ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4049/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 944 din 28 iunie 2004 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de P.M.M. Ciuc, prin care solicitase obligarea pârâtelor SC E.T. SRL și SC K. SRL din Miercurea Ciuc la încheierea unor contracte de concesiune pentru suprafețele de 49 mp. și 28 mp. teren, aferente spațiilor comerciale, plus plata revedențelor restante în sumă de 18.798.470 lei, respectiv 10.510.850 lei. Apelul declarat împotriva acestei sentințe de către reclamant a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 222/ A din 16 decembrie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.

În esență, instanța de apel a reținut că B.M., cea care a înstrăinat pârâtelor spațiul comercial, nu putea dispune asupra terenului pentru viitor, iar mențiunea din contractul acestora cu privire la viitoarea concesionare nu produce efecte față de reclamant care are calitatea de terț. Nemulțumită de această decizie P.M.M. Ciuc, prin P., a declarat recurs solicitând modificarea ei în tot și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, invocându-se motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prin Hotărârea 63/1997 a Consiliului Local s-a aprobat concesionarea terenurilor, iar pârâtele n-au atacat această hotărâre, așa încât trebuie să se conformeze și să achite redevența solicitată.

Prin întâmpinare pârâtele au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. La termenul de astăzi curtea, din oficiu în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a pus în discuția părților, în raport de obiectul pricinii, competența materială a judecătoriei în soluționarea cauzei în primă instanță. Intimatele, prin reprezentant, au apreciat că excepția este fondată. Recursul va fi admis pentru considerentele ce se vor arăta: Acțiunea de față a fost promovată la 27 aprilie 2004, dată când erau în vigoare modificările aduse Codului de procedură civilă prin O.G. 58/2003. Potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., intră în competența tribunalelor, în primă instanță soluționarea cererilor în materie comercială al căror obiect este de peste un miliard lei, precum și cele al căror obiect este neevaluabil în bani.

În speță, acțiunea reclamantei a avut ca obiect obligarea pârâtelor de a încheia contract de concesiune, plus despăgubiri aferente. Întrucât primul capăt de acțiune atrăgea competența tribunalului în primă instanță, curtea apreciază că în mod nelegal litigiul a fost soluționat de judecătorie în primă instanță, motiv pentru care recursul va fi admis în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu art. 306 alin. (2) C. proc. civ., iar hotărârile pronunțate cu încălcarea competenței materiale vor fi casate, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare în primă instanță Tribunalului Harghita, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (6) C. proc. civ. În atare situație, criticile vizând fondul pricinii nu mai pot fi analizate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta P.M.M. Ciuc, împotriva deciziei nr. 222 din 16 decembrie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și contencios administrativ. Casează decizia atacată și sentința nr. 944 din 28 iunie 2004 a Judecătoriei Miercurea Ciuc și trimite cauza la Tribunalul Harghita, pentru rejudecarea cauzei. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 30 iunie 2005.