ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1591/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1591/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 1 septembrie 2008, reclamanții G.G. și G.M. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, în calitate de reprezentant al Secției Consulare a Ambasadei României din Chișinău, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului să stabilească data la care reclamanții vor fi invitați să depună - înregistreze, cererile de redobândire a cetățeniei române, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 21/1991, la Secția Consulară a României din Republica Moldova, într-un termen scurt, rezonabil și să se acorde daune morale în cuantum de 1 leu.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că, în luna octombrie 2006, s-au prezentat personal la Secția Consulară a Ambasadei României din Republica Moldova pentru a depune cererile de redobândire a cetățeniei române, împreună cu actele necesare dar le-a fost refuzată primirea acestora și s-a comunicat ca reclamanții să facă cerere scrisă de programare prin poștă, recomandat cu conformare de primire.
Arată reclamanții că pe data de 17 octombrie 2006 au adresat prima cerere scrisă Consulului General al Secției Consulare a României din Republica Moldova, având aviz de recepție nr. 37176 și nr. 41645 din 17 octombrie 2006. Având în vedere faptul că nici după aproape doi ani de la data expedierii primelor cereri de programare - intenție reclamanții nu au fost invitați de către consulat, iar pe data de 12 iunie 2008 reclamanții au trimis prin poștă, recomandat cu confirmare de primire nr. 541 din 12 iunie 2008, o a doua cerere scrisă solicitând să fie invitați să depună cererile de redobândire a cetățenie române într-un termen scurt. Prin adresa nr. C-806 din 17 iunie 2008, Secția Consulară a României din Republica Moldova nu a soluționat favorabil cererile reclamanților invitându-i să aștepte, întrucât, în viitor, cererile reclamanților de intenție vor fi procesate și vor fi invitați să depună cererile de redobândirea cetățeniei române.
La data de 22 iulie 2008 reclamanții au revenit cu o cerere similară, expediată cu confirmare de primire nr. 30 din 22 iulie 2008 , prin care au solicitat să fie programați într-un termen scurt, rezonabil, să depună cererea de redobândire a cetățeniei române. Pe data de 1 august 2008 Secția Consulară a României din Republica Moldova, prin adresa nr. C-1214 din 1 august 2008, a comunicat reclamanților faptul că există un număr impresionant de cereri de programare, iar reclamanții vor fi invitați poștal să depună cererile de redobândire a cetățeniei române. Reclamanții consideră că această atitudine a secției consulare reprezintă refuzul nejustificat de a soluționa cererile privind invitarea într- un termen scurt, rezonabil să depună cererile de redobândire a cetățeniei române.
Prin sentința civilă nr. 2989/2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, acțiunea a fost admisă și pârâtul a fost obligat să stabilească o dată de depunere de către reclamanți a cererilor de redobândire a cetățeniei române într-un termen scurt, rezonabil. Pârâtul a fost obligat la daune morale de 1 leu în favoarea reclamanților. Instanța a reținut că trecerea a doi ani de la data la care reclamanții au formulat prima cerere scrisă privind programarea pentru depunerea cererii de redobândire a cetățeniei române, duce la imposibilitatea reclamanților de a-și valorifica drepturile prevăzute de Legea nr. 21/1991. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen Ministerul Afacerilor Externe.
În motivarea recursului s-a arătat în esență: că nu este un caz de refuz nejustificat, întrucât Ministerul Afacerilor Externe a emis reclamanților două răspunsuri la data de 17 iunie 2008 și 1 august 2008, prin care îi încunoștința că cererea lor va fi rezolvată favorabil la momentul în care urmau să fie procesate cererile similare ale altor cetățeni moldoveni; că Ministerul Afacerilor Externe a recunoscut reclamanților realizarea dreptului legal dar s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a procesa solicitările, mai ales având în vedere faptul că Secția consulară există într-un teritoriu ce nu se află sub suveranitatea statului român.
Recurentul a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune față de dispozițiile art. 11 alin. (1) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004, referitor la cererea formulată în luna octombrie 2006. În ce privește cererile formulate în anul 2008, recurentul a arătat că acțiunea nu este întemeiată, întrucât nu s-a împlinit termenul rezonabil, apreciat de instanță ca fiind de 6 luni. Verificând cauza în funcție de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că sentința este legală și temeinică. Referitor la prescripția dreptului la acțiune, raportat la cererea depusă de reclamanți în luna octombrie 2006, Curtea constată că solicitarea recurentului este neîntemeiată.
În conținutul Legii nr. 21/1991 nu este prevăzut un termen expres față de care petenții să-și poată valorifica dreptul la acțiune. Pe de altă parte există culpa pârâtului pentru nerezolvarea petiției iar prin invocarea acesteia de către intimat (a propriei culpe), reclamanții nu pot fi sancționați prin considerarea ca prescrisă a acțiunii pe care au formulat-o în justiție. De altfel, reclamanții au stăruit în demersul lor revenind cu două cereri similare la datele de 12 iunie 2008 și de 22 iulie 2008 iar răspunsurile pârâtului în sensul că reclamanții vor fi invitați prin poștă să depună cererile de redobândire a cetățeniei române nu reprezintă o rezolvare a petițiilor formulate de intimați.
Prin răspunsurile și prin atitudinea pârâtului s-a realizat restricționarea, fără temei legal, a dreptului persoanelor de a înregistra o cerere, pentru considerentele care țin de organizarea administrativă a serviciului din Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău. În speță este vorba de fixarea unui termen pentru înregistrarea cererilor, lucru care le-a fost refuzat reclamanților, prin aceasta fiind vătămați în drepturile lor conform art.1 din Legea nr. 554/2004. Chiar dacă Legea nr. 21/1991 nu cuprinde prevederi în care să se precizeze un anume termen în intervalul căruia pârâtul să soluționeze cererea reclamanților, nu înseamnă că ministerul poate amâna fără o limitare rezonabilă în timp soluționarea cererilor reclamanților, care tind să-și valorifice drepturile conferite de Legea nr. 21/1991.
Prin atitudinea sa recurentul a încălcat principiul termenului rezonabil prevăzut de art. 10 din Legea nr. 396/2002 pentru ratificarea Convenției europene asupra cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997, care prevede că fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind redobândirea cetățeniei. Pentru considerentele expuse recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ. În baza art. 274 C. proc. civ. recurentul va fi obligat să plătească intimaților 420 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe, împotriva sentinței nr. 2989 din 5 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurentul la plata către intimații-reclamanți a sumei de 420 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 martie 2009.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.