ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4239/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4239/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 3 septembrie 2008
reclamantul S.C.S. a chemat în judecată Penitenciarul cu Regim de Maximă
Siguranță București, solicitând obligarea acestuia să-i acorde salariul cuvenit,
în conformitate cu art. 34 lit. a) din Legea nr. 293/2004, coroborat cu art. 2
din O.G. nr. 64/2006 și a primei instituită cu ocazia „Zilei Naționale a
României”.
În motivarea acțiunii
reclamantul arată că în calitatea sa de funcționar public cu statut special,
având funcția de inspector principal, ofițer instructor principal II, șeful
structurii de intervenții, este superiorul întregului personal al grupei de
intervenție, fiind îndreptățit la acordarea unor prime.
A mai arătat că este
îndreptățit și la salariu de merit.
Ulterior, reclamantul și-a precizat
acțiunea, arătând că înțelege să-l cheme în judecată și pe S.V., în calitate
de director al unității, solicitând obligarea pârâților în solidar la plata
drepturilor salariale invocate.
Curtea de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3538 din
16 decembrie 2009 a admis lipsa calității procesuale pasive a pârâtului S.V.,
respingând acțiunea cu privire la acest pârât și a respins ca neîntemeiată
acțiunea, reținând că salariul de merit și primele sunt drepturi eventuale,
acordarea lor fiind la latitudinea conducerii unității.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs reclamantul S.C.S., susținând în esență că măsura neacordării
drepturilor bănești cuvenite este abuzivă, întrucât fiind președintele
Sindicatului Frăția Jilava s-a aflat în conflict cu conducerea unității.
Recursul este nefondat.
Cu privire la acordarea
salariului de merit pentru anul 2007 din actele dosarului rezultă că
recurentul-reclamant a obținut calificativul „bine” reținându-se că în 123 de
zile nu s-a aflat la serviciu și nu a coordonat activitatea grupei de
intervenție.
Așa fiind, în mod corect
instanța de fond a apreciat că recurentul-reclamant nu îndeplinește condițiile
prevăzute de art. 4 din Anexa 1 la Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 64/2006.
Referitor la prima cu ocazia
Zilei Naționale a României, având în vedere criteriile stabilite prin art. 3
din Anexa 6 din Ordinul Ministrului Justiției, privind aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a O.G. nr. 64/2006, Consiliul de conducere al
intimatei-pârâte a cerut opinia evaluatorului direct al recurentului.
Directorul adjunct – siguranța
deținerii și regim penitenciar a motivat faptul că cel în cauză, nu a fost
premiat pentru că a avut o activitate minimă în cadrul grupei de intervenție și
a influențat subalternii, să nu se implice în exerciții demonstrative.
Așa fiind, în mod corect
instanța de fond a apreciat că acordarea primelor este la latitudinea
conducerii unității, fiind în raport cu rezultatele activității.
Hotărârea instanței de fond
fiind legală și temeinică, recursul declarat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de S.C.S. împotriva sentinței civile nr. 3538 din 16 decembrie 2008 a Curții de Apel București,secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 octombrie 2009.