ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2374/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2374/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată
înregistrată la data de 17 mai 2007 pe rolul Tribunalului Harghita, secția
civilă, reclamanta SC C.T. SRL Miercurea Ciuc, a chemat în judecată pârâta SC
G. SA Miercurea Ciuc, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
Constatarea că reclamanta este
beneficiara Legii nr. 346 din 14 iulie 2004 privind stimularea înființării și
dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, în ceea ce privește
posibilitatea cumpărării spațiului comercial situat în Miercurea Ciuc, folosit
drept spațiu comercial, având suprafață totală de 169,31 mp.
Obligarea pârâtei să încheie contract de
vânzare-cumpărare autentic cu privire la spațiul comercial în Miercurea Ciuc, folosit
drept spațiu comercial, având suprafața totală de 169,31 mp prin care se
transmite dreptul de proprietate asupra spațiului comercial, iar în caz de
refuz hotărârea instanței să țină loc de act autentic.
Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor
de judecată.
Prin sentința nr. 2283 pronunțată la data
de 5 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 2335/2007,
s-a admis acțiunea reclamantei SC C.T. SRL Miercurea Ciuc împotriva pârâtei SC
G. SA, s-a constatat că reclamanta este beneficiara Legii nr. 346/2004 în ceea
ce privește posibilitatea cumpărării spațiului comercial situat în Miercurea
Ciuc, folosit drept spațiu comercial, în suprafață totală de 169,31 mp, a fost
obligată pârâta să încheie contract de vânzare-cumpărare cu reclamanta prin
care să transmită dreptul de proprietate asupra spațiului comercial de mai sus,
iar în caz de refuz, hotărârea să țină loc de contract, act autentic, a fost
obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum
de 1040 lei.
Pentru a pronunța această soluție,
instanța de fond a reținut că reclamanta deține spațiul în baza contractului de
închiriere încheiat cu pârâta folosindu-l ca spațiu comercial conform
domeniului său de activitate. Chiar dacă pârâta este proprietara spațiului,
conform CF, acest spațiu este folosit, utilizat de reclamantă, deci constituie
activ disponibil în sensul Legii nr. 346/2004. Conform art. 13 alin. (4) din
lege, pârâta avea obligația să întocmească lista activelor disponibile lunar,
însă aceasta nu s-a conformat dispozițiilor imperative de mai sus.
Nerespectarea acestor dispoziții a pus reclamanta în imposibilitatea de a-și
exercita dreptul de a cumpăra spațiul, la solicitarea sa, la un preț negociat
stabilit pe baza unui raport de evaluare. Apreciind astfel, instanța a conchis
că reclamanta este beneficiară a Legii nr. 346/2004 în ceea ce privește posibilitatea
cumpărării spațiului comercial și a obligat pârâta în consecință.
Împotriva sentinței a declarat apel
pârâta SC G. SA solicitând schimbarea acesteia în tot și respingerea cererii
reclamantei.
Prin decizia nr. 88 A din 26 noiembrie
2007 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios administrativ
și fiscal, a admis apelul formulat de pârâta SC G. SA Miercurea Ciuc, jud.Harghita,
împotriva sentinței civile nr. 2283 din 5 septembrie 2007, pronunțată de
Tribunalul Harghita în dosarul nr. 2335/96/2007.
A schimbat în tot hotărârea apelată în
sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanta SC C.T. SRL Miercurea
Ciuc, în contradictoriu cu pârâta SC G. SA Miercurea Ciuc.
Examinând sentința atacată prin prisma
motivelor de apel invocate, precum și al efectului devolutiv al acestei căi de
atac, instanța constată: pârâta SC G. SA s-a constituit prin transformarea
fostei regii autonome G. Miercurea Ciuc în societate pe acțiuni, având ca unic
acționar Consiliul Local Miercurea Ciuc, în temeiul HCL nr. 145/1997. Conform
statutului, unul dintre obiectele de activitate al acesteia îl constituie
„închirierea și subînchirierea bunurilor imobile”. În îndeplinirea acestui
scop, pârâta deține în proprietate spații construite atât din fonduri proprii,
după transformare, cum este cel din prezenta cauză, cât și spații dobândite în
calitate de succesor în drepturi, construite din fonduri de stat înainte de
1989.
Reclamanta este beneficiară a Legii nr. 346/2004
iar art. 13 alin. (3) lit. a) definește noțiune de „activ disponibil” ca fiind
activul care nu este utilizat de către pârâtă o perioadă de cel puțin 3 luni.
