ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4049/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 944 din 28

iunie 2004 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, a fost respinsă ca nefondată acțiunea

formulată de P.M.M. Ciuc, prin care solicitase obligarea pârâtelor SC E.T. SRL

și SC K. SRL din Miercurea Ciuc la încheierea unor contracte de concesiune pentru

suprafețele de 49 mp. și 28 mp. teren, aferente spațiilor comerciale, plus

plata revedențelor restante în sumă de 18.798.470 lei, respectiv 10.510.850

lei.

Apelul declarat împotriva acestei

sentințe de către reclamant a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 222/ A

din 16 decembrie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de

contencios administrativ.

În esență, instanța de apel a

reținut că B.M., cea care a înstrăinat pârâtelor spațiul comercial, nu putea

dispune asupra terenului pentru viitor, iar mențiunea din contractul acestora

cu privire la viitoarea concesionare nu produce efecte față de reclamant care

are calitatea de terț.

Nemulțumită de această decizie P.M.M.

Ciuc, prin P., a declarat recurs solicitând modificarea ei în tot și admiterea

acțiunii astfel cum a fost formulată, invocându-se motivul prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

se arată că prin Hotărârea 63/1997 a Consiliului Local s-a aprobat

concesionarea terenurilor, iar pârâtele n-au atacat această hotărâre, așa încât

trebuie să se conformeze și să achite redevența solicitată.

Prin întâmpinare pârâtele au

solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

La termenul de astăzi curtea, din

oficiu în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a pus în

discuția părților, în raport de obiectul pricinii, competența materială a

judecătoriei în soluționarea cauzei în primă instanță.

Intimatele, prin reprezentant, au

apreciat că excepția este fondată.

Recursul va fi admis pentru

considerentele ce se vor arăta:

Acțiunea de față a fost promovată la

27 aprilie 2004, dată când erau în vigoare modificările aduse Codului de

procedură civilă prin O.G. 58/2003.

Potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C.

proc. civ., intră în competența tribunalelor, în primă instanță soluționarea

cererilor în materie comercială al căror obiect este de peste un miliard lei,

precum și cele al căror obiect este neevaluabil în bani.

În speță, acțiunea reclamantei a

avut ca obiect obligarea pârâtelor de a încheia contract de concesiune, plus

despăgubiri aferente.

Întrucât primul capăt de acțiune

atrăgea competența tribunalului în primă instanță, curtea apreciază că în mod

nelegal litigiul a fost soluționat de judecătorie în primă instanță, motiv

pentru care recursul va fi admis în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 3 C.

proc. civ., coroborat cu art. 306 alin. (2) C. proc. civ., iar hotărârile

pronunțate cu încălcarea competenței materiale vor fi casate, cauza urmând a fi

trimisă spre rejudecare în primă instanță Tribunalului Harghita, în

conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (6) C. proc. civ.

În atare situație, criticile vizând

fondul pricinii nu mai pot fi analizate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta P.M.M. Ciuc, împotriva deciziei nr. 222 din 16 decembrie 2004 a

Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și contencios administrativ.

Casează decizia atacată și sentința nr.

944 din 28 iunie 2004 a Judecătoriei Miercurea Ciuc și trimite cauza la

Tribunalul Harghita, pentru rejudecarea cauzei.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 30 iunie 2005.