ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2374/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17 mai 2007 pe rolul Tribunalului Harghita, secția civilă, reclamanta SC C.T. SRL Miercurea Ciuc, a chemat în judecată pârâta SC G. SA Miercurea Ciuc, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: Constatarea că reclamanta este beneficiara Legii nr. 346 din 14 iulie 2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, în ceea ce privește posibilitatea cumpărării spațiului comercial situat în Miercurea Ciuc, folosit drept spațiu comercial, având suprafață totală de 169,31 mp.

Obligarea pârâtei să încheie contract de vânzare-cumpărare autentic cu privire la spațiul comercial în Miercurea Ciuc, folosit drept spațiu comercial, având suprafața totală de 169,31 mp prin care se transmite dreptul de proprietate asupra spațiului comercial, iar în caz de refuz hotărârea instanței să țină loc de act autentic. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința nr. 2283 pronunțată la data de 5 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 2335/2007, s-a admis acțiunea reclamantei SC C.T.

SRL Miercurea Ciuc împotriva pârâtei SC G. SA, s-a constatat că reclamanta este beneficiara Legii nr. 346/2004 în ceea ce privește posibilitatea cumpărării spațiului comercial situat în Miercurea Ciuc, folosit drept spațiu comercial, în suprafață totală de 169,31 mp, a fost obligată pârâta să încheie contract de vânzare-cumpărare cu reclamanta prin care să transmită dreptul de proprietate asupra spațiului comercial de mai sus, iar în caz de refuz, hotărârea să țină loc de contract, act autentic, a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 1040 lei. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta deține spațiul în baza contractului de închiriere încheiat cu pârâta folosindu-l ca spațiu comercial conform domeniului său de activitate.

Chiar dacă pârâta este proprietara spațiului, conform CF, acest spațiu este folosit, utilizat de reclamantă, deci constituie activ disponibil în sensul Legii nr. 346/2004. Conform art. 13 alin. (4) din lege, pârâta avea obligația să întocmească lista activelor disponibile lunar, însă aceasta nu s-a conformat dispozițiilor imperative de mai sus. Nerespectarea acestor dispoziții a pus reclamanta în imposibilitatea de a-și exercita dreptul de a cumpăra spațiul, la solicitarea sa, la un preț negociat stabilit pe baza unui raport de evaluare. Apreciind astfel, instanța a conchis că reclamanta este beneficiară a Legii nr. 346/2004 în ceea ce privește posibilitatea cumpărării spațiului comercial și a obligat pârâta în consecință.

Împotriva sentinței a declarat apel pârâta SC G. SA solicitând schimbarea acesteia în tot și respingerea cererii reclamantei. Prin decizia nr. 88 A din 26 noiembrie 2007 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul formulat de pârâta SC G. SA Miercurea Ciuc, jud.Harghita, împotriva sentinței civile nr. 2283 din 5 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 2335/96/2007. A schimbat în tot hotărârea apelată în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanta SC C.T. SRL Miercurea Ciuc, în contradictoriu cu pârâta SC G. SA Miercurea Ciuc. Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, precum și al efectului devolutiv al acestei căi de atac, instanța constată: pârâta SC G. SA s-a constituit prin transformarea fostei regii autonome G. Miercurea Ciuc în societate pe acțiuni, având ca unic acționar Consiliul Local Miercurea Ciuc, în temeiul HCL nr. 145/1997.

Conform statutului, unul dintre obiectele de activitate al acesteia îl constituie „închirierea și subînchirierea bunurilor imobile”. În îndeplinirea acestui scop, pârâta deține în proprietate spații construite atât din fonduri proprii, după transformare, cum este cel din prezenta cauză, cât și spații dobândite în calitate de succesor în drepturi, construite din fonduri de stat înainte de 1989. Reclamanta este beneficiară a Legii nr. 346/2004 iar art. 13 alin. (3) lit. a) definește noțiune de „activ disponibil” ca fiind activul care nu este utilizat de către pârâtă o perioadă de cel puțin 3 luni. Între cele două părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 6503 din 8 decembrie 2006 având ca obiect spațiul comercial, proprietate a pârâtei conform C.F.