Între cele două părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 6503 din 8
decembrie 2006 având ca obiect spațiul comercial, proprietate a pârâtei conform
C.F. nr. 2393/N/C/I Miercurea Ciuc. Încheierea acestui contract de închiriere
nu poate duce la concluzia că acest activ este disponibil, nefiind utilizat de
către pârâtă, câtă vreme tocmai în „închiriere” constă utilizarea lui. A da o
altă interpretare stării de fapt reținute mai sus, ar însemna ca pârâta, fie să
nu mai închirieze niciunul din activele sale acelor societăți care se încadrează
în categoria IMM-urilor, fie să fie obligată să le vândă, în ambele situații
aflându-se în imposibilitatea realizării unuia din obiectele sale de
activitate, acesta golindu-se de conținut.
Împotriva acestei ultime hotărâri a
declarat recurs, reclamanta SC C.T. SRL Miercurea Ciuc criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., susținând în esență că instanța de apel a interpretat în mod greșit
prevederile art. 12 alin. (1) lit. a) și b), prevederile art. 13 alin. (2) lit.
a) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării
întreprinderilor mici și mijlocii deoarece pe de o parte întreprinderile mici
și mijlocii au acces prioritar la înstrăinarea, concesionarea sau leasingul activelor
disponibile ale regiilor autonome/ societăților/ companiilor naționale și
societăților comerciale cu capital majoritar de stat, în condițiile art. 13, cu
respectarea dispozițiilor legale în vigoare, iar pe de altă parte calitatea de
locatar a petentului reclamă dreptul de achiziționare a activului.
Articolul 13 alin. (2) lit. a) din lege
prevede că se consideră active disponibile activele care nu sunt utilizate de
regiile autonome, societăți comerciale/companiile naționale sau societățile
comerciale cu capital majoritar de stat care le dețin pe o perioadă de cel
puțin 3 luni.
Instanța de apel a apreciat greșit că
activul nu este disponibil din moment ce este înscrisă în obiectul de
activitate al societății intimate-pârâte activitatea de închiriere deoarece nu
societatea trebuie să aibă disponibilitatea să încheie contracte de închiriere,
că activul trebuie să fie disponibil adică să nu fie utilizat de societate, și
din moment ce este închiriat evident că nu este utilizat.
Instanța de apel a făcut o aplicare greșită
a art. 13 alin. (2) lit. a) deoarece a avea înscris obiectul de activitate
închirierea spațiilor ce nu este echivalent cu utilizarea activului, din contră
dacă activele sunt date în chirie înseamnă că nu sunt utilizate de proprietar,
deci sunt disponibile.
Legiuitorul a descris ce se înțelege prin
activ disponibil și a stabilit că este acel activ ce nu este utilizat de
societatea comercială cu capital majoritar de stat, iar pentru că sunt date cu
chirie dovedește faptul că nu sunt utilizate.
Recursul este nefondat pentru următoarele
considerente:
Din examinarea actelor de la dosarul
cauzei prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente
cauzei rezultă că instanța de apel în mod corect a apreciat actul dedus
judecății și probatoriile administrate în cauză.
Instanța de apel în mod corect a reținut
că pârâta SC G. SA s-a constituit prin transformarea regiei autonome G. Miercurea
Ciuc în societate pe acțiuni având ca unic acționar Consiliul Local Miercurea
Ciuc în temeiul HCL nr. 145/1997.
Conform statutului, unul din obiectele de
activitate al societății îl constituie „închirierea și subînchirierea bunurilor
imobile”.
Pentru îndeplinirea acestui scop, pârâta
deținea în proprietate spații atât construite din fonduri proprii, cât și
spații dobândite în calitate de succesor în drepturi, construite din fonduri de
stat înainte de 1989.
Reclamanta este beneficiară a Legii nr. 346/2004
iar art. 13 alin. (3) litera a definește noțiunea de „activ disponibil” ca
fiind activul care nu este utilizat de pârâtă o perioadă de cel puțin 3 luni.
Între cele două părți s-a încheiat
contractul de închiriere nr. 6503 din 8 decembrie 2006 având ca obiect spațiu
comercial, proprietate a pârâtei conform C.F. nr. 2393/N/C/I Miercurea Ciuc.
Încheierea acestui contract de închiriere
nu duce la concluzia că acest activ este disponibil, nefiind utilizat de pârâtă
deoarece tocmai în „închiriere” constă utilizarea lui.
De asemenea, în mod corect instanța de
apel a apreciat că spațiul pe care îl deținea reclamanta în calitate de locator
nu se încadrează în categoria activelor disponibile așa cum sunt ele definite
de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 346/2004, motiv pentru care pârâta nu poate
fi obligată la vânzarea lui.
Pentru aceste considerente, în temeiul
dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge
recursul declarat de reclamanta SC C.T. SRL Miercurea Ciuc, ca nefondat.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC
C.T. SRL Miercurea Ciuc împotriva deciziei nr. 88/A din 26 noiembrie 2007 a
Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 27 iunie 2008.