. 99/Ap din 26 iunie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 11 martie 2008.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.