nr. 2393/N/C/I Miercurea Ciuc. Încheierea acestui contract de închiriere nu poate duce la concluzia că acest activ este disponibil, nefiind utilizat de către pârâtă, câtă vreme tocmai în „închiriere” constă utilizarea lui. A da o altă interpretare stării de fapt reținute mai sus, ar însemna ca pârâta, fie să nu mai închirieze niciunul din activele sale acelor societăți care se încadrează în categoria IMM-urilor, fie să fie obligată să le vândă, în ambele situații aflându-se în imposibilitatea realizării unuia din obiectele sale de activitate, acesta golindu-se de conținut. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, reclamanta SC C.T. SRL Miercurea Ciuc criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susținând în esență că instanța de apel a interpretat în mod greșit prevederile art. 12 alin. (1) lit. a) și b), prevederile art. 13 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii deoarece pe de o parte întreprinderile mici și mijlocii au acces prioritar la înstrăinarea, concesionarea sau leasingul activelor disponibile ale regiilor autonome/ societăților/ companiilor naționale și societăților comerciale cu capital majoritar de stat, în condițiile art. 13, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, iar pe de altă parte calitatea de locatar a petentului reclamă dreptul de achiziționare a activului. Articolul 13 alin. (2) lit. a) din lege prevede că se consideră active disponibile activele care nu sunt utilizate de regiile autonome, societăți comerciale/companiile naționale sau societățile comerciale cu capital majoritar de stat care le dețin pe o perioadă de cel puțin 3 luni.

Instanța de apel a apreciat greșit că activul nu este disponibil din moment ce este înscrisă în obiectul de activitate al societății intimate-pârâte activitatea de închiriere deoarece nu societatea trebuie să aibă disponibilitatea să încheie contracte de închiriere, că activul trebuie să fie disponibil adică să nu fie utilizat de societate, și din moment ce este închiriat evident că nu este utilizat. Instanța de apel a făcut o aplicare greșită a art. 13 alin. (2) lit. a) deoarece a avea înscris obiectul de activitate închirierea spațiilor ce nu este echivalent cu utilizarea activului, din contră dacă activele sunt date în chirie înseamnă că nu sunt utilizate de proprietar, deci sunt disponibile.

Legiuitorul a descris ce se înțelege prin activ disponibil și a stabilit că este acel activ ce nu este utilizat de societatea comercială cu capital majoritar de stat, iar pentru că sunt date cu chirie dovedește faptul că nu sunt utilizate. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor de la dosarul cauzei prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de apel în mod corect a apreciat actul dedus judecății și probatoriile administrate în cauză. Instanța de apel în mod corect a reținut că pârâta SC G. SA s-a constituit prin transformarea regiei autonome G. Miercurea Ciuc în societate pe acțiuni având ca unic acționar Consiliul Local Miercurea Ciuc în temeiul HCL nr. 145/1997.

Conform statutului, unul din obiectele de activitate al societății îl constituie „închirierea și subînchirierea bunurilor imobile”. Pentru îndeplinirea acestui scop, pârâta deținea în proprietate spații atât construite din fonduri proprii, cât și spații dobândite în calitate de succesor în drepturi, construite din fonduri de stat înainte de 1989. Reclamanta este beneficiară a Legii nr. 346/2004 iar art. 13 alin. (3) litera a definește noțiunea de „activ disponibil” ca fiind activul care nu este utilizat de pârâtă o perioadă de cel puțin 3 luni. Între cele două părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 6503 din 8 decembrie 2006 având ca obiect spațiu comercial, proprietate a pârâtei conform C.F.

nr. 2393/N/C/I Miercurea Ciuc. Încheierea acestui contract de închiriere nu duce la concluzia că acest activ este disponibil, nefiind utilizat de pârâtă deoarece tocmai în „închiriere” constă utilizarea lui. De asemenea, în mod corect instanța de apel a apreciat că spațiul pe care îl deținea reclamanta în calitate de locator nu se încadrează în categoria activelor disponibile așa cum sunt ele definite de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 346/2004, motiv pentru care pârâta nu poate fi obligată la vânzarea lui. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de reclamanta SC C.T. SRL Miercurea Ciuc, ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.T. SRL Miercurea Ciuc împotriva deciziei nr. 88/A din 26 noiembrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2008